In lucrarea de vestirea Evangheliei lui Isus Hristos
Capitolul 40
PAVEL CERE SĂ FIE TRIMIS ÎNAINTEA CEZARULUI
Festus, când a venit în tinutul său, după trei zile s-a suit de la Cezarea în Ierusalim. Preotii cei mai de seamă si fruntasii iudeilor i-au adus plângere împotriva lui Pavel. L-au rugat cu stăruintă si i-au cerut, ca un hatâr pentru ei, să trimită să-l aducă la Ierusalim". Făcând această cerere, ei plănuiau să-l pândească pe Pavel în drumul către Ierusalim si să-l omoare. Însă Festus avea un înalt simt al răspunderii pozitiei sale si, foarte amabil, a refuzat să-l trimită pe Pavel. El a spus "că la romani nu este obiceiul să se dea nici un om, înainte ca cel pârât să fi fost pus fată cu pârâsii lui, si să fi avut putinta să se apere de lucrurile de care este pârât" (Fapte 25,16). El îi asigură că "are să plece în curând" la Cezarea. "Deci" cei mai de frunte dintre voi să se pogoare împreună cu mine si, dacă este ceva vinovat în omul acesta, să-l pârască".
Nu acesta era lucrul pe care-l doreau iudeii. Ei nu uitaseră înfrângerea pe care o suferiseră mai înainte la Cezarea. În contrast cu purtarea linistită si argumentarea puternică a apostolului, spiritul lor plin de răutate si învinuirile lor neîntemeiate aveau să apară în lumina cea mai urâtă cu putintă. Din nou, au stăruit ca Pavel să fie adus la Ierusalim spre a fi judecat, însă Festus a tinut cu tărie la planul său ca Pavel să fie judecat după toată rânduiala la Cezarea. În providenta Sa, Dumnezeu a tinut sub control hotărârea lui Festus pentru ca viata apostolului să fie prelungită.
Odată înfrânte planurile lor, fruntasii iudeilor s-au pregătit de îndată să aducă mărturii împotriva lui Pavel la tribunalul procuratorului. Reîntorcându-se la Cezarea, după câteva zile de sedere la Ierusalim, Festus "a doua zi a sezut pe scaunul de judecător si a poruncit să fie adus Pavel". "Iudeii, care veniseră de la Ierusalim, l-au înconjurat si au adus împotriva lui Pavel multe si grele învinuiri, pe care nu le puteau dovedi". De data aceasta fiind fără avocat, iudeii au socotit că este mai bine să-l învinuiască ei însisi. În desfăsurarea judecătii, acuzatul, foarte linistit si sincer, a arătat lămurit falsitatea afirmatiilor lor.
Festus a înteles că problema în discutie se referea în totul la doctrina iudaică si că, judecând după dreptate, în sarcina lui Pavel ei nu puteau dovedi nimic care să-i aducă o condamnare la moarte sau măcar la întemnitare. Totusi, el a văzut clar furtuna de ură ce s-ar fi stârnit, dacă Pavel nu ar fi fost condamnat sau dat în mâinile lor. Si astfel, fiindcă "voia să capete bunăvointa iudeilor", Festus s-a întors către Pavel si l-a întrebat dacă vrea, fiind apărat de el, să meargă la Ierusalim spre a fi judecat de Sinedriu.
Apostolul stia că nu se putea astepta la dreptate din partea unui popor care, prin crimele lui, atrăsese asupra-si mânia lui Dumnezeu. El stia că, asemenea profetului Ilie, el va fi mai în sigurantă între păgâni decât dacă ar fi împreună cu aceia care lepădaseră lumina din cer si-si împietriseră inimile fată de Evanghelie. Obosit de luptă, spiritul lui activ îndura cu greu repetatele amânări si plictisitoarele suspendări ale judecării si întemnitării sale. De aceea, s-a hotărât să se folosească de privilegiul său de cetătean roman, cerând să fie trimis înaintea Cezarului.
Răspunzând întrebării guvernatorului, Pavel a spus: "Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; acolo trebuie să fiu judecat. Pe iudei nu i-am nedreptătit cu nimic, după cum stii si tu foarte bine. Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte; dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar".
Festus nu stia nimic despre conspiratia iudeilor ca să-l omoare pe Pavel si el a rămas mirat de cererea de a fi trimis înaintea Cezarului. Totusi, cuvintele apostolului au curmat procedura de judecată a curtii. "Festus, după ce s-a chibzuit cu sfetnicii lui, a răspuns: 'De Cezar ai cerut să fii judecat, înaintea Cezarului te vei duce'".
Astfel, o dată mai mult, din pricina urii izvorâte din bigotismul si îndreptătirea de sine a conationalilor săi, un slujitor al lui Dumnezeu a fost împins să caute ocrotire la păgâni. Aceeasi ură l-a silit pe profetul Ilie să fugă spre a găsi ajutor la văduva din Sarepta; aceeasi ură i-a silit pe vestitorii Evangheliei să-i părăsească pe iudei si să proclame solia lor la Neamuri. Si aceeasi ură o au de întâmpinat si în veacul acesta credinciosii lui Dumnezeu. În multi dintre pretinsii urmasi ai lui Hristos există aceeasi mândrie, acelasi formalism si egoism, acelasi spirit de asuprire care ocupa un loc asa de mare în inima iudeilor. În viitor, oameni pretinzând a fi reprezentantii lui Hristos vor umbla pe o cale asemănătoare aceleia urmate de preoti si conducători în purtarea fată de Hristos si apostoli. În marea criză prin care slujitorii credinciosi ai lui Dumnezeu vor avea de trecut în curând, ei vor avea de întâmpinat aceeasi împietrire a inimii, aceeasi hotărâre crudă si aceeasi ură neînduplecată.
Toti aceia care în acel timp de răutate vor fi gata să servească fără teamă lui Dumnezeu, după cum le dictează constiinta, vor avea nevoie de curaj, statornicie si o cunoastere a lui Dumnezeu si a Cuvântului Său; căci cei care sunt credinciosi lui Dumnezeu vor fi prigoniti, intentiile lor răstălmăcite, strădaniile lor cele mai bune vor fi interpretate gresit, iar numele lor lepădate ca fiind rele. Satana va lucra cu toată puterea lui amăgitoare spre a influenta inima si a întuneca priceperea, pentru a face ca răul să apară bine si binele rău. Cu cât va fi mai puternică si mai curată credinta poporului lui Dumnezeu si mai stăruitoare hotărârea lor de a-L asculta, cu atât mai înversunat se va strădui Satana să stârnească împotriva lor ura acelora care, în timp ce pretind a fi neprihăniti, calcă în picioare Legea lui Dumnezeu. Se va cere cea mai temeinică încredere si hotărârea cea mai eroică, pentru a putea tine cu tărie credinta care a fost dată sfintilor odată pentru totdeauna.
Dumnezeu doreste ca poporul Său să se pregătească pentru criza ce va veni în curând. Pregătiti sau nepregătiti, ei trebuie să o întâmpine cu totii; si numai aceia care si-au adus viata în armonie cu măsura divină vor sta tari în acel timp de probă si încercare. Când autoritătile de stat se vor uni cu slujitorii religiei ca să dicteze în probleme de constiintă, atunci se va vedea cine se teme cu adevărat de Dumnezeu si Îi slujeste. Când întunericul va fi mai profund, lumina unui caracter dumnezeiesc va străluci mai puternic. Când orice alt sprijin va cădea, atunci se va vedea cine are o încredere dăinuitoare în Iehova. Si, în timp ce vrăjmasii adevărului stau la fiecare colt, pândind să facă rău slujitorilor Domnului, Dumnezeu va veghea asupra lor spre a le face bine. El va fi pentru ei ca umbra unei stânci mari într-un loc pustiu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
