In lucrarea de vestirea Evangheliei lui Isus Hristos
Capitolul 36
APOSTAZIA DIN GALATIA
În timpul rămânerii la Corint, Pavel a avut motive de serioasă îngrijorare cu privire la unele din bisericile deja întemeiate. Datorită influentei falsilor învătători, care s-au ridicat printre credinciosii din Ierusalim, dezbinarea, erezia, senzualismul au câstigat repede teren dintre credinciosii din Galatia. Acesti învătători falsi amestecau traditiile iudaice cu adevărurile Evangheliei. Neluând în seamă hotărârea Consiliului general de la Ierusalim, ei au impus convertitilor dintre Neamuri păzirea legii ceremoniale. Situatia era îngrijorătoare. Relele care fuseseră introduse amenintau ca, în scurtă vreme, să nimicească bisericile din Galatia.
Inima lui Pavel era sfâsiată si sufletul lui era tulburat din pricina acestei fătise apostazii din partea acelora pe care el îi învătase cu atâta credinciosie principiile Evangheliei. De îndată, el a scris fratilor înselati, arătându-le învătăturile gresite pe care le-au primit, mustrând cu mare asprime pe aceia care se îndepărtau de la credintă. După ce îi salută pe galateni prin cuvintele: "Har si pace de la Dumnezeu Tatăl, si de la Domnul nostru Isus Hristos", el le adresă aceste cuvinte de aspră mustrare:
"Mă mir că treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură, si voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi însine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!" Învătăturile lui Pavel fuseseră în armonie cu Scripturile si Duhul Sfânt a dat mărturie despre lucrarea sa; de aceea el a avertizat pe fratii săi să nu ia aminte la nimic care ar fi potrivnic adevărurilor pe care el îi învătase.
Apostolul i-a îndemnat pe credinciosii galateni să cugete cu multă luare aminte la prima experientă făcută de ei în viata crestină. "O, Galateni nechibzuiti!" exclamă el. "Cine v-a fermecat pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? Iată numai ce voiesc să stiu de la voi: prin faptele Legii ati primit voi Duhul, ori prin auzirea credintei? Sunteti asa de nechibzuiti? După ce ati început prin Duhul, vreti acum să sfârsiti prin firea pământească? În zadar ati suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! Cel ce vă dă Duhul si face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credintei?"
Astfel, Pavel i-a acuzat pe credinciosii din Galatia înaintea tribunalului propriei lor constiinte si a căutat să-i oprească din drumul lor. Încrezându-se în puterea lui Dumnezeu de a mântui si refuzând să recunoască învătăturile propovăduitorilor apostaziati, apostolul s-a străduit să-i facă pe cei convertiti să vadă că ei fuseseră într-un mod grosolan amăgiti, dar că, prin întoarcerea la credinta lor de mai înainte în Evanghelie, ei puteau totusi să înfrângă planurile lui Satana. El a luat pozitie în mod hotărât de partea adevărului si a neprihănirii, iar credinta sa categorică si încrederea sa nezdruncinată în solia pe care o vestea i-a ajutat pe multi, a căror credintă se stinsese, să se întoarcă la credinciosia lor fată de Mântuitorul.
Cât de diferit de felul lui Pavel de a scrie bisericii din Corint a fost calea pe care a urmat-o el fată de galateni! Pe primii i-a mustrat cu multă prevedere si gingăsie; pe cei din urmă, prin cuvinte de necrutătoare mustrare. Corintenii fuseseră înfrânti de ispită. Amăgiti de mestesugita sofistărie a învătătorilor care au prezentat rătăcirile sub masca adevărului, ei au ajuns confuzi si încurcati. Pentru a-i învăta să deosebească rătăcirea de adevăr se cerea întelepciune si răbdare. Asprimea sau graba nejudecată din partea lui Pavel ar fi distrus influenta lui asupra multora dintre aceia pe care el dorea să-i ajute.
În bisericile din Galatia, rătăcirea căuta să înlăture solia Evangheliei pe fată, deschis. Hristos, adevărata temelie a credintei, era cu totul dat la o parte pentru a fi înlocuit cu învechitele ceremonii ale iudaismului. Apostolul a văzut că, pentru a salva pe credinciosii din Galatia de influentele primejdioase care îi amenintau, trebuia să fie luate măsurile cele mai hotărâte si să fie date avertizările cele mai pătrunzătoare.
O învătătură de seamă pe care trebuie s-o învete fiecare slujitor al lui Hristos este aceea de a-si adapta lucrarea potrivit conditiilor celor pe care el doreste să-i ajute. Blândetea, răbdarea, hotărârea si fermitatea sunt la fel de necesare; însă toate acestea trebuie folosite cu un cuvenit discernământ. A te purta întelepteste cu diferitele categorii de oameni, în împrejurări si conditii diferite este o lucrare ce cere o întelepciune si o judecată luminate si sfintite de Duhul lui Dumnezeu.
În epistola sa către credinciosii galateni, Pavel a rezumat pe scurt întâmplările principale în legătură cu propria sa convertire si experienta sa crestină de la început. Pe această cale, el a căutat să arate că, printr-o deosebită manifestare a puterii divine, el fusese adus să vadă si să pătrundă marile adevăruri ale Evangheliei. Prin îndrumarea primită chiar de la Dumnezeu, Pavel a putut să-i avertizeze si să-i mustre pe galateni într-un mod atât de solemn si hotărât. El a scris nu cu ezitări sau îndoieli, ci cu asigurarea unei convingeri bine întemeiate si a unei cunostinte depline. El a arătat lămurit deosebirea între a fi învătat de om si a primi învătătură direct de la Hristos.
Apostolul a cerut galatenilor să se despartă de călăuzele false care-i duseseră în rătăcire si să se întoarcă la credinta ce fusese însotită de dovezile de netăgăduit ale aprobării divine. Oamenii care încercaseră să-i abată de la credinta lor în Evanghelie erau fătarnici, cu inima nesfintită si cu o viată decăzută. Religia lor era alcătuită dintr-un sir de ceremonii, prin îndeplinirea cărora ei nădăjduiau să dobândească favoarea lui Dumnezeu. Ei nu doreau după o Evanghelie care chema la o ascultare de cuvântul: "Dacă un om nu se naste din nou, nu poate vedea Împărătia lui Dumnezeu" (Ioan 3, ). Ei erau de părere că o credintă întemeiată pe o asemenea învătătură cerea un sacrificiu prea mare si astfel ei s-au agătat de rătăcirile lor, înselându-se singuri si înselând si pe altii.
A înlocui sfintenia inimii si a vietii cu forme exterioare de religiozitate, este încă si acum tot atât de plăcut firii nerenăscute, cum era si în zilele acestor învătători iudei. Astăzi, ca si atunci, există călăuze spirituale mincinoase, la a căror învătătură multi ascultă cu nesat. Este străduinta bine chibzuită a lui Satana de a abate mintile de la nădejdea mântuirii prin credinta în Hristos si ascultarea de Legea lui Dumnezeu. În fiecare veac, arhivrăjmasul îsi adaptează ispitele potrivit prejudecătilor sau pornirilor acelora pe care el caută să-i amăgească. În vremurile apostolice, el i-a făcut pe iudei să înalte legea ceremonială si să-L lepede pe Hristos; în vremurile de acum, el îi îndeamnă pe multi pretinsi crestini, sub pretentia că-L onorează pe Hristos, să arunce ocară asupra Legii morale si să învete că preceptele ei pot fi călcate fără primejdia pedepsei. Este de datoria fiecărui slujitor al lui Dumnezeu să se împotrivească ferm si hotărât acestor pervertitori ai credintei si, prin cuvântul adevărului, să arate fără teamă rătăcirile lor.
În efortul său de a recâstiga încrederea fratilor săi din Galatia, cu multă întelepciune, Pavel si-a sustinut pozitia sa ca apostol al lui Hristos. El se declară a fi "apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos, si prin Dumnezeu Tatăl, care L-a înviat din morti". Nu de la oameni, ci din partea celei mai înalte Autorităti ceresti îsi primise el însărcinarea. Si pozitia lui fusese recunoscută de consiliul general de la Ierusalim fată de ale cărui hotărâri el se dovedise ascultător în toată activitatea sa printre Neamuri.
Nu pentru a se înălta pe sine, ci pentru a preamări harul lui Dumnezeu a prezentat Pavel acelora care tăgăduiau apostolatul său dovada că el nu era "cu nimic mai pe jos de apostolii acestia 'nespus de alesi'" (2 Cor. 11, 5). Aceia care căutau să minimalizeze atât chemarea, cât si lucrarea se luptau împotriva lui Hristos, al cărui har si a cărei putere erau manifestate prin Pavel. Apostolul era silit, prin împotrivirea vrăjmasilor lui, să ia o atitudine hotărâtă pentru a-si mentine pozitia si autoritatea sa.
Pavel a stăruit cu multă căldură de aceia care, odată, cunoscuseră în viata lor puterea lui Dumnezeu, să se întoarcă la iubirea lor dintâi fată de adevărul Evangheliei. Cu dovezi de nezdruncinat, el le-a prezentat privilegiul ce-l aveau de a deveni bărbati si femei liberi în Hristos, prin al cărui har ispăsitor toti aceia care se predau pe deplin sunt îmbrăcati cu mantia neprihănirii Sale. El a sustinut adevărul că orice suflet care va fi mântuit trebuie să aibă o experientă sinceră si personală în lucrurile lui Dumnezeu.
Cuvintele apostolului, pline de un călduros apel, nu au rămas fără rod. Duhul Sfânt a lucrat cu mare putere si multi ale căror picioare rătăciseră pe căi străine au revenit la credinta lor de la început în Evanghelie. De aici încolo, ei au rămas statornici în libertatea prin care Hristos îi făcuse liberi. În viata lor se dădeau pe fată roadele Duhului - "dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor". Numele lui Dumnezeu era proslăvit si multi au fost adăugati la numărul credinciosilor din toată regiunea aceea.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
