| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A II - Metode si manuale
CAPITOLUL SAPTE
LECTII PRACTICE DIN CARTEA NATURII
Vocea lui Dumnezeu în lucrarea mâinilor Sale. - Oriunde ne-am îndrepta, auzim vocea lui Dumnezeu si vedem lucrarea mâinilor Sale. De la prăbusirea cutremurătoare a tonului profund de tunet si mugetul neîncetat al bătrânului ocean până la cântecele voioase ce fac pădurea să răsune de melodie, zecile de mii de voci ale naturii proclamă slava Sa. Muntii cei vesnici vorbesc despre puterea Lui. Copacii fluturându-si stindardele verzi în lumina soarelui, si florile în frumusetea lor delicată arată spre Creatorul lor. Verdele viu ce acoperă pământul cafeniu ca un covor vorbeste despre grija lui Dumnezeu pentru cele mai umile creaturi ale Sale. Pesterile mării si adâncimile pământului îsi dezvăluie comorile. Cel care a asezat perlele în ocean si ametistul si hrisolitul între stânci este un iubitor de frumos. Soarele, înăltându-se pe ceruri, este o reprezentare a Aceluia care este viata si lumina a tot ceea ce a făcut El. Toată strălucirea si frumusetea ce împodobesc pământul si luminează cerurile vorbesc despre Dumnezeu. Vom putea atunci, în bucuria adusă de darurile Lui, să uităm pe Dăruitor? Mai degrabă acestea să ne conducă la contemplarea bunătătii si iubirii Sale. Fie ca tot ceea ce este frumos în căminul nostru pământesc să ne amintească de râul de cristal si de câmpiile verzi, de unduirea pomilor si de fântânile cu apă vie, de cetatea strălucitoare si de cântăretii îmbrăcati în haine albe din căminul nostru ceresc - acea lume a frumusetii pe care nici un artist n-o poate picta si nici o limbă muritoare n-o poate descrie. ,,Ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit; asa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." 1 Corinteni 2, 9. (CT. p. 54, 55) Despre iubirea si caracterul lui Dumnezeu. - Mamele . . . n-ar trebui să fie atât de absorbite de lucrurile artificiale si împovărate de griji încât să nu aibă timp să-si educe copiii din marea carte a lui Dumnezeu, natura, impresionând mintile lor tinere cu frumusetile florilor si ale mugurilor ce se deschid. Copacii cei înalti si păsările drăgălase înăltându-si cântecele către Creatorul lor vorbesc simturilor lor despre bunătatea, mila si bunăvointa lui Dumnezeu. Fiecare frunză si floare, cu nuantele lor variate, înmiresmând aerul, îi învată că Dumnezeu este iubire. Tot ceea ce este bun, plăcut si frumos în această lume le vorbeste despre iubirea Tatălui nostru ceresc. Ei pot distinge astfel caracterul lui Dumnezeu în lucrurile create de El. (ST. 5 august, 1875)
Despre perfectiunea lui Dumnezeu. - După cum lucrurile din natură îsi arată aprecierea fată de Maestrul Lucrător făcând tot ce pot mai bine pentru a înfrumuseta pământul si pentru a reprezenta perfectiunea lui Dumnezeu, tot la fel fiintele omenesti ar trebui să se străduiască să reprezinte desăvârsirea lui Dumnezeu în sfera lor, permitându-I să lucreze în ei planurile Lui de dreptate, milă si bunătate. (L. 47, 1903)
Despre Creator si Sabat. - Cine ne dă lumina soarelui ce face pământul să rodească si să producă? Si cine ne dă ploile roditoare? Cine ne-a dat cerul de sus, soarele si stelele de pe cer? Cine ti-a dat ratiune si veghează asupra ta zi de zi? . . . Ori de câte ori privim lumea, ni se aminteste de mâna puternică a lui Dumnezeu care a chemat-o la existentă. Bolta de deasupra capetelor noastre si pământul de jos, acoperit cu un covor de verdeată, amintesc de puterea lui Dumnezeu si de grija Lui iubitoare. El ar fi putut face iarba maro sau neagră, dar Dumnezeu este un iubitor de frumos si de aceea ne-a dat lucruri frumoase la care să privim. Cine ar putea picta florile cu nuantele lor delicate în care El le-a îmbrăcat? . . . Nu putem avea alt manual mai bun decât cartea naturii. ,,Uitati-vă . . . la crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu tes; totusi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei." Lăsati mintile copiilor vostri să fie înăltate spre Dumnezeu. Pentru aceasta ne-a dat El ziua a saptea si ne-a lăsat-o ca un memorial al creatiunii. (MS. 16, 1895
Ascultare de lege. - Aceeasi putere care sustine natura lucrează si în om. Aceleasi legi mărete care conduc atât steaua cât si atomul, stăpânesc si viata omenească. Legile ce guvernează activitatea inimii, reglând curgerea curentului de viată prin corp, sunt legile puternicei Inteligente care are stăpânirea asupra sufletului. De la El purcede toată viata. Numai în armonie cu El se poate găsi adevărata sferă de activitate a vietii. Pentru toate lucrările creatiunii Sale, conditia este aceeasi: o viată mentinută prin primirea vietii lui Dumnezeu, o viată trăită în armonie cu vointa Creatorului. A încălca legea Sa din punct de vedere fizic, mintal sau moral înseamnă a iesi din armonia universului si a introduce discordia, anarhia si ruina. Pentru cel care învată să interpreteze astfel învătăturile ei, întreaga natură devine elucidată; lumea este un manual, iar viata o scoală. Unitatea omului cu natura si cu Dumnezeu, domnia universală a legii si urmările păcatului nu întârzie să aibă o înrâurire asupra mintii si a formării caracterului. Acestea sunt lectii de care copiii nostri au nevoie. (Ed. p. 99, 100)
Alte lectii din legile naturii. - În cultivarea sufletului, lucrătorul atent va găsi că înaintea lui se deschid comori despre care nici n-a visat măcar. Nimeni nu poate avea succes în agricultură sau grădinărit dacă nu dă atentie legilor implicate în această lucrare. Trebuie să fie studiate necesitătile fiecărui soi de plante. Varietăti diferite necesită soluri si îngrijiri diferite, iar cheia succesului este lucrarea în acord cu legile care le guvernează pe fiecare. Atentia necesară la răsădire, pentru ca nici un fir de rădăcină să nu fie înghesuit sau rău asezat, grija pentru plantele tinere, tăierea si udarea, adăpostirea de înghet noaptea, de soare ziua, ferirea de buruieni, boli si insecte dăunătoare, îngrijirea si aranjarea, nu numai că învată lectii importante privind dezvoltarea caracterului, dar chiar lucrarea în sine este un mijloc de dezvoltare. Cultivarea îngrijirii, răbdării, atentiei în lucrurile mici si ascultării fată de lege oferă cea mai aleasă educatie. Contactul neîntrerupt cu tainele vietii si cu farmecul naturii, precum si delicatetea necesară întretinerii acestor obiecte minunate ale creatiunii lui Dumnezeu tinde să stimuleze inteligenta, să înnobileze si să înalte caracterul, iar învătăturile primite îl pregătesc pe lucrător ca în contactul cu alte minti să aibă mai mult succes. (Id. p. 111, 112)
Lectii din semănarea semintei. - Parabola semănătorului si a semintei transmite o profundă lectie spirituală. Sământa reprezintă principiile semănate în inimă, iar cresterea lor, dezvoltarea caracterului. În această privintă transformati învătătura în practică. Copiii pot pregăti solul si semăna sământa. În timp ce ei lucrează, părintele sau învătătorul le poate explica despre grădina inimii cu semintele bune sau rele semănate acolo si despre faptul că inima trebuie pregătită pentru semintele adevărului în acelasi fel în care este pregătită grădina pentru sământa naturală. Pe măsură ce planta creste poate fi continuată observarea legăturii dintre semănatul natural si cel spiritual. (CT. p. 142) Când sământa este aruncată în pământ ei pot să predea învătătura despre moartea lui Hristos, iar când răsare firul, învătătura despre înviere. (Ed. p. 111)
Grădina inimii trebuie cultivată. - Cultivarea solului furnizează mereu învătături. Nimeni nu se poate astepta ca o bucată de pământ nelucrat să-i aducă vreodată o recoltă. Lucratul pământului, semănatul si îngrijirea culturilor necesită hărnicie si stăruintă. Tot astfel trebuie să fie si în semănatul spiritual. Grădina inimii trebuie cultivată, solul brăzdat prin pocăintă, iar plantele cele rele care sufocă grânele bune trebuie smulse. După cum pământul odată acoperit de mărăcini poate fi readus într-o stare bună numai prin muncă stăruitoare, tot astfel înclinatiile rele ale inimii pot fi învinse numai prin efort serios în numele si în puterea lui Hristos. (Ibid.)
Cresterea în har. - Spuneti-le copiilor vostri despre puterea făcătoare de minuni a lui Dumnezeu. Pe măsură ce ei studiază marele manual al naturii, Dumnezeu le va impresiona mintile. Semănătorul îsi ară pământul si seamănă sământa, dar el nu poate face plantele să crească. Trebuie să depindă de puterea lui Dumnezeu ca El să facă ceea ce nici o putere omenească nu poate face. Domnul pune puterea Lui vitală în sământă făcând-o să răsară la viată. Sub grija Sa, germenele vietii străbate crusta tare ce-l tine închis ca într-o carapace si răsare pentru a aduce rod. Mai întâi apare firul, apoi spicul, apoi grâul deplin în spic. Pe măsură ce li se povesteste copiilor despre lucrarea pe care o face Dumnezeu pentru sământă, ei învată taina cresterii în har. (CT. p. 124, 125)
Înăltându-te deasupra mediului înconjurător. - În America avem nuferi de apă. Aceste flori frumoase ies deasupra curate, fără pată, perfecte, fără vreun defect. I-am spus fiului meu: ,,As vrea să te străduiesti să-mi aduci acel nufăr cu tulpina cât mai aproape de rădăcină. Vreau să întelegi ceva din asta."
Mi-a adus un mănunchi de nuferi si i-am privit. Toti erau plini de canale deschise, iar tulpinile acumulau calitătile nisipului curat de jos, dezvoltând nufărul pur si fără pată. El a respins tot mâlul. A refuzat orice lucru neplăcut si s-a dezvoltat în curătia lui.
În acelasi fel trebuie să ne educăm copiii în această lume. Lăsati ca mintea si inima să învete cine este Dumnezeu, cine este Hristos si ce înseamnă sacrificiul pe care l-a făcut pentru noi. Ei să-si absoarbă curătia, virtutea, farmecul, politetea, dragostea si stăpânirea de sine de la Izvorul a toată puterea. (MS. 43a, 1894)
Lectii despre adevăr si stăruintă. - ,,Întreabă dobitoacele si te vor învăta; păsările cerului si îti vor spune. . . si pestii mării îti vor povesti." ,,Du-te la furnică. . . vezi întelepciunea ei." ,,Priviti păsările" ''Uitati-vă cu băgare de seamă la corbi." Iov 12, 7. 8; Proverbe 6, 6; Matei 6, 26; Luca 12, 24.
Noi nu trebuie doar să-i povestim copilului despre aceste creaturi ale lui Dumnezeu, ci însăsi animalele să-i fie învătătorii. Furnicile predau lectia hărniciei răbdătoare, a stăruintei în a învinge piedicile, a prevederii pentru viitor. Păsările ne învată lectia pretioasă a încrederii. Tatăl nostru ceresc le poartă de grijă; dar ele trebuie să-si adune hrana, să-si construiască cuiburile si să-si crească puii. În fiecare clipă ele sunt expuse dusmanilor care caută să le distrugă. Totusi cât de voioase merg la lucrul lor! Ce pline de bucurie sunt cântecele lor!
Cât de frumos descrie psalmistul grija lui Dumnezeu pentru vietuitoarele pădurilor:
,,Muntii cei înalti sunt pentru tapii sălbatici,
Iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri." Psalm 104, 18.
El trimite izvoarele să alerge printre dealuri unde păsările îsi au locuinta ,,si fac să le răsune glasul printre ramuri". Psalm 104, 12. Toate creaturile pădurilor si dealurilor sunt o parte din marea Sa gospodărie. El Îsi deschide mâna si satisface ,,dorinta a tot ce are viată". Psalm 145, 16. (Ed. p. 117, 118)
Insectele învată hărnicia. - Harnica albină dă oamenilor inteligenti un exemplu pe care ei ar face bine să-l învete. Aceste insecte păstrează ordine perfectă si nici un lenes nu este îngăduit în stup. Ele îsi îndeplinesc lucrul încredintat cu o întelepciune si o activitate ce depăsesc puterea noastră de întelegere. . . . Înteleptul ne atrage atentia asupra lucrurilor mici ale pământului: ,,Du-te la furnică, lenesule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei si întelepteste-te! Ea n-are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpân; totusi îsi pregăteste hrana vara si strânge de-ale mâncării în timpul secerisului." ,,Furnicile, care nu sunt un popor tare, totusi îsi pregătesc hrana vara." Putem învăta de la acesti mici învătători o lectie a credinciosiei. Cât de utile ar deveni capacitătile noastre dacă ne-am perfectiona cu aceeasi stăruintă facultătile cu care ne-a înzestrat un Creator atotîntelept. Ochiul lui Dumnezeu este asupra celei mai mici din creaturile Sale; nu priveste El oare si la om, făcut după chipul Său si nu cere de la el să dea înapoi potrivit cu avantajele ce le-a primit? (4T. p. 455, 456)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
