« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A VII   - Dezvoltând calitãti crestine

CAPITOLUL TREIZECI

CONSTIENTA DE PUTERILE PROPRII SI SIMTUL ONOAREI

             Învãtati fiecare copil sã fie constient de capacitãtile proprii. - Pe cât posibil, fiecare copil trebuie învãtat sã-si recunoascã propriile capacitãti. Exersând diferite facultãti, el va descoperi în ce este mai dotat si în ce este deficitar. Un instructor întelept va acorda atentie deosebitã dezvoltãrii trãsãturilor mai slabe, asa încât copilul sã-si poatã forma un caracter armonios, bine echilibrat. (FE. p. 57)

            Prea multã tihnã va forma persoane plãpânde. - Ar fi mai bine dacã pãrintii, în timpul vietii lor, îsi vor învãta copiii sã se ajute singuri, decât sã le lase mult de învãtat dupã moarte. Copiii lãsati sã depindã în principal de propriile strãduinte vor fi bãrbati mai buni si femei mai bune si vor fi mai potriviti pentru viata practicã decât aceia care au depins de averea tatãlui lor. Copiii lãsati sã depindã de resursele proprii, în general îsi apreciazã capacitãtile, îsi îmbunãtãtesc privilegiile si îsi cultivã si directioneazã facultãtile spre a atinge o tintã în viatã. De obicei ei dezvoltã caractere bazate pe hãrnicie, cumpãtare si valoare moralã ce stau la temelia succesului în viata crestinã. Acei copii pentru care pãrintii au fãcut cel mai mult, de obicei se simt cel mai putin obligati fatã de pãrinti. (3 T. p. 122, 123)

            Obstacolele dezvoltã puterea. - Obstacolele sunt acelea care-i fac pe oameni puternici. Nu ajutoarele, ci dificultãtile, conflictele si refuzurile fac oameni cu vigoare moralã. Prea multa tihnã si evitarea responsabilitãtii au fãcut niste plãpânzi si pitici din aceia care trebuiau sã fie bãrbati responsabili, cu putere moralã si muschi spirituali puternici. (Id. p. 495)

           Este necesar ca din primii ani sã împletim în caracter principiile integritãtii neclintite, ca tinerele vlãstare sã poatã atinge la maturitate standardul cel mai înalt. Ei ar trebui sã pãstreze totdeauna înaintea ochilor faptul cã au fost cumpãrati cu un pret si ar trebui sã slãveascã pe Dumnezeu în trupul si în duhul lor care sunt ale Lui. Tineretul sã se gândeascã în mod serios la tinta propusã si la lucrarea principalã a vietii lor si sã punã temelia în asa fel încât obiceiurile lor sã fie eliberate de toatã stricãciunea coruptiei. Dacã se vor afla într-o pozitie unde sã influenteze pe altii, trebuie sã fie constienti de capacitãtile proprii. (YI. 5 ianuarie, 1893)

            Pregãtiti-i pe copii  sã  întâmpine  problemele  cu  curaj. -  Dincolo de disciplina cãminului si a scolii, toti au de întâmpinat disciplina neîndurãtoare a vietii. Cum sã facem fatã acesteia cu întelepciune este o lectie ce trebuie explicatã fiecãrui copil si fiecãrui tânãr. Este adevãrat cã Dumnezeu ne iubeste, cã El lucreazã pentru fericirea noastrã si cã, dacã legea Lui ar fi fost întotdeauna ascultatã, n-ar fi trebuit sã cunoastem suferinta niciodatã si nu este mai putin adevãrat cã în aceastã lume, ca rezultat al pãcatului, suferinta, necazul si poverile vin în viata fiecãruia. Putem sã le facem un bine copiilor si tinerilor pentru toatã viata învãtându-i sã facã fatã cu curaj acestor necazuri si greutãti. În  timp  ce  ar trebui  sã  le  acordãm  întelegere,  niciodatã sã n-o facem astfel încât sã încurajeze autocompãtimirea. Ei au nevoie mai degrabã de ceea ce stimuleazã si întãreste, decât de ceea ce slãbeste.

           Ei trebuie învãtati cã aceastã lume nu este un teren de paradã, ci un câmp de luptã. Toti sunt chemati sã îndure asprimea ca buni soldati. Ei trebuie sã fie puternici si eliberati de ei însisi ca oameni. Sã fie învãtati cã adevãratul test al caracterului se aflã în bunãvointa de a purta poveri, de a ocupa locul greu, de a face lucrul ce trebuie sã fie fãcut, chiar dacã nu le aduce nici o apreciere sau rãsplatã pãmânteascã. (Ed. p. 295)

            Întãriti simtul onoarei. - Educatorul întelept, lucrând cu elevii sãi, va cãuta sã încurajeze încrederea si sã întãreascã simtul onoarei. Copiii si tinerii vor avea de câstigat dacã li se acordã încredere. Multi, chiar dintre copilasi au un înalt simt al onoarei. Toti doresc sã fie tratati cu încredere si respect si acesta este dreptul lor. Ei nu trebuie lãsati sã simtã cã nu pot pleca sau veni fãrã sã fie pãziti. Suspiciunea demoralizeazã, producând exact relele pe care cautã sã le previnã. . . . Faceti ca tinerii sã simtã cã sunt demni de încredere si vor fi doar putini care nu vor cãuta sã se dovedeascã demni de încredere. (Id. p. 289, 290)                                                   

ELLEN  G.  WHITE