In lucrarea de vestirea Evangheliei lui Isus Hristos
Capitolul 18
PREDICAREA PRINTRE PĂGÂNI
Din Antiohia Pisidiei, Pavel si Barnaba s-au dus la Iconia. În acest loc, ca si în Antiohia, ei si-au început lucrarea în sinagoga celor de neam cu ei. Rezultatul a fost o mare biruintă; "o mare multime de iudei si de greci au crezut". Dar în Iconia, ca si în alte părti unde au lucrat apostolii, "iudeii care n-au crezut au întărâtat si au răzvrătit sufletele Neamurilor împotriva fratilor".
Totusi, apostolii nu au fost abătuti de la însărcinarea lor; căci multi au primit Evanghelia lui Hristos. Cu toată împotrivirea, invidia si prejudecata, ei si-au continuat lucrarea "si vorbeau cu îndrăzneală în Domnul"; si Dumnezeu "adeverea Cuvântul privitor la harul Său si îngăduia să se facă semne si minuni prin mâinile lor". Aceste dovezi ale aprobării divine au avut o puternică influentă asupra acelora ale căror minti au fost deschise convingerii, iar convertitii la Evanghelie se înmulteau.
Popularitatea crescândă a soliei duse de apostoli a umplut pe necredinciosii iudei de invidie si ură si ei s-au hotărât ca să oprească de îndată lucrarea lui Pavel si a lui Barnaba. Folosindu-se de rapoarte false si exagerate, ei au făcut ca autoritătile să se teamă că întreaga cetate era în primejdie de a fi întărâtată la răscoală. Ei au declarat că multi se alăturau apostolilor si au sugerat gândul că prin aceasta se urmăreau planuri ascunse si primejdioase.
Ca urmare a acestor învinuiri, ucenicii au fost în repetate rânduri adusi înaintea autoritătilor; însă apărarea lor a fost atât de lămurită si miscătoare si prezentarea învătăturii lor atât de linistite si pe înteles, încât a exercitat o puternică influentă în favoarea lor. Desi judecătorii aveau prejudecăti împotriva lor, datorită declaratiilor false pe care le auziseră, totusi nu au îndrăznit să-i osândească. Ei nu puteau decât să recunoască faptul că învătăturile lui Pavel si ale lui Barnaba tinteau să facă pe oameni virtuosi, cetăteni supusi legilor, si că morala si ordinea cetătii ar fi sporit dacă ar fi fost primite adevărurile propovăduite de apostoli.
Datorită împotrivirii pe care au întâmpinat-o ucenicii, soliei adevărului s-a făcut o mare publicitate; iudeii au văzut că străduintele lor de a spulbera lucrarea noilor învătători a avut ca rod tocmai o adăugare a multora la noua credintă. "Multimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu iudeii, altii cu apostolii".
Mai marii iudeilor erau atât de înfuriati din pricina întorsăturii pe care o luaseră lucrurile, încât s-au hotărât să-si atingă scopul prin violentă. Întărâtând pornirile cele mai josnice ale unei multimi nestiutoare si gălăgioase, ei au reusit să dea loc la o tulburare pe care au atribuit-o învătăturii date de ucenici. Prin această falsă învinuire, ei nădăjduiau să câstige ajutorul judecătorilor în scopul împlinirii planurilor lor. Ei au hotărât să nu dea apostolilor nici o ocazie de a se apăra, făcând ca multimea să intervină împroscând cu pietre pe Pavel si pe Barnaba, punând în felul acesta capăt lucrării lor.
Prietenii apostolilor, desi necredinciosi, i-au avertizat cu privire la planurile răutăcioase ale iudeilor si au stăruit de ei să nu se expună, fără să fie nevoie, furiei gloatei, ci mai bine să-si scape viata. Prin urmare, Pavel si Barnaba au plecat în taină din Iconia, lăsându-i pe credinciosi să ducă mai departe ei singuri, pentru o vreme, lucrarea de acolo. Însă niciodată ei nu au părăsit acest loc pentru totdeauna, ci si-au propus să se întoarcă, după potolirea tulburării, si să-si desăvârsească lucrarea începută.
În fiecare veac si în orice loc, solii lui Dumnezeu au fost chemati să întâmpine o cruntă împotrivire din partea acelora care, cu bună stiintă, aleg să lepede lumina cerului. Deseori, prin prezentări gresite si prin minciuni, vrăjmasii Evangheliei în aparentă au biruit, închizând usile prin care solii lui Dumnezeu ar fi putut ajunge la oameni. Însă aceste usi nu pot rămâne pentru totdeauna închise; si, adesea, când slujitorii lui Dumnezeu s-au întors după o vreme spre a-si relua lucrul, Domnul a lucrat cu putere pentru ei, făcându-i în stare să realizeze momente de amintiri spre slava Numelui Său.
Alungati de persecutie din Iconia, apostolii au mers la Listra si Derbe, în Licaonia. În mare măsură, aceste orase erau locuite de niste oameni păgâni si superstitiosi, însă printre ei erau si unii gata să asculte si să primească solia Evangheliei. În locurile acestea, cum si în tinutul înconjurător, s-au hotărât apostolii să lucreze, sperând să evite prejudecata si prigoana iudeilor.
La Listra, nu era nici o sinagogă a iudeilor, desi locuiau câtiva iudei în oras. Multi dintre locuitorii din Listra se închinau într-un templu dedicat lui Jupiter. Când Pavel si Barnaba s-au arătat în oras si, strângând pe locuitorii orasului în jurul lor, le-au explicat adevărurile simple ale Evangheliei, multi au căutat să pună în legătură aceste învătături cu credinta lor superstitioasă si închinarea la Jupiter.
Apostolii s-au străduit să împărtăsească acestor idolatri cunostinta despre Dumnezeul Creator si despre Fiul Său, Mântuitorul neamului omenesc. Mai întâi, ei le-au îndreptat atentia către lucrurile minunate ale lui Dumnezeu - soarele, luna si stelele, frumoasa rânduială în care se succed anotimpurile, muntii cu crestele înzăpezite, pomii cei mândri si înalti, cum si alte felurite minuni ale naturii - care arată o întelepciune mai presus de a fi cuprinsă de mintea omenească. Prin aceste lucrări ale Atotputernicului, apostolii au condus mintea păgânilor la meditare asupra marelui Conducător al universului.
Lămurindu-le aceste adevăruri fundamentale cu privire la Creator, apostolul a vorbit celor din Listra despre Fiul lui Dumnezeu, care a venit din ceruri în lumea noastră, fiindcă i-a iubit pe fiii oamenilor. Ei le-au vorbit despre viata si lucrarea Sa, despre lepădarea Lui de către aceia pe care venise să-i salveze, despre judecata si răstignirea Sa, cum si despre învierea si înăltarea Sa la ceruri, unde slujeste ca Mijlocitor pentru om. Astfel, în spiritul si puterea lui Dumnezeu, Pavel si Barnaba au predicat Evanghelia în Listra.
Odată, pe când Pavel vorbea oamenilor despre lucrarea lui Hristos ca vindecător al celor bolnavi si suferinzi, el a văzut printre ascultătorii săi pe un olog, ai cărui ochi erau atintiti asupra lui si care a primit si a crezut cuvintele sale. Inima lui Pavel a simtit iubire pentru omul acesta suferind, la care "a văzut că are credintă ca să fie tămăduit". În fata multimii idolatre, Pavel a poruncit ologului să se ridice în picioare. Până aici, suferindul nu fusese în stare să se ridice; dar acum, a ascultat de îndată porunca lui Pavel si, pentru prima dată în viata sa, a stat pe picioarele lui. Împreună cu acest efort al credintei a venit si putere si el, care fusese olog, a sărit "si a început să umble".
"La vederea celor făcute de Pavel, noroadele si-au ridicat glasul si au zis în limba liconiană: 'Zeii s-au pogorât la noi în chip omenesc'". Aceste cuvinte erau în legătură cu o traditie a lor, că zeii vizitau câteodată pământul. Pe Barnaba l-au numit Jupiter, tatăl zeilor, din pricina înfătisării sale ce insufla respect, a purtării lui demne, cum si din pricina blândetii si a bunăvointei exprimate pe fata lui. Pe Pavel l-au crezut a fi Mercur, "pentru că mânuia cuvântul", plin de râvnă si activ, cum si elocvent în cuvinte de avertizare si îndemnare.
Cei din Listra, grabnici să-si arate recunostinta, au stăruit pe lângă preotul lui Jupiter ca să dea cinste apostolilor; si el "a adus tauri si cununi înaintea portilor, si voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele". Pavel si Barnaba, care căutaseră un loc retras unde să se odihnească, nu stiau nimic de aceste pregătiri. Dar, în curând, atentia le-a fost atrasă de sunete de instrumente muzicale si de strigătele pline de înflăcărare ale unei mari multimi, care venise la casa unde stăteau ei.
Când apostolii au înteles cauza acestei vizite si a agitatiei ce o însotea, "si-au rupt hainele" si "au sărit în mijlocul norodului", în speranta de a opri faptele lor. Cu un glas puternic si răsunător, care se ridica deasupra strigătelor norodului, Pavel a cerut să fie ascultat si, de îndată ce tumultul a încetat, el a spus: "Oamenilor, de ce faceti lucrul acesta? Si noi suntem oameni de aceeasi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceti de la aceste lucruri desarte la Dumnezeul Cel viu, care a făcut cerul, pământul si marea si tot ce este în ele. El, în veacurile trecute, a lăsat pe toate neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu s-au lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrană din belsug si v-a umplut inimile de bucurie".
Cu toată hotărâta tăgăduire a apostolilor, că ei ar fi divini, si cu toată străduinta lui Pavel de a îndrepta mintile oamenilor către adevăratul Dumnezeu, ca fiind Singurul care este vrednic de închinare, a fost aproape cu neputintă să-i abată pe păgâni de la gândul lor de a le aduce sacrificii. Atât de puternică fusese credinta acestor oameni - că ei erau în adevăr zei - si atât de puternică înflăcărarea lor, încât erau îndărătnici în a-si recunoaste greseala. Raportul ne spune că de abia au putut fi împiedicati de la actiunea lor..
Locuitorii din Listra sustineau că ei văzuseră cu ochii lor puterea miraculoasă a apostolilor. Ei văzuseră un olog, care niciodată mai înainte nu fusese în stare să meargă, ajuns să se bucure de o deplină sănătate si putere. Numai după o puternică lucrare de convingere din partea lui Pavel si o amănuntită lămurire cu privire la însărcinarea sa si a lui Barnaba, ca reprezentanti ai Dumnezeului cerului si ai Fiului Său, marele Tămăduitor, oamenii s-au înduplecat să renunte la planurile lor.
Lucrarea lui Pavel si a lui Barnaba la Listra a fost dintr-o dată împiedicată de răutatea unor "iudei veniti din Antiohia si Iconia", care, aflând despre succesul lucrării apostolilor printre iconieni, s-au hotărât să-i urmărească si să-i prigonească. Ajungând la Listra, iudeii acestia au izbutit repede să insufle oamenilor aceeasi amărăciune de spirit la care îi mâna mintea lor. Prin relatări neadevărate si calomniere, cei care până nu de mult îi socotiseră pe Pavel si Barnaba ca fiinte divine au ajuns să creadă că, de fapt, apostolii erau mai răi decât ucigasii si că meritau moartea.
Dezamăgirea pe care au suferit-o cei din Listra, neîngăduindu-li-se privilegiul de a aduce sacrificii apostolilor, i-a pregătit să se întoarcă împotriva lui Pavel si Barnaba cu o înflăcărare aproape la fel cu aceea cu care îi proslăvise ca zei. Întărâtati de iudei, ei au făcut planul de a-i ataca pe apostoli. Iudeii îi îndemnau să nu-i îngăduie lui Pavel nici o ocazie de a vorbi, afirmând că, dacă ei aveau să-i ofere acest privilegiu, el va vrăji norodul.
În curând, planurile ucigase ale vrăjmasilor Evangheliei au fost aduse la îndeplinire. Supunându-se influentei răului, cei din Listra au ajuns stăpâniti de o furie satanică si, prinzându-l pe Pavel, l-au împroscat cu pietre fără nici o milă. Apostolul a crezut că-i sosise sfârsitul. Martiriul lui Stefan, cum si partea crudă pe care el însusi o avusese cu acea ocazie i-au revenit viu în minte. Plin de vânătăi si zdrobit de durere, el a căzut la pământ, iar gloata înfuriată l-a "târât afară din cetate, crezând că a murit".
În acest ceas întunecos al încercării, grupa de credinciosi din Listra, care prin lucrarea lui Pavel si a lui Barnaba au fost convertiti la credinta lui Isus, au rămas sinceri si statornici. Împotrivirea lipsită de ratiune si crunta prigoană din partea vrăjmasilor lor au slujit numai ca să întărească credinta acestor frati devotati; acum, în fata primejdiei si a batjocurii, ei si-au dovedit sinceritatea, adunându-se întristati în jurul trupului aceluia pe care îl socoteau mort.
Nu mică le-a fost însă surpriza când, în mijlocul bocetelor lor, apostolul si-a ridicat deodată capul si a sărit în picioare cu cuvinte de laudă pe buze la adresa lui Dumnezeu. Pentru credinciosi, această neasteptată revenire a servului lui Dumnezeu a fost privită ca o minune a puterii divine si a părut că pune sigiliul cerului asupra schimbării credintei lor. Ei s-au bucurat cu o fericire de nedescris si L-au lăudat pe Dumnezeu cu o credintă reînnoită.
Printre cei convertiti din Listra si care au fost martori oculari ai suferintelor lui Pavel, era si unul care după aceea avea să ajungă un însemnat lucrător pentru Hristos si care avea să împartă cu apostolul greutătile si bucuriile lucrării de pionier în câmpuri grele. Acesta era un tânăr cu numele Timotei. Când Pavel a fost târât afară din cetate, acest tânăr ucenic era printre aceia care au stat lângă trupul lui ce părea fără viată si care l-a văzut ridicându-se plin de vânătăi si acoperit cu sânge, dar cu cuvinte de laudă pe buzele lui, fiindcă i se îngăduise să sufere pentru Hristos.
În ziua următoare împroscării lui Pavel cu pietre, ucenicii au plecat spre Derbe, unde lucrarea lor a fost binecuvântată si multe suflete au fost conduse să-L primească pe Hristos ca Mântuitor. Dar, "după ce au propovăduit Evanghelia în cetatea aceasta si au făcut multi ucenici", nici Pavel si nici Barnaba nu s-au multumit să înceapă lucrarea în vreun loc fără a întări credinta convertitilor pe care fuseseră nevoiti ca, pentru o vreme, să-i lase singuri în locurile unde lucraseră de curând. Si astfel, fără teamă de primejdie, "s-au întors la Listra, la Iconia si la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor. El îi îndemna să stăruie în credintă". Multi primiseră vestea cea bună a Evangheliei si s-au expus astfel batjocurii si împotrivirii. Pe acestia apostolii au căutat să-i întărească în credintă, pentru ca lucrarea făcută să dăinuiască.
Ca un important factor în cresterea spirituală a noilor convertiti, apostolii i-au înconjurat cu multă grijă, ocrotindu-i la adăpostul rânduielilor Evangheliei. În mod cuvenit, au fost organizate biserici pretutindeni, în Iconia si Pisidia, unde erau credinciosi. În fiecare biserică, au fost alesi slujbasi si stabilite rânduieli si ordine de comportare în vederea împlinirii tuturor lucrărilor de care depindea buna stare spirituală a credinciosilor.
Aceasta era potrivit planului Evangheliei de a uni într-un corp pe toti credinciosii în Hristos, si Pavel avea grijă să aducă acest plan totdeauna la îndeplinire în lucrarea sa. Cei care în vreun loc erau condusi, prin lucrarea sa, să primească pe Hristos ca Mântuitor, erau la timpul cuvenit organizati într-o biserică. Chiar si atunci când credinciosii erau putini la număr, el făcea acest lucru. În felul acesta, crestinii erau învătati să se ajute unul pe altul, amintindu-si făgăduinta: "Căci acolo unde sunt doi sau trei adunati în Numele Meu, sunt si Eu în mijlocul lor" (Mat. 18,20).
Si Pavel nu uita bisericile astfel întemeiate. Grija de aceste biserici dăinuia în mintea lui ca o povară mereu crescândă. Oricât de mică ar fi fost grupa, ea era totusi obiectul continuei lui purtări de grijă. Cu multă gingăsie, el veghea asupra bisericilor mai mici, dându-si seama că ele aveau nevoie de o grijă deosebită, pentru ca membrii lor să poată fi pe deplin întemeiati în adevăr si învătati să depună sfortări stăruitoare si neegoiste pentru cei din jurul lor.
În toate străduintele lor misionare, Pavel si Barnaba au căutat să urmeze exemplul lui Hristos, de sacrificiu de bună voie si de lucrare credincioasă si plină de râvnă pentru suflete. Cu o vedere limpede, zelosi si neobositi, ei nu luau în seamă obiceiurile lor sau confortul personal, ci, cu o grijă plină de rugăciune si cu neîncetată activitate, ei semănau sământa adevărului. Si o dată cu semănarea semintei, apostolii se îngrijeau să dea tuturor acelora care luau pozitie pentru Evanghelie îndrumarea practică ce era de o nespusă valoare. Acest spirit zelos si plin de temere sfântă lăsa în mintile noilor ucenici o impresie dăinuitoare cu privire la importanta soliei Evangheliei. Când bărbati promitători si capabili erau convertiti, ca în cazul lui Timotei, Pavel si Barnaba îsi dădeau toată stăruinta ca să le arate nevoia de a lucra în via Domnului. Si, când apostolii plecau spre a merge în alt loc, credinta acestor oameni nu scădea, ci, dimpotrivă, crestea mai mult. Ei fuseseră învătati în mod credincios cu privire la calea Domnului si li se arătase cum să lucreze neegoist, zelos si stăruitor pentru salvarea semenilor lor. Această atentă instruire a noilor convertiti era un important factor în remarcabilul succes care însotea pe Pavel si Barnaba în lucrarea lor de propovăduire a Evangheliei în tările păgâne.
Prima călătorie misionară se apropia cu grăbire de încheiere. Încredintând Domnului noile biserici organizate, apostolii au mers în Pamfilia, "au vestit Cuvântul în Perga si s-au pogorât la Atalia. De acolo, au mers cu corabia la Antiohia".
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
