« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

 S E C T I U N E A  IV  - Ascultarea, lectia cea mai importantã

CAPITOLUL  UNSPREZECE

A FI ÎNVÃTAT DIN PRUNCIE 

            Începeti învãtatul de timpuriu. - Ascultarea de autoritatea pãrinteascã ar trebui sã fie insuflatã în pruncie si cultivatã în tinerete. (R&H. 13 martie, 1894)

          Unii pãrinti gândesc cã-si pot lãsa micutii sã facã ce vor, iar când vor creste mai mari vor putea discuta cu ei, dar aceasta este o gresealã. Începeti sã-i învãtati ascultarea din pruncie. . . . Cereti ascultare în scoala cãminului vostru. (L. 74, 1898)   Din cea mai fragedã pruncie, copiii ar trebui sã fie învãtati sã asculte de pãrintii lor, sã le respecte cuvântul si sã le stimeze autoritatea. (R&H. 16 iulie, 1895)

            Înainte de a fi dezvoltatã judecata. -  Una din primele lectii ce ar trebui sã le învete un copil este lectia ascultãrii. Înainte de a fi destul de mare pentru a judeca, poate fi învãtat sã asculte. (Ed. p. 287)    Lucrarea mamei ar trebui sã înceapã cu pruncul. Vointa si temperamentul copilului trebuie cucerite, iar firea, adusã la supunere. Învatã-l sã asculte, iar pe mãsurã ce creste nu-ti lãsa mâinile sã se odihneascã. (ST. 26 februarie, 1880)

            Înainte de a se întãri încãpãtânarea. - Putini sunt pãrintii care încep destul de devreme sã-i învete ascultarea pe copiii lor. De obicei copilul este lãsat pânã la doi sau trei ani, ca apoi pãrintii sã înceapã a-l disciplina. Ei se abtin de la aceasta gândind cã este prea tânãr ca sã învete sã asculte. Dar, în tot acest timp, eul creste puternic în mica fãpturã si, cu fiecare zi ce trece, devine tot mai greu pentru pãrinti sã câstige controlul asupra copilului.       La o vârstã foarte timpurie, copii pot pricepe ce li se spune în mod clar si simplu, iar prin conducere plinã de bunãtate  si  chibzuintã  pot  fi  învãtati  sã  asculte. . . . Mama n-ar trebui sã permitã copilului sã câstige vreun avantaj asupra ei în nici o împrejurare, iar pentru a-si mentine autoritatea nu este necesar sã recurgã la mãsuri aspre; o mânã fermã si sigurã si o bunãtate ce convinge pe copil de iubirea ta va atinge scopul. Dar lasã egoismul, mânia si încãpãtânarea sã-si aibã cursul în primii trei ani din viata copilului si va fi greu sã-l aduci la supunere fatã de disciplina sãnãtoasã. Firea lui a devenit irascibilã, îi place sã aibã propria lui cale si controlul pãrintesc este dezagreabil. Aceste tendinte rele se întãresc odatã cu cresterea lui pânã când, la maturitate, egoismul suprem si lipsa stãpânirii de sine îl plaseazã la bunul plac al relelor ce conduc dezordinea din tara noastrã. (PHJ. aprilie, 1890)              Niciodatã n-ar trebui sã li se permitã {copiilor} sã arate lipsã de respect fatã de pãrinti. Niciodatã n-ar trebui permisã încãpãtânarea fãrã a fi mustratã. Bunãstarea viitoare a copiilor cere disciplinã blândã, iubitoare, dar fermã. (CT. p. 112)

            Ascultarea de pãrinti duce la ascultare de Dumnezeu. -  Tinerii si copiii ai cãror pãrinti se roagã au fost mult privilegiati pentru cã au o ocazie de a cunoaste si iubi pe Dumnezeu. Respectându-si pãrintii si dându-le ascultare, ei pot învãta cum sã respecte si sã asculte de Tatãl lor ceresc. Dacã ei se poartã ca niste copii ai luminii, vor fi amabili si curtenitori, iubitori si respectuosi fatã de pãrintii lor pe care îi vãd si  astfel  vor  fi  bine calificati sã-L  iubeascã  pe  Dumnezeu  pe  care nu-L vãd. Dacã ei sunt reprezentanti credinciosi ai pãrintilor lor, practicând adevãrul cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci, prin învãtãturã si exemplu ei mãrturisesc cã Îi apartin Lui si-L onoreazã printr-o viatã bine ordonatã si printr-o conversatie evlavioasã. (YI. 15 iunie, 1893)

            Numai cel ascultãtor va intra în ceruri. - Pãrintii si învãtãtorii sã imprime în mintea copiilor faptul cã Domnul îi încearcã în aceastã viatã sã vadã dacã ei Îi vor da ascultare cu iubire si veneratie. Aceia care nu vor asculta de Hristos aici, nu-L vor asculta nici în lumea vesnicã. (CSW. p. 79)     Dacã pãrintii sau copiii sunt vreodatã primiti în locasurile de sus, va fi pentru cã ei au învãtat în aceastã lume sã asculte de poruncile lui Dumnezeu. (MS. 60, 1903)

ELLEN  G.  WHITE