« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A VII   - Dezvoltând calitãti crestine

CAPITOLUL DOUAZECI SI CINCI

SIMPLITATE

            Educati în simplitate naturalã.  -  Cei mici trebuie educati în simplitate de copii. Ei ar trebui instruiti sã fie satisfãcuti cu obligatii mici, de ajutor si cu plãceri si experiente potrivite vârstei lor. Copilãria corespunde cu firul verde din parabolã si firul verde are o frumusete a lui deosebitã. Copiii n-ar trebui fortati într-o maturitate precoce, ci sã retinã cât mai mult timp posibil prospetimea si gratia primilor ani. Cu cât viata copilului este mai linistitã si mai simplã - mai liberã de excitatii artificiale si mai în armonie cu natura - cu atât este mai favorabilã vigorii fizice si intelectuale precum si tãriei spirituale. (Ed. p. 107 )              Prin exemplul lor, pãrintii ar trebui sã încurajeze formarea  obiceiurilor  de  simplitate  si  sã-si  scoatã  copiii dintr-un stil de viatã artificial oferindu-le conditii de viatã naturale. (ST. 2 octombrie, 1884)

            Copiii nealintati sunt cei mai atractivi.  -  Cei  mai  atractivi sunt acei copii care sunt naturali si nealintati. Nu este întelept sã dai copiilor atentie deosebitã. . . . Sã nu fie încurajatã vanitatea lãudându-le înfãtisarea, cuvintele sau faptele. Nici n-ar trebui sã fie îmbrãcati într-o manierã costisitoare si bãtãtoare la ochi. Aceasta încurajeazã în ei mândrie si trezeste invidia în inimile tovarãsilor lor. Învãtati-i pe copii cã împodobirea adevãratã nu este exterioarã. ,,Podoaba voastrã sã nu fie podoaba de afarã, care stã în împletitura pãrului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrãcarea hainelor, ci sã fie omul ascuns al inimii, în curãtia nepieritoare a unui duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu." 1 Petru 3, 3. 4. (CT. p. 141)

            Secretul adevãratului farmec. - Fetele ar trebui sã fie învãtate cã adevãratul farmec al feminitãtii nu constã doar în frumusetea formelor sau trãsãturilor sau în posedarea talentelor, ci într-un duh blând si linistit, în rãbdare, generozitate, bunãtate si bunãvointã de a face si a suferi pentru altii. Ele trebuie învãtate sã lucreze si sã studieze pentru un scop, sã trãiascã pentru o tintã, sã creadã în Dumnezeu, sã se teamã de El si sã-si respecte pãrintii. Apoi, pe mãsurã ce cresc, vor deveni mai curate la minte, mai constiente de propriile capacitãti si mai iubitoare. Va fi imposibil sã degradezi o asemenea femeie. Ele vor scãpa de ispitele si încercãrile ce au distrus pe multi. (HR. decembrie, 1877)

            Semintele vanitãtii. - În multe familii semintele vanitãtii si ale egoismului sunt semãnate în inimile copiilor aproape în timpul prunciei. Istetimea lor în ceea ce spun si fac este lãudatã în prezenta lor si repetatã cu exagerare altora. Cei mici observã aceasta si se cred importanti; îsi iau libertatea de a întrerupe conversatii, devin obraznici si fãrã rusine. Mãgulirea si rãsfãtarea le dezvoltã vanitatea pânã când, nu rareori, cel mai mic conduce întreaga familie, inclusiv pe tata si mama.

            Înclinatia formatã de acest tip de educatie nu poate fi îndepãrtatã pe mãsurã ce copilul se maturizeazã spre o educatie mai coaptã. Ea creste odatã cu el, iar ceea ce pãrea istetime în prunc devine vrednic de dispret si rãu în bãrbat sau femeie. Ei cautã sã-si domine tovarãsii si, dacã refuzã cineva sã se supunã dorintelor lor, se considerã nedreptãtiti si insultati. Aceasta pentru cã în tinerete, în loc sã fie învãtati lepãdarea de sine necesarã pentru a purta greutãtile si truda vietii, au fost rãsfãtati spre paguba lor. (4 T. p.200, 201)

            Nu încurajati iubirea de laudã. - Copiii au nevoie de apreciere, întelegere si îmbãrbãtare; dar trebuie avut grijã sã nu se încurajeze în ei dragostea de laudã. . . . Pãrintele sau învãtãtorul care are în vedere adevãratul caracter ideal si posibilitãtile de a-l atinge nu poate aprecia sau stimula îngâmfarea. El nu va încuraja în tineri dorinta sau efortul de a-si etala aptitudinea sau dexteritatea. Acela care priveste mai sus de el însusi va fi umil, si totusi va poseda o demnitate ce nu este stingheritã sau tulburatã de etalarea exterioarã sau de mãretia omeneascã. (Ed. p. 237)

            Încurajati simplitatea în dietã si îmbrãcãminte. - Pãrintii au de îndeplinit datoria sacrã de a-si învãta copiii sã ajute la purtarea poverilor cãminului si sã fie multumiti cu mâncare usoarã si simplã si cu haine îngrijite si ieftine. (CT. p. 158)

           O, dacã mamele si tatii si-ar da seama de responsabilitatea lor si de socoteala ce trebuie s-o dea înaintea lui Dumnezeu! Ce schimbare ar avea loc în societate! Copiii n-ar fi rãsfãtati prin laudã si alintare sau înfumurati prin îngãduintã în îmbrãcãminte. (R&H. 13 aprilie, 1897 )

            Învãtati simplitatea si încrederea. - Noi trebuie sã-i învãtãm pe copii lectii de simplitate si încredere. Sã-i învãtãm sã iubeascã, sã se teamã si sã asculte de Creatorul lor. În toate planurile si scopurile vietii trebuie urmãritã slava Lui ca tintã supremã. Iubirea Lui ar trebui sã fie motivul principal al fiecãrei actiuni. (R&H. 13 iunie, 1882)

            Hristos, exemplul nostru. - Isus, Mântuitorul nostru, a umblat pe pãmânt cu demnitatea unui rege; cu toate acestea, El era blând si smerit cu inima. Era o luminã si o binecuvântare în orice cãmin, deoarece ducea cu Sine voiosie, sperantã si curaj. O, dacã am putea fi satisfãcuti cu mai putine dorinte ale inimii, cu mai putinã sfortare pentru lucruri dificil de obtinut cu care sã ne înfrumusetãm casele, în timp ce un duh blând si linistit, care este apreciat de Dumnezeu mai presus de pietre scumpe, nu este pretuit. Farmecul simplitãtii, blândetii si afectiunii adevãrate ar face un paradis din casa cea mai umilã. Este mai bine sã înduri cu voiosie orice inconvenient decât sã nu ai pace si multumire. (4 T. p. 622)

ELLEN  G.  WHITE