« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

 S E C T I U N E A  IV  - Ascultarea, lectia cea mai importantã

CAPITOLUL  DOISPREZECE

ASCULTAREA TREBUIE SàDEVINàUN OBICEI  

             Depuneti efort blajin dar persistent. - Copiii trebuie învãtati cã talentele le-au fost date pentru onoarea si slava lui Dumnezeu. Pentru a atinge acest scop, ei trebuie sã învete lectia ascultãrii. . . . Prin efort blajin si persistent trebuie sã fie stabilit obiceiul. Astfel pot fi prevenite într-o mare mãsurã acele conflicte de mai târziu dintre vointã si autoritate ce fac sã se trezeascã în mintea tinerilor amãrãciunea si înstrãinarea de pãrinti si învãtãtori si adesea rezistentã fatã de orice autoritate, omeneascã sau divinã. (CT. p. 110)

            Nu permiteti argumente sau eschivãri. - Prima grijã a pãrintilor ar trebui sã fie aceea de a stabili o bunã guvernare în familie. Cuvântul pãrintilor ar trebui sã fie lege, nepermitând nici un comentariu sau eschivare. Copiii trebuie sã fie învãtati din pruncie sã-si asculte pãrintii fãrã nici o rezervã. (PHJ. ianuarie, 1890      Disciplina strictã poate produce neplãcere uneori si copiii vor dori sã-si urmeze propria cale; totusi acolo unde au învãtat lectia ascultãrii de pãrinti sunt mai bine pregãtiti sã se supunã cerintelor lui Dumnezeu. În felul acesta, educatia primitã în copilãrie influenteazã experienta religioasã si modeleazã caracterul omului. (ST. 26 februarie, 1880)

            Nu permiteti nici o exceptie. - Ca învãtãtori în propriile familii, pãrintii trebuie sã vegheze ca regulile sã nu fie încãlcate. . . . Permitând copiilor lor sã înainteze în neascultare, ei nu practicã disciplina potrivitã. Copiii trebuie adusi la punctul supunerii si ascultãrii. Neascultarea nu trebuie sã fie îngãduitã. Pãcatul stã la usa pãrintilor care permit copiilor lor sã n-asculte. . . . Copiii sã înteleagã cã ei trebuie sã asculte. (MS. 82, 1901)

          Cereti ascultare promptã si desãvârsitã. - Când pãrintii nu reusesc sã cearã ascultare promptã si desãvârsitã de la copii, ei neglijeazã sã punã o temelie bunã a caracterului în micutii lor. Ei nu fac decât sã-si pregãteascã copiii ca sã-i dezonoreze la bãtrânete si sã le aducã întristare când vor fi aproape de mormânt. (MS. 18, 1891)

            Cerintele sã fie rezonabile. - Cerintele pãrintilor trebuie sã fie întotdeauna juste; sã fie datã pe fatã bunãtate, nu prin îngãduintã nechibzuitã, ci printr-o orientare atentã si plinã de întelepciune. Pãrintii trebuie sã-i învete pe copii într-un mod plãcut, fãrã a certa sau cicãli, cãutând sã lege inimile celor mici de ale lor, cu firele de mãtase ale iubirii. Fie ca toti, tati si mame, învãtãtori, frati si surori mai mari sã devinã o fortã educativã ca sã întãreascã fiecare interes spiritual si sã aducã în viata de cãmin si de scoalã o atmosferã sãnãtoasã care-i va ajuta pe cei mai mici sã creascã în sfatul si învãtãtura Domnului. (CT. p. 158, 159)

           În propria noastrã experientã de educare a copiilor nostri si ai altora am dovedit cã ei niciodatã nu-si iubesc mai putin pãrintii si supraveghetorii din cauzã cã-i tin în frâu ca sã nu facã rãu. (R&H. 10 mai, 1898)

            Ar trebui sã fie arãtate motivele  pentru  care sã asculte. - Copiii trebuie sã învete sã asculte în cadrul familiei. Ei trebuie sã-si formeze un caracter simetric, pe care sã-l poatã aproba Dumnezeu, mentinând legea în viata cãminului. Pãrintii crestini trebuie sã-si educe copiii sã asculte de legea lui Dumnezeu. . . .

            Motivele pentru aceastã ascultare si respect fatã de legea lui Dumnezeu pot fi imprimate în copii imediat ce acestia pot sã-i înteleagã natura, asa încât ei vor sti ce sã facã si de la ce sã se abtinã. (MS. 126, 1897)

            Cuvântul pãrintelui sã fie lege. - Copiii tãi, care sunt sub stãpânirea ta, trebuie sã tinã seama de tine. Cuvântul tãu sã fie lege pentru ei. (R&H. 19 septembrie, 1854)

            Multi pãrinti crestini gresesc în a porunci copiilor lor dupã ei si se mirã cã acestia sunt perversi, neascultãtori, nemultumitori si nesfinti. Astfel de pãrinti se aflã sub mustrarea lui Dumnezeu. Ei au neglijat sã-si creascã copiii în sfatul si învãtãtura Domnului. Ei nu au reusit sã-i învete prima lectie a crestinãtãtii: ,,Frica de Domnul este începutul întelepciunii". ,,Nebunia", spune înteleptul, ,,este lipitã de inima copilului." Iubirea de nebunie, dorinta de a face rãu, ura fatã de lucrurile sfinte, sunt câteva din dificultãtile cãrora pãrintii trebuie sã le facã fatã în câmpul misionar al cãminului.

         În puterea lui Dumnezeu, pãrintii trebuie sã se ridice si sã comande casei lor dupã ei. Ei trebuie sã învete sã tinã rãul în frâu cu o mânã hotãrâtã, însã nu cu nerãbdare sau patimã. Ei nu trebuie sã-i lase pe copii sã ghiceascã ce este bine, ci ar trebui sã le arate calea în termeni ce nu pot fi întelesi gresit si sã-i învete sã umble pe ea. (R&H. 4 mai, 1886)

            Influenta unui copil neascultãtor. - Un copil neascultãtor va face mult rãu celor cu care vine în legãturã pentru cã el îi va transforma si pe alti copii dupã propriul sãu model. (R&H. 13 martie, 1894)

            Cochetând cu pãcatul. - Învãtati-i pe copiii vostri sã vã cinsteascã pentru cã legea lui Dumnezeu aseazã aceastã datorie asupra copiilor. Dacã le permiteti sã vã ia în consideratie în mod usuratic dorintele si sã nu dea atentie legilor casei, faceti cu ochiul pãcatului, îi permiteti diavolului sã lucreze dupã cum vrea si aceeasi nesupunere, umblare dupã onoare si iubire de sine vor fi duse cu ei chiar si în viata religioasã si în bisericã. Începutul întregului rãu este trecut în cãrtile din ceruri ca acuzatie pentru neglijenta pãrintilor. (R&H. 14 aprilie 1885)

            Obiceiul de a asculta stabilit prin repetare. - Lectiile de ascultare si de respect fatã de autoritate trebuie repetate des. Acest fel de lucrare fãcutã în familie va fi o putere spre bine si nu numai copiii vor fi retinuti de la rãu si constrânsi sã iubeascã adevãrul si neprihãnirea, dar si pãrintii vor beneficia în mod egal. Acest fel de lucrare pe care o cere Domnul, nu poate fi fãcutã fãrã multã examinare serioasã din partea lor si fãrã mult studiu al Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca ei sã poatã educa potrivit cu instructiunile Sale. (MS. 24, 1894)     

ELLEN  G.  WHITE