« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

 S E C T I U N E A  II  - Metode si manuale

CAPITOLUL   PATRU

METODE DE PREDARE 

            Supravegherea pãrinteascã sã devinã un obiect de studiu. - Lucrarea pãrintilor este rareori fãcutã asa cum ar trebui. . . . Pãrinti, ati studiat voi despre supravegherea pãrinteascã pentru a putea instrui cu întelepciune vointa si pornirile copiilor vostri? Învãtati tinerele mlãdite sã se prindã de Dumnezeu pentru suport. Nu este destul sã spuneti: fã asta sau fã aceea pentru ca apoi sã fiti complet fãrã grijã si sã uitati ce ati cerut, iar copiii sã nu fie atenti sã împlineascã cererea. Pregãtiti calea copiilor vostri pentru a vã  asculta  cu atentie.  Învãtati  mlãditele  sã  se  agate  de Isus. . . . Învãtati-i sã cearã ajutorul Domnului în lucrurile mici ale vietii, sã fie treji pentru a vedea datoriile mici ce trebuie îndeplinite si sã fie de ajutor în cãmin. Dacã voi nu-i educati, se va gãsi cine sã facã, pentru cã Satana urmãreste ocazia de a semãna neghinã în inimã. (MS. 5, 1896)

            Sarcinile sã fie îndeplinite cu spirit linistit si cu o inimã iubitoare. - Sora mea, ti-a încredintat Dumnezeu responsabilitãtile unei mame? . . . Ai nevoie sã înveti metode drepte si sã dobândesti tact pentru instruirea micutilor tãi, ca ei sã poatã tine calea Domnului. Trebuie sã cauti continuu cea mai înaltã culturã a mintii si a sufletului, ca sã poti aduce în educatia si instruirea copiilor tãi un spirit linistit si o inimã iubitoare; ca sã-i poti umple cu aspiratii curate si sã cultivi în ei dragoste pentru lucrurile cinstite, curate si sfinte. Ca un copil umil al lui Dumnezeu, învatã în scoala lui Hristos; cautã mereu sã-ti pui în valoare puterile ca sã poti face o lucrare vastã si desãvârsitã în cãmin, atât prin învãtãturã cât si prin exemplu. (R&H. 15 septembrie, 1891)    Efectul unei metode blânde si linistite. - Putini îsi dau seama  de efectul unei maniere blajine dar hotãrâte, chiar în îngrijirea unui prunc. Mama sau doica nervoasã si nerãbdãtoare creeazã irascibilitate în copilul din bratele sale, pe câtã vreme o metodã blândã tinde sã linisteascã nervii micutului. (PHJ. ianuarie, 1890)

            Teoriile  trebuie  verificate.  -  Studiul cãrtilor va fi de putin folos dacã ideile obtinute nu pot fi practicate în viatã. Si totusi, cele mai valoroase sugestii ale altora n-ar trebui adoptate fãrã chibzuialã si discernãmânt. Ele nu pot fi adaptate în acelasi fel la împrejurãrile fiecãrei mame sau la firea si temperamentul caracteristic fiecãrui copil din familie. Mama sã studieze cu atentie experienta altora, sã noteze diferentele dintre metodele lor si ale ei si cu grijã sã le încerce pe acelea care par a fi de o realã valoare. (ST. 9 februarie, 1882)

            Metode folosite în vechime. - Din cele mai vechi timpuri, israelitii credinciosi au acordat mare atentie educatiei. Domnul a dat îndrumãri cu privire la copii, ca acestia sa fie învãtati încã din pruncie despre bunãtatea si mãretia Lui, descoperite mai ales în legea Sa si arãtate în istoria lui Israel. Prin cântare, rugãciune si lectii din Scripturi adaptate mintilor fragede, tatii si mamele trebuiau sã-si învete copiii cã legea lui Dumnezeu este o expresie a caracterului Sãu si cã, pe mãsurã ce ei primeau principiile legii în inimã, chipul lui Dumnezeu era copiat în minte si în suflet. Atât la scoalã cât si acasã, învãtãtura era în mare mãsurã oralã, dar tineretul învãta sã citeascã scrierile evreiesti, iar sulurile de pergament ale Scripturilor Vechiului Testament erau deschise studiului lor. (FE. p. 442)

            Învãtati cu amabilitate si iubire. - A-i învãta pe copii cu amabilitate si iubire este lucrarea specialã a tatilor si mamelor. Ei trebuie sã arate cã, în calitate de pãrinti, trebuie sã tinã frânele si sã conducã, nu sã fie condusi de copii. Ei sã-i învete cã din partea copiilor se cere ascultare. (L. 104, 1897)      Spiritul neastâmpãrat înclinã în mod natural spre rãu. Mintea activã, dacã este lãsatã neocupatã cu lucruri mai bune, va da atentie la  ceea ce Satana poate sugera. Copiii trebuie . . . sã fie instruiti, condusi pe cãi sigure, tinuti departe de viciu, câstigati prin amabilitate si consolidati în facerea binelui. (L. 28, 1890)             Tati si mame, voi aveti de fãcut o lucrare solemnã. Salvarea vesnicã a copiilor vostri depinde de cursul actiunii voastre. Cum îi veti educa pe copii cu succes? Nu prin dojanã asprã, cãci nu va da rezultate bune. Vorbiti cu copiii vostrii ca si  când  ati  avea  încredere  în  inteligenta  lor. Lucrati  cu  ei într-un mod amabil, gingas si iubitor. Spuneti-le ce-ar vrea Dumnezeu de la ei. Spuneti-le cã Dumnezeu i-ar vrea educati si instruiti, conlucrãtori cu El. Atunci când vã faceti partea voastrã, puteti crede cã Dumnezeu Si-o va face pe-a Lui. (MS. 33, 1909)

            Luati-vã timp sã discutati. - Fiecare mamã ar trebui sã-si ia timp pentru a discuta cu copiii ei, pentru a le corecta greselile si, cu rãbdare, sã-i învete calea bunã. (1T. p. 390)

            Schimbati modul de instruire. - Acordati cea mai mare grijã educãrii tineretului. Modul de instruire sã varieze în asa fel încât sã facã apel la puterile înalte si nobile ale mintii. . . . Sunt foarte putini aceia care îsi dau seama de nevoile esentiale ale mintii si de felul în care sã dirijeze  atât intelectul în dezvoltare al celor tineri, cât si maturizarea gândurilor si sentimentelor lor. (CT. p. 73)

            Predati primele lectii în naturã. - Mamelor, lãsati copilasii sã se joace în aer liber. Lãsati-i sã asculte cântecele pãsãrilor si sã învete iubirea lui Dumnezeu, exprimatã în frumoasele Sale lucrãri. Învãtati-i lectii simple din cartea naturii si din lucrurile din jurul lor, iar pe mãsurã ce mintea lor se dezvoltã, pot fi adãugate lectii din cãrti si fixate în mod ferm în memoria lor. (Id. p. 146)            Cultivarea pãmântului este un lucru bun pentru copii si tineret, pentru cã îi aduce în contact direct cu natura si cu Dumnezeul naturii. Si, ca ei sã poatã avea acest avantaj, ar trebui sã existe pe lângã scolile noastre, în mãsura posibilitãtilor, grãdini mari de flori si terenuri de culturã întinse.    O  educatie  în  astfel  de  conditii  este  în  armonie cu îndrumãrile date de Dumnezeu pentru instruirea tineretului. . . .  Aceasta va fi deosebit de pretioasã pentru copilul sau tânãrul agitat care gãseste lectiile din cãrti ca fiind obositoare si greu de amintit. Pentru el, în studiul naturii este sãnãtate si fericire, iar impresiile asociate cu obiecte pe care le are mereu înaintea ochilor sãi nu se vor sterge din mintea lui. (Id. p. 186, 187)

            Faceti lectiile scurte si interesante. - Când pãrintii îsi fac în întregime partea lor, dând învãtãturã peste învãtãturã, învãtãturã peste învãtãturã, fãcând lectiile scurte si interesante si predându-le nu numai  în teorie ci si prin exemplu, Domnul va lucra cu eforturile lor si-i va face învãtãtori eficienti. (ST. 13 august, 1896)

            ,,Spune-l simplu, spune-l adesea". - Aceia care-i instruiesc pe copii ar trebui sã evite comentariile supãrãtoare. Remarci scurte si la subiect vor avea o influentã binefãcãtoare. Dacã este mult de spus, s-o faceti frecvent si pe scurt. Câteva cuvinte ce stârnesc interes, spuse din când în când, vor aduce mai mult bine decât dacã totul ar fi spus odatã. Cuvântãrile lungi împovãreazã mintea copiilor. Prea multã vorbã îi va face sã deteste chiar instructiunile spirituale, la fel cum mâncatul peste mãsurã împovãreazã stomacul si reduce apetitul, fãcând chiar silã de mâncare. Mintea oamenilor poate fi ghiftuitã cu prea multã vorbãrie. (2T. p. 420)

            Încurajati gândirea independentã. - Copiii si tinerii acumuleazã cunostinte de la profesori si din manuale, dar lãsati-i sã tragã ei însisi învãtãminte si sã discearnã adevãrul. În lucrul lor în grãdinã, întrebati-i ce învatã din îngrijitul plantelor. Când privesc peisajul, întrebati-i de ce Dumnezeu a îmbrãcat câmpiile si pãdurile cu nuante atât de frumoase si de variate. De ce nu au fost toate colorate cu un maro sumbru? Când adunã flori, stimulati-i sã se întrebe de ce El ne-a rezervat frumusetea acestor crâmpeie din Eden. Învãtati-i sã ia seama la dovezile grijii lui Dumnezeu pentru noi, manifestate peste tot în naturã si la adaptarea minunatã a tuturor lucrurilor la nevoile si fericirea noastrã. (Ed. p. 119)

            Activitatea directã a copilãriei. - Pãrintii nu trebuie sã simtã cã e necesar sã înãbuse activitatea copiilor lor, ci sã înteleagã cã este esential sã-i cãlãuzeascã si sã-i instruiascã în directiile adecvate si bune. Aceste impulsuri active sunt ca vita-de-vie care, dacã nu este directionatã, se va întinde peste orice buturugã si tufis si-si va agãta cârceii de proptele joase. Dacã vita nu este antrenatã sã se prindã de vreun suport potrivit, îsi va cheltui energia fãrã nici un folos. Asa este cu copiii. Activitãtile lor trebuie sã fie îndreptate în directia bunã. Dati mâinilor si mintilor lor o preocupare ce-i va promova în realizãrile fizice si intelectuale. (ST. 13 august, 1896)

            Învãtati-i utilitatea la o vârstã timpurie. - Lectia de a fi folositor trebuie sã fie predatã copilului la o vârstã foarte timpurie.  Ar trebui sã-i fie încredintate sarcini în cãmin imediat ce tãria si puterea de judecatã sunt suficient dezvoltate. El ar trebui încurajat sã încerce sã ajute pe tata si pe mama, încurajat sã se lepede de sine si sã se stãpâneascã, sã punã fericirea si avantajul altora mai presus de ale sale, sã caute ocaziile de a-i bucura si a-i ajuta pe frati, surori si tovarãsi de joacã si sã arate amabilitate fatã de cei bãtrâni, bolnavi si nenorociti. Cu cât spiritul adevãratei slujiri va umple mai deplin cãminul, cu atât mai mult va fi el dezvoltat în viata copiilor. Ei vor gãsi bucurie în slujire si sacrificiu pentru binele altora. (MH. p. 401)             Pãrinti, ajutati-vã copiii sã facã voia lui Dumnezeu fiind credinciosi în îndeplinirea datoriilor ce le apartin cu adevãrat ca membri ai familiei. Aceasta le va da cea mai pretioasã experientã. Îi va învãta sã nu-si concentreze gândurile numai asupra lor însile pentru a-si face plãcerea sau a se amuza. Educati-i cu rãbdare sã-si facã partea în cercul familiei. (R&H. 17 noiembrie, 1896)

            Slefuiti  caracterul  prin  mici  atentii,  repetate  des. - Pãrinti, în  cresterea  copiilor  vostri, studiati  lectiile  pe  care Dumnezeu le-a dat în naturã. Dacã ati creste o garoafã, un trandafir sau un crin, cum ati proceda? Întrebati grãdinarul prin ce proces face ca fiecare ramurã si frunzã sã creascã asa de frumos si sã se dezvolte în simetrie si farmec. El vã va spune cã n-a fost prin atingere asprã sau prin efort violent, pentru cã acestea ar rupe ramurile delicate. A fost prin mici atentii, repetate des. El a udat  solul si a protejat plantele în crestere de rafalele aprige si de soarele arzãtor, iar Dumnezeu le-a fãcut sã creascã si sã înfloreascã nespus de frumos. Ocupându-vã de copiii vostri, folositi metoda grãdinarului. Prin atingeri blânde, prin servicii iubitoare cãutati sã slefuiti caracterele lor dupã tiparul caracterului lui Hristos. (DA. p. 516)

            Dati atentie lucrurilor mici.  -  Ce mare gresealã este fãcutã în educarea copiilor si tineretului favorizându-i, rãsfãtându-i si alintându-i! Ei devin egoisti  ineficienti si lipsiti de energie în lucrurile mici ale vietii. Ei nu sunt instruiti sã dobândeascã tãrie de caracter prin împlinirea  obligatiilor  zilnice,  oricât  de  neînsemnate  ar  fi ele. . . .

            Nimeni nu va fi calificat pentru o lucrare mãreatã si importantã dacã nu a fost credincios în îndeplinirea datoriilor mãrunte. Caracterul se formeazã treptat, iar sufletul se antreneazã în mod gradat sã depunã efort si energie proportionale cu sarcina ce trebuie împlinitã. (3T. p. 46, 47)

            Copiii talentati cer mai mare grijã. - Trebuie sã întipãrim în mintea copiilor nostri faptul cã ei nu îsi apartin ca sã poatã pleca, veni, îmbrãca si face orice le place. . . . Dacã ei posedã farmec personal si capacitãti naturale deosebite, educatia lor necesitã mai mare grijã, ca nu cumva aceste înzestrãri sã fie transformate într-o capcanã si folosite în asa fel încât sã-i descalifice pentru realitãtile mai serioase ale acestei vieti si prin mãgulire, vanitate si dragoste de etalare sã fie necorespunzãtori pentru viata mai bunã. (ST. 9 decembrie, 1875)

            Abtineti-vã sã acordati prea multã atentie si sã lãudati peste mãsurã. - Dati copiilor doar putinã atentie. Lãsati-i sã învete sã se amuze singuri. Nu-i puneti sã se dea în spectacol în fata musafirilor ca o performantã de talent sau întelepciune, ci lãsati-i, pe cât posibil, la simplitatea copilãriei lor. Motivul pentru care asa de multi copii sunt obraznici, îndrãzneti si insolenti e cã sunt bãgati în seamã si lãudati, iar vorbele lor istete sunt repetate în auzul lor. Strãduiti-vã sã nu criticati pe nedrept, nici sã nu coplesiti cu laude si flatare. Satana va semãna foarte curând sãmânta rãului în inimile lor tinere si voi n-ar trebui sã-i sprijiniti lucrarea. (ST. 9 februarie, 1882)

            Cititi copiilor vostri. - Tatilor si mamelor, obtineti tot ajutorul ce-l puteti obtine din studiul cãrtilor si  publicatiilor noastre. Luati-vã timp sã cititi copiilor vostri. . . . Faceti un cerc de citit în cãmin, în care fiecare membru al familiei sã lase deoparte grijile ce l-au preocupat în cursul zilei si sã se alãture celorlalti în studiu. În mod deosebit tinerii care s-au obisnuit sã citeascã romane si cãrti de povesti ieftine, au mult de câstigat participând, seara, la studiul familiei. (CT. p. 138)

            ,,Învatã", nu ,,spune". - Pãrintilor le este încredintatã mãreata lucrare de educare a copiilor pentru viata vesnicã, viitoare. Multi tati si mame par a crede cã, hrãnindu-i si îmbrãcându-i pe micutii lor si dându-le o educatie dupã standardul lumii, si-au fãcut datoria. Ei sunt mult prea ocupati cu afaceri sau plãceri pentru a face din educatia copiilor  studiul vietii lor. Nu cautã sã-i instruiascã în asa fel încât ei sã-si foloseascã talentele pentru onoarea Mântuitorului lor. Solomon nu a spus: ,,Spune-i unui copil calea pe care trebuie sã meargã si când va îmbãtrâni nu se va  abate  de  la  ea", ci ,,Învatã pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si când va îmbãtrâni nu se va abate de la ea." (R&H. 24 iunie, 1890)

            Educati  pentru stãpânire  de  sine. - Nici o lucrare întreprinsã  vreodatã  de om nu solicitã mai multã atentie si îndemânare ca pregãtirea si educarea adecvatã a tineretului si copiilor. Nu existã influente la fel de puternice ca acelea ce ne înconjoarã în primii ani. . . . Fiinta omului cuprinde trei aspecte si instruirea prescrisã de Solomon cuprinde dezvoltarea corectã a puterilor fizice, intelectuale si morale. Pentru a face aceastã lucrare în mod corespunzãtor, pãrintii si învãtãtorii trebuie sã înteleagã ei însisi ,,calea pe care ar trebui sã meargã un copil". Aceasta cuprinde mai mult decât o cunoastere din cãrti sau o învãtãturã din scoli. Ea se ocupã de practicarea cumpãtãrii, iubirii frãtesti si a bunãtãtii; de îndeplinirea datoriilor fatã de noi însine, de aproapele si de Dumnezeu.

            Instruirea copiilor trebuie sã aibã alt principiu decât cel adoptat pentru instruirea animalelor irationale. Animalul trebuie doar obisnuit sã se supunã stãpânului, dar copilul trebuie învãtat sã se controleze singur. Vointa trebuie antrenatã sã asculte ce dicteazã judecata si constiinta. Un copil poate sã fie educat în asa fel încât sã nu aibã vointã proprie, ca si animalele, individualitatea lui fiind pierdutã în cea a învãtãtorului sãu. O asemenea instruire este neînteleaptã, iar efectul ei dezastruos. Copiii educati în acest fel vor fi lipsiti de hotãrâre si de capacitatea de a lua decizii. Ei nu sunt învãtati sã actioneze din principiu; puterile de judecatã nu sunt întãrite prin exercitiu. Pe cât posibil, fiecare copil trebuie învãtat independenta. Prin exersarea diferitelor facultãti, el va afla în ce este cel mai tare si în ce este deficient. Un instructor întelept va da atentie deosebitã dezvoltãrii trãsãturilor mai slabe, astfel încât copilul sã-si poatã forma un caracter armonios si bine echilibrat. (FE. p. 57)

ELLEN  G.  WHITE