| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A I - Căminul, prima scoală
CAPITOLUL DOI
PRIMII ÎNVĂTĂTORI
Părintii să-si înteleagă responsabilitatea. - Tatăl si mama trebuie să fie primii învătători ai copiilor lor. (MS. 67, 1903)
Tatii si mamele trebuie să-si înteleagă responsabi-litatea. Lumea este plină de curse pentru picioarele celui tânăr. Multimile sunt atrase către o viată de egoism si de plăceri senzuale, si nu pot discerne primejdiile ascunse sau sfârsitul teribil al drumului ce li se pare a fi calea fericirii. Prin îngăduirea apetitului si a patimei, energiile lor sunt risipite si milioane de oameni sunt ruinati pentru lumea aceasta si pentru cea viitoare. Părintii ar trebui să-si amintească faptul că fiii lor trebuie să reziste acestor ispite. Încă înainte de nasterea copilului ar trebui să înceapă pregătirea ce-i va permite să lupte cu succes împotriva răului. (MH. p. 371)
La fiecare pas, părintii au nevoie de o întelepciune mai mult decât omenească pentru a putea întelege cum este cel mai bine să-si educe copiii pentru o viată folositoare si fericită aici si pentru o slujire mai înaltă si o bucurie mai mare în viata viitoare. (R&H. 13 septembrie, 1881)
Instruirea copilului, o parte importantă a planului lui Dumnezeu. - Instruirea copilului este o parte însemnată a planului lui Dumnezeu pentru a demonstra puterea crestinismului. Asupra părintilor apasă răspunderea solemnă de a-si pregăti în asa fel copiii, încât atunci când acestia vor iesi în lume, să facă bine si nu rău celor cu care se vor întovărăsi. (ST. 25 septembrie, 1901) Părintii n-ar trebui să privească superficial lucrarea de instruire a copiilor lor si nici să n-o neglijeze în vreo împrejurare ci, să folosească mult timp în studiul atent al legilor ce reglementează fiinta noastră. Prima lor tintă trebuie să fie aceea de a deveni buni cunoscători ai modului de lucru cu copiii lor, pentru a le asigura o minte sănătoasă într-un corp sănătos. . . . Multi dintre cei ce declară a fi urmasii lui Hristos, neglijează datoriile căminului într-un mod jalnic. Ei nu înteleg importanta sacră a obligatiei pe care Dumnezeu a pus-o în mâinile lor: aceea de a modela caracterele copiilor lor în asa fel încât acestia să aibă puterea de a rezista multelor ispite ce ademenesc picioarele tineretului. (PHJ. aprilie, 1890)
Este necesară conlucrarea cu Dumnezeu. - Domnul Hristos n-a cerut Tatălui să-i ia pe ucenici din lume, ci să-i păzească de cel rău în lume, să-i păzească de a cădea în ispitele pe care le-ar avea de întâmpinat. Această rugăciune trebuie s-o înalte tatii si mamele pentru copiii lor. Dar vor pleda ei în fata lui Dumnezeu, ca apoi să-i lase pe copii să facă ce le place? Dumnezeu nu-i poate păzi pe copii de rău dacă părintii nu conlucrează cu El. Părintii ar trebui să-si împlinească cu grijă si curaj lucrarea, ducând-o înainte cu efort neobosit. (R&H. 9 iulie, 1901) Dacă părintii nu se vor simti niciodată scutiti de povara educării si instruirii copiilor lor pentru Dumnezeu, dacă-si vor face în credintă lucrarea cooperând cu Dumnezeu prin muncă si rugăciune stăruitoare, atunci vor fi plini de succes în a-si aduce copiii la Mântuitorul. (ST. 9 aprilie, 1896)
Un cuplu care si-a onorat responsabilitătile. - Un înger din cer a venit la Zaharia si Elisabeta să-i învete cum să-si instruiască si să-si educe copilul si cum să lucreze în armonie cu Dumnezeu pentru a pregăti un mesager care să anunte venirea Domnului Hristos. Ca părinti, ei trebuia să colaboreze cu Dumnezeu în mod credincios pentru a forma un astfel de caracter în Ioan, încât să-l facă în stare să-si îndeplinească partea pe care Dumnezeu i-a încredintat-o, ca un lucrător competent.
Ioan a fost un copil la bătrânete, un copil al miracolului si părintii puteau să-si închipuie că el avea de făcut o lucrare specială pentru Domnul si că Domnul va avea grijă de el. Dar ei nu au gândit asa; s-au mutat într-un loc retras la tară, unde fiul lor să nu fie expus ispitelor vietii de la oras sau să fie determinat să se depărteze de sfaturile si instructiunile pe care ei, ca părinti, le-ar fi dat. Ei si-au făcut partea în dezvoltarea unui astfel de caracter în copilul lor, ce va îndeplini pe orice cale planul pe care Dumnezeu l-a destinat vietii lui. . . . Ei si-au îndeplinit cu sfintenie obligatia. (ST.16 aprilie, 1896)
Considerati copilul ca fiindu-vă încredintat. - Părintii să-i privească pe copiii lor ca si când acestia le-ar fi fost încredintati de Dumnezeu ca să fie educati pentru familia de sus. Învătati-i în frică si dragoste de Domnul, căci ,,frica de Domnul este începutul întelepciunii". (ST. 16 aprilie, 1896) Aceia care sunt loiali lui Dumnezeu Îl vor reprezenta în viata de cămin. Ei vor privi educatia copiilor lor ca pe o lucrare sacră, încredintată lor de Cel Prea Înalt. (MS. 103, 1902)
Părintii să se califice ca învătători crestini. - Lucrarea părintilor, de o asa mare însemnătate, este foarte neglijată. Treziti-vă, părinti, din somnul vostru spiritual, si întelegeti că prima învătătură pe care copilul o primeste trebuie să-i fie dată de voi. Voi să-i învătati pe micutii vostri să-L cunoască pe Hristos. Trebuie să faceti această lucrare înainte ca Satana să semene semintele lui în inimile lor. Hristos îi cheamă pe copii, iar ei trebuie condusi la El, educati în obiceiuri de hărnicie, îngrijire si ordine. Aceasta este disciplina pe care Domnul Hristos doreste ca ei s-o primească. (R&H. 9 octombrie, 1900)
Păcatul stă la usa părintilor dacă ei nu se califică pentru a deveni învătători crestini întelepti si siguri. (MS. 38, 1895)
Este necesară unitate între părinti. - Sotul si sotia să fie strâns uniti în lucrul lor din scoala căminului. Să fie foarte blânzi si prudenti în vorbire ca nu cumva să deschidă usa prin care Satana va intra să obtină biruintă după biruintă. Ei trebuie să fie amabili si curtenitori unul cu altul, purtându-se în asa fel încât să se poată respecta unul pe altul. Fiecare să ajute pe celălalt să aducă în cămin o atmosferă plăcută si sănătoasă. Diferentele de opinii nu trebuie discutate în fata copiilor. Demnitatea crestină să fie păstrată întotdeauna. (L. 272, 1903)
Instructor special pentru fiecare copil. - Mama să exceleze întotdeauna în această lucrare de instruire a copiilor. În timp ce asupra tatălui apasă datorii mari si importante, mama, printr-o continuă rămânere cu copiii ei, în special în primii lor ani, trebuie să fie întotdeauna educatorul si însotitorul lor special. (PHJ. ianuarie, 1890)
O educatie mai amplă decât instruirea obisnuită. - Părintii trebuie să învete lectia ascultării numai de vocea lui Dumnezeu, ce le vorbeste prin Cuvântul Său; si, pe măsură ce o învată, ei pot preda copiilor lor lectia respectului si ascultării în cuvânt si faptă. Aceasta este lucrarea ce trebuie adusă în familie. Cei care o împlinesc, se vor înălta pe ei însisi, dându-si seama că trebuie să-i înalte pe copiii lor. Această educatie înseamnă mult mai mult decât o instruire obisnuită. (MS. 84, 1897)
Lucrarea ocazională nu este primită. - O lucrare în cămin, făcută la întâmplare, nu va trece examenul la judecată. Părintii crestini trebuie să îmbine credinta cu faptele. Asa cum Avraam a poruncit casei lui după el, să poruncească si ei casei lor. Standardul pe care trebuie să-l înalte fiecare părinte, este dat: ,,să tină calea Domnului". Orice altă cale nu duce la cetatea lui Dumnezeu, ci în rândurile distrugătorului. ( R&H. 30 martie, 1897)
Părintii să-si verifice lucrarea. - Vor părintii să-si revizuiască lucrarea de educare si instruire a copiilor lor si să analizeze dacă si-au făcut toată datoria cu sperantă si credintă ca acesti copii să poată fi o coroană a bucuriei în ziua Domnului Isus? Au trudit ei pentru bunăstarea copiilor lor în asa fel încât Domnul Isus, privind jos din ceruri, să poată sfinti eforturile lor prin darul Duhului Sfânt? Părinti, de voi depinde să vă pregătiti copiii pentru cea mai înaltă folosintă în această viată, iar la sfârsit să vă împărtăsiti de slava vietii viitoare. (Good Health, ianuarie, 1880) ELLEN G. WHITE
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
