« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A VI - Lectii în virtuti practice

CAPITOLUL  DOUAZECI

UTILITATEA

            Învatã-l pe copil sã fie util.  -  În scoala cãminului, copiii ar trebui sã fie învãtati cum sã îndeplineascã datoriile practice ale vietii de toate zilele. Pe când sunt încã mici, mama ar trebui sã le dea de fãcut în fiecare zi niste lucruri simple. Îi va lua mai mult timp sã-i învete cum sã facã decât dacã ar face ea singurã un lucru, dar sã-si aminteascã faptul cã ea trebuie sã punã temelia utilitãtii pentru clãdirea caracterului lor. Sã-si aducã aminte cã familia este o scoalã în care ea este învãtãtorul principal. Este partea ei aceea de a-si învãta copiii cum sã aducã la îndeplinire datoriile casnice repede si cu îndemânare. Ei ar trebui sã fie instruiti sã punã umãrul la poverile cãminului, cât mai devreme posibil. Din copilãrie bãietii si fetele sã fie învãtati sã poarte poveri tot mai grele, ajutând în mod inteligent la lucrãrile familiei. (CT. p. 122)

            Sã treci cu vederea greselile copilãresti. - Mii de copiii nu sunt educati aproape deloc în propriile familii. ,,Prea multã bãtaie de cap", spune mama, ,,mai bine fac singurã totul; asa e prea greu; tu mã deranjezi."]

            Nu-si mai aminteste oare mama cã ea însãsi a avut de învãtat putin câte putin înainte de a putea fi de ajutor? Este o nedreptate fãcutã copiilor în a refuza sã-i înveti putin câte putin. Tine-i pe copii cu tine. Lasã-i sã-ti punã întrebãri si rãspunde-le cu rãbdare. Dã copilasilor tãi ceva de fãcut si lasã-i sã aibã fericirea de a crede cã te ajutã.

            Nu trebuie sã-i respingi pe copii când încearcã sã facã lucrurile potrivite. Dacã fac greseli, dacã se întâmplã accidente si se sparg lucruri, nu-i mustra. În viitor, întreaga lor viatã depinde de educatia ce le-o dai în anii copilãriei lor. Învãtati-i cã toate facultãtile corpului si mintii le-au fost date spre folosintã si cã toate sunt ale Domnului, angajate în serviciul Lui. Unora din acesti copii, Domnul le dã o indicatie timpurie a voiei Lui. Pãrinti si învãtãtori,  începeti devreme sã-i învãtati pe copii a-si cultiva capacitãtile date de Dumnezeu. (L. 104, 1897)

            Lãsati copiii sã punã umãrul la poverile cãminului.  -  Faceti viata copiilor vostri plãcutã si, în acelasi timp, învãtati-i sã fie ascultãtori si de folos, purtând poveri mici, asa cum voi le purtati pe cele mai mari. Educati-i cãtre obiceiuri de hãrnicie si astfel vrãjmasul nu va face un atelier de lucru din mintile lor. Dati-le copiilor vostri ceva la care sã se gândeascã, o preocupare ca ei sã poatã deveni folositori în aceastã viatã si în viata viitoare. (MS. 62, 1901)    Din primii lor ani ar trebui sã fie antrenati sã poarte partea lor din poverile cãminului; sã fie învãtati cã obligatiile sunt comune. De asemenea, ei trebuie învãtati sã lucreze repede si curat. Aceastã educatie va fi de cea mai mare valoare pentru ei în anii ce urmeazã. (ST. 11 decembrie, 1901)

             Fiecare membru al familiei trebuie sã înteleagã clar partea ce se asteaptã de la el s-o facã în unire cu ceilalti. Toti, de la copilul de sase ani în sus, sã înteleagã cã de la ei se cere sã poarte partea ce le revine din poverile vietii. (2T. p. 700)

            O sursã de experientã si de plãcere. -  Ce important este faptul cã tatii si mamele ar trebui sã le dea copiilor lor, din fragedã pruncie, învãtãtura corectã! Ei trebuie sã-i învete sã asculte porunca: ,,Cinsteste pe tatãl tãu si pe mama ta pentru ca sã ti se lungeascã zilele în tara pe care ti-o dã Domnul Dumnezeul tãu." Iar copiii, pe mãsurã ce cresc, trebuie sã aprecieze grija pe care pãrintii le-au acordat-o. Ei trebuie sã-si gãseascã plãcerea cea mai mare în a-i ajuta pe tata si pe mama. (MS. 129, 1903)

            Ocupatia cea mai umilã poate fi plinã de farmec. -  Dacã ar fi învãtati sã priveascã sirul datoriilor de fiecare zi ca fiind calea trasatã pentru ei de Domnul, o scoalã în care trebuie sã fie instruiti sã aducã un serviciu credincios si eficient, cu mult mai plãcut si mai onorabil le-ar apãrea copiilor lucrul lor. Îndeplinirea obligatiilor zilnice ca pentru Domnul rãspândeste un farmec în jurul celei mai umile ocupatii si uneste lucrãtorii de pe pãmânt cu fiintele sfinte care fac voia lui Dumnezeu în ceruri. Iar în locul indicat nouã, ar trebui sã ne achitãm de datorii cu tot atâta credinciosie cu cât o fac îngerii în sfera lor mai înaltã. (ST. 11 octombrie, 1910) 

ELLEN  G.  WHITE