In lucrarea de vestirea Evangheliei lui Isus Hristos
Capitolul 25
EPISTOLELE CĂTRE TESALONICENI
Sosirea lui Sila si a lui Timotei din Macedonia, în timpul sederii lui Pavel în Corint, l-a bucurat foarte mult pe apostol. Ei i-au adus "vesti bune despre credinta si dragostea" acelora care primiseră adevărul în timpul primei vizite a solilor Evangheliei la Tesalonic. Inima lui Pavel dorea cu o iubire plină de duiosie pe acesti credinciosi, care, în mijlocul încercărilor si împotrivirilor, rămăseseră credinciosi lui Dumnezeu. El dorea să-i viziteze personal, dar, fiindcă aceasta nu era cu putintă, le-a scris.
În această epistolă către biserica din Tesalonic, apostolul îsi exprimă multumirea fată de Dumnezeu pentru frumoasele vesti cu privire la cresterea credintei lor. "Fratilor", scria el, "în toate strâmtorările si necazurile noastre, am fost mângâiati cu privire la voi, prin credinta voastră. Acum, da, trăim, fiindcă voi stati tari în Domnul. Cum putem noi oare să multumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră, înaintea Dumnezeului nostru? Zi si noapte Îl rugăm nespus să vă putem vedea fata, si să putem împlini ce mai lipseste credintei voastre".
"Multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toti, pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre; căci ne aducem aminte, fără încetare, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrarea credintei voastre, de osteneala dragostei voastre si de tăria nădejdii în Domnul nostru Isus Hristos!"
Multi dintre credinciosii din Tesalonic se întorseseră de la idoli spre a sluji "Dumnezeului celui viu si adevărat". Ei primiseră "Cuvântul în multe necazuri"; si inimile lor erau pline "cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt". Apostolul declară că, în ceea ce priveste credincioasa lor urmare a Domnului, ei erau "o pildă pentru toti credinciosii din Macedonia si din Ahaia". Aceste cuvinte de laudă nu erau nemeritate; "de la voi", scrie el, "Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia si Ahaia, dar vestea despre credinta voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni".
Credinciosii tesaloniceni erau adevărati misionari. Inimile lor ardeau de zel pentru Mântuitorul lor care îi eliberase de teama "mâniei viitoare". Prin harul lui Hristos, în vietile lor avusese loc o minunată transformare; si cuvântul Domnului, asa cum era vorbit prin ei, era însotit de putere. Inimile erau câstigate prin adevărurile prezentate si suflete se adăugau la numărul credinciosilor.
În prima sa epistolă, Pavel face referire la modul său de lucru în mijlocul tesalonicenilor. El afirmă că nu căutase să câstige convertiti prin amăgire sau înselăciune. "Fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinteze Evanghelia, căutăm să vorbim asa ca să plăcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. În adevăr, cum bine stiti, niciodată n-am întrebuintat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu. N-am căutat slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la altii, desi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste. Dimpotrivă, ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-si creste cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar si viata noastră, atât de scumpi ne ajunseserăti".
"Voi sunteti martori", continuă apostolul, "si Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă si fără prihană fată de voi, care credeti. Stiti iarăsi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam si vă adeveream, să vă purtati într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărătia si slava Sa".
"De aceea, multumim fără încetare lui Dumnezeu că atunci când ati primit Cuvântul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci asa cum si este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează si în voi care credeti". "Cine este în adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteti voi înaintea Domnului nostru Isus Hristos la venirea Lui? Da, voi sunteti slava si lumina noastră".
În prima sa epistolă către credinciosii din Tesalonic, Pavel s-a străduit să-i învete cu privire la adevărata stare a mortilor. El le-a vorbit despre cei morti, care sunt într-o stare de inconstientă, ca si cum ar dormi. "Nu voim, fratilor, să fiti în necunostintă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristati ca ceilalti, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit si a înviat, credem si că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El" Căci Însusi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unul arhanghel si cu trâmbita lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, si întâi vor învia cei morti în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiti toti împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul."
Tesalonicenii se prinseseră cu multă căldură de gândul că Hristos avea să vină să transforme pe credinciosii care erau în viată si să-i ia la Sine. Cu multă grijă păziseră ei vietile prietenilor lor, ca nu cumva acestia să moară si astfel să piardă binecuvântarea pe care ei asteptau să o primească la venirea Domnului lor. Dar, unul după altul, cei dragi lor le fuseseră luati; si cu multă sfâsiere de inimă priviseră tesalonicenii pentru ultima dată fetele mortilor lor, cu greu cutezând să nădăjduiască să-i mai întâlnească într-o viată viitoare.
Când au deschis si au citit epistola lui Pavel, o mare bucurie si mângâiere a fost adusă bisericii prin cuvintele lămuritoare cu privire la adevărata stare a mortilor. Pavel arăta că cei care aveau să trăiască atunci când va fi să vină Hristos nu vor întâmpina pe Domnul mai înainte decât cei care adormiseră în Isus. Glasul unui arhanghel si trâmbita lui Dumnezeu vor ajunge chiar până la cei adormiti, si întâi vor învia cei morti în Hristos, mai înainte ca cei vii să fi fost îmbrăcati în nemurire. "Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiti toti împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiati-vă dar unii pe altii cu aceste cuvinte."
Nădejdea si bucuria pe care această adunare le-au adus tinerei biserici din Tesalonic cu greu pot fi întelese de noi. Ei au crezut si au fost încurajati din epistola trimisă lor de părintele lor în Evanghelie, si inimile lor s-au îndreptat cu iubire spre el. Despre lucrurile acestea le vorbise mai înainte; dar atunci mintea lor se lupta să prindă învătăturile care li se păreau noi si ciudate; si nu este de mirare că însemnătatea unor anumite probleme să nu fi impresionat destul de puternic mintea lor. Însă ei flămânzeau după adevăr si epistola lui Pavel le-a dat noi sperante si puteri, o credintă mai tare, cum si o mai profundă dragoste fată de Acela care, prin moartea Sa, adusese la lumină viata si nemurirea.
Acum, ei se bucurau de cunoasterea faptului că prietenii lor credinciosi vor fi sculati din mormânt spre a trăi pentru vesnicie în Împărătia lui Dumnezeu. Întunericul care învăluise locul de odihnă al mortilor s-a risipit. O nouă aureolă încununa credinta crestină si ei au văzut o nouă slavă în viata, moartea si învierea lui Hristos.
"Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El", scria Pavel. Multi interpretează acest pasaj ca însemnând că cei ce dorm vor fi adusi împreună cu Hristos din ceruri; dar Pavel a vrut să spună că, după cum Hristos a fost înviat dintre morti, tot la fel va chema Dumnezeu pe cei sfinti afară din mormintele lor si-i va lua cu Sine în ceruri. Ce pretioasă mângâiere! Ce glorioasă nădejde nu numai pentru biserica din Tesalonic, ci pentru toti crestinii, oriunde s-ar găsi ei!
În timp ce lucra în Tesalonic, Pavel s-a ocupat suficient de mult de subiectul privind semnele timpului, arătând ce evenimente aveau să aibă loc înainte de arătarea Fiului omului pe norii cerului, încât el a socotit că nu mai este nevoie să le scrie prea mult cu privire la acest subiect. Totusi, pe scurt, el s-a referit la învătăturile sale dinainte. "Cât despre vremi si soroace", a spus el, "n-aveti trebuintă să vi se scrie, fratilor. Pentru că voi însivă stiti foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Când vor zice: 'Pace si liniste', atunci o prăpădenie neasteptată va veni peste ei".
Sunt multi în lumea de azi care îsi închid ochii fată de dovezile pe care Hristos le-a dat spre a-i avertiza pe oameni cu privire la venirea Sa. Ei caută să linistească orice simtământ de teamă, în timp ce chiar atunci semnele sfârsitului se împlinesc cu repeziciune si lumea se grăbeste spre timpul când Fiul omului Se va arăta pe norii cerului. Pavel învată că este păcat a fi nepăsător fată de semnele care au să preceadă a doua venire a lui Hristos. Pe cei vinovati de această neglijentă el îi numeste fii ai noptii si ai întunericului. El îndeamnă la vigilentă si la veghere prin aceste cuvinte: "Dar voi, fratilor, nu sunteti în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hot. Voi sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalti, ci să veghem si să fim treji".
Deosebit de importante pentru biserica din vremea noastră sunt învătăturile apostolului despre acest subiect. Pentru cei ce trăiesc atât de aproape de împlinirea marelui eveniment final, cuvintele lui Pavel trebuie să aibă o putere grăitoare: "Noi care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platosa credintei si a dragostei, si să avem drept coif nădejdea mântuirii. Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru că fie că veghem, fie că dormim, să trăim împreună cu El".
Crestinul care veghează este un crestin care lucrează, căutând sârguincios să facă tot ce poate pentru înaintarea Evangheliei. În măsura în care creste iubirea sa fată de Răscumpărătorul său, în aceeasi măsură creste si iubirea sa pentru semenii săi. El are încercări aspre, asa cum a avut si Învătătorul său; însă el nu îngăduie ca amărăciunea să-i asprească firea sau să-i distrugă pacea mintii. El stie că încercarea, dacă este suportată cu bine, îl va spăla si îl va curăti, aducându-l într-o mai strânsă comuniune cu Hristos. Cei care sunt părtasi suferintelor lui Hristos vor fi părtasi ai mângâierii Sale si, în final, se vor împărtăsi de slava Lui.
"Vă rugăm, fratilor", a continuat Pavel în Epistola sa către Tesaloniceni, "să priviti bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul, si care vă sfătuiesc. Să-i pretuiti foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiti în pace între voi".
Credinciosii tesaloniceni erau foarte mult tulburati de oameni care veneau printre ei cu idei si învătături fanatice. Unii trăiesc "în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se tin de nimicuri". Biserica fusese organizată cum trebuie si slujbasi fuseseră rânduiti ca să servească drept slujitori ai Evangheliei si diaconi. Însă erau unii încăpătânati si impulsivi, care refuzau să se supună celor ce detineau pozitii de răspundere în biserică. Ei pretindeau nu numai dreptul de a avea o judecată aparte, dar si acela ca, în mod public, să impună bisericii părerile lor. Luând în seamă toate acestea, Pavel a atras atentia tesalonicenilor asupra respectului si consideratiei, datorate acelora care fuseseră alesi să ocupe pozitii de autoritate în biserică.
În dorinta lui arzătoare ca cei credinciosi din Tesalonic să umble în temere de Dumnezeu, apostolul a stăruit de ei ca, în viata de toate zilele, să dea pe fată o evlavie practică. "Încolo, fratilor", scria el, "fiindcă ati învătat de la noi cum să vă purtati si să fiti plăcuti lui Dumnezeu, si asa si faceti, vă rugăm, si vă îndemnăm în Numele Domnului Isus, să sporiti tot mai mult în privinta aceasta. Stiti, în adevăr, ce învătături v-am dat prin Domnul Isus. Voia lui Dumnezeu este sfintirea voastră: să vă feriti de curvie". "Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurătie, ci la sfintire".
Apostolul simtea că, într-o mare măsură, asupra lui cădea răspunderea în ce priveste buna stare spirituală a celor întorsi la credintă prin lucrarea sa. Dorinta lui fată de ei era aceea ca ei să crească în cunostinta singurului Dumnezeu adevărat si a lui Isus Hristos, pe care Îl trimisese El. Deseori, în lucrarea sa, când se întâlnea cu grupe mici de bărbati si femei care Îl iubeau pe Isus, se pleca împreună cu ei la rugăciune, cerând lui Dumnezeu să-i învete cum să mentină o vie legătură cu El. Deseori, el se sfătuia cu ei cu privire la cele mai bune metode de a duce si altora lumina adevărului Evangheliei. Si adesea, când era despărtit de aceia pentru care lucrase în felul acesta, el cerea în mod stăruitor lui Dumnezeu să-i ferească de rău si să-i ajute să fie misionari plini de sârguintă si activi.
Una din cele mai puternice dovezi ale adevăratei convertiri este iubirea fată de Dumnezeu si fată de oameni. Cei care Îl primesc pe Isus ca Răscumpărătorul lor au o iubire profundă si sinceră pentru altii care au o credintă tot atât de pretioasă. Asa era cu credinciosii din Tesalonic. "Cât despre dragostea frătească", scria apostolul, "n-aveti nevoie să vă scriem; căci voi singuri ati fost învătati de Dumnezeu să vă iubiti unii pe altii, si iubiti într-adevăr pe toti fratii, care sunt în toată Macedonia. Dar vă îndemn fratilor, să sporiti tot mai mult în ea. Să căutati să trăiti linistiti, să vă vedeti de treburi, si să lucrati cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit. Si astfel să vă purtati cuviincios cu cei de afară, si să n-aveti trebuintă de nimeni".
"Domnul să vă facă să cresteti tot mai mult în dragoste unii fată de altii si fată de toti, cum facem si noi însine pentru voi, ca să vi se întărească inimile, si să fie fără prihană în sfintenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toti sfintii Săi".
"Vă rugăm, de asemenea, fratilor, să mustrati pe cei ce trăiesc în neorânduială; să îmbărbătati pe cei deznădăjduiti; să sprijiniti pe cei slabi, să fiti răbdători cu totii. Luati seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutati totdeauna să faceti ce este bine atât între voi, cât si fată de toti. Bucurati-vă întotdeauna. Rugati-vă neîncetat. Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Isus Hristos, cu privire la voi".
Apostolul atrăgea atentia tesalonicenilor să nu dispretuiască darul profetiei; si în cuvintele: "Nu stingeti Duhul. Nu dispretuiti proorocii. Ci cercetati toate lucrurile, si păstrati ce este bun", el îndemna să se facă o atentă deosebire între rătăcire si adevăr. El îi ruga fierbinte: "Feriti-vă de orice se pare rău"; si îsi încheie epistola sa cu rugăciunea ca Dumnezeu să-i sfintească pe deplin, adică "duhul, sufletul si trupul", pentru ca acestea să fie păzite "întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos. Cel ce v-a chemat este credincios", adăugă el, "si va face lucrul acesta".
Învătătura pe care Pavel a trimis-o tesalonicenilor în prima sa epistolă cu privire la a doua venire a lui Hristos era în deplină armonie cu învătătura sa de mai înainte. Totusi, cuvintele lui au fost întelese gresit de unii frati tesaloniceni. Ei au înteles că el vrea să-si exprime nădejdea că el, Pavel, avea să trăiască spre a fi martor venirii Mântuitorului. Această credintă a făcut să se mărească entuziasmul si exaltarea lor. Cei care până atunci îsi neglijaseră răspunderile si îndatoririle lor, acum au devenit si mai stăruitori în a-si impune vederile lor gresite.
În cea de-a doua epistolă a sa, Pavel a căutat să le îndrepte interpretarea gresită cu privire la învătătura sa si să le prezinte adevărata sa pozitie. El îsi exprimă din nou încrederea în integritatea lor, cum si recunostinta sa pentru că în viata lor credinta era tare, iar iubirea lor unii fată de altii, cum si fată de Învătătorul lor, era din belsug. El le-a spus că i-a dat ca pildă altor biserici pentru credinta lor stăruitoare cu care, având mult curaj, se împotrivesc prigonirii si necazurilor; si le-a îndreptat mintea înainte, la timpul celei de a doua veniri a lui Hristos, când poporul lui Dumnezeu se va odihni de toate grijile si frământările lui.
"Ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu", scria el, "pentru statornicia si credinta voastră în toate prigonirile si necazurile pe care le suferiti" si să vă dea odihnă atât vouă, care sunteti întristati, cât si nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare vesnică de la fata Domnului si de la slava puterii Lui. De aceea ne rugăm necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui si să împlinească în voi, cu putere, orice dorintă de bunătate, si orice lucrare izvorâtă din credintă, pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos să fie proslăvit în voi, si voi în El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru si al Domnului Isus Hristos".
Dar înainte de venirea lui Hristos, în lumea religioasă, potrivit profetiilor, avea să aibă loc evenimente importante. Apostolul a declarat: "Să nu vă lăsati clătinati asa de repede în mintea voastră, si să nu vă tulburati de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca si cum ziua Domnului ar fi si venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credintă si de a se descoperi omul fărădelegii, fiul pierzării, potrivnicul, care se înaltă mai presus de tot ce se numeste 'Dumnezeu', sau de ce este vrednic de închinare. Asa că se va aseza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu".
Cuvintele lui Pavel nu trebuia să fie gresit întelese. Nu trebuia să se răspândească învătătura că el, prin descoperire deosebită, a avertizat pe tesaloniceni despre imediata venire a lui Hristos. O asemenea pozitie ar fi dat loc la confuzie în ceea ce priveste credinta; căci dezamăgirea duce deseori la necredintă. Prin urmare, apostolul i-a făcut atenti pe frati să nu primească o asemenea solie ca venind de la el; si el a continuat să sublinieze faptul că puterea papală, atât de clar descrisă de profetul Daniel, trebuia deci să se ridice si să pornească război împotriva poporului lui Dumnezeu. Până când această putere nu-si va fi săvârsit lucrarea ei de moarte, lucrarea ei nelegiuită, era în zadar ca biserica să astepte venirea Domnului. "Nu vă aduceti aminte", întreba Pavel, "cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?"
Încercările ce aveau să aducă atâta chin adevăratei biserici urmau să fie teribile. Chiar atunci când apostolul scria, "taina fărădelegii" începuse deja să lucreze. Desfăsurarea evenimentelor care aveau să aibă loc în viitor aveau să fie "prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase, si cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării".
Deosebit de solemnă este declaratia apostolului cu privire la aceia care vor refuza să primească "iubirea adevărului". "Din această pricină", declară el despre toti aceia care cu bună stiintă resping soliile adevărului, "Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toti cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osânditi". Oamenii care resping avertizările pe care Dumnezeu, în îndurarea Sa, li le adresează nu pot rămâne nepedepsiti. Dumnezeu Îsi retrage Duhul Său de la aceia care stăruie în a nu lua aminte la aceste avertizări, lăsându-i pradă amăgirilor la care ei tin.
În felul acesta descrie Pavel lucrarea dăunătoare a acelei puteri a răului care avea să continue de-a lungul multelor secole de întuneric si prigonire, înainte de a doua venire a lui Hristos. Credinciosii tesaloniceni speraseră într-o eliberare imediată; acum, erau îndemnati să primească, plini de curaj si cu temere de Dumnezeu, lucrarea ce le stătea înainte. Apostolul îi soma hotărât să nu-si neglijeze datoriile sau să nu se resemneze într-o asteptare trândavă. După înflăcărata lor asteptare a imediatei eliberări, mersul vietii zilnice si împotrivirea pe care trebuia să o întâmpine avea să li se pară o piedică îndoit de mare. De aceea, el îi îndemna să stea tari în credintă.
"Asadar, fratilor, rămâneti tari, si tineti învătăturile, pe care le-ati primit fie prin viu grai, fie prin epistola noastră. Si Însusi Domnul nostru Isus Hristos, si Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit si ne-a dat, prin harul Său, o mângâiere vesnică si o bună nădejde, să vă mângâie inimile, si să vă întărească în orice lucru si cuvânt bun". "Credincios este Domnul: El vă va întări si vă va păzi de cel rău. Cu privire la voi, avem încredere în Domnul că faceti si veti face ce vă poruncim. Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre răbdarea lui Hristos".
Lucrarea credinciosilor le fusese dată lor de Dumnezeu. Prin primirea cu credintă a adevărului, ei trebuia să ducă si altora lumina pe care o primiseră. Apostolul i-a îndemnat să nu obosească în facerea de bine si s-a dat pe sine ca pildă de sârguintă în lucrurile vremelnice în timp ce lucra cu un zel neobosit în lucrarea lui Hristos. El i-a mustrat pe aceia care se dedaseră la trândăvie si la o vietuire fără un scop si i-a sfătuit ca "să-si mănânce pâinea lucrând în liniste". În acelasi timp, el îndeamnă biserica să se despartă de părtăsia cu vreunul care ar dispretui îndrumările date prin slujitorii lui Dumnezeu." "Totusi", adaugă el, "să nu-l socotiti ca pe un vrăjmas, ci să-l mustrati ca pe un frate".
Si Pavel încheie această epistolă cu o rugăciune, ca, în ostenelile si încercările vietii, pacea lui Dumnezeu si harul Domnului Isus Hristos să fie mângâierea si sprijinul lor.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
