« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

FAPTELE APOSTOLILOR

In lucrarea de vestirea Evangheliei lui Isus Hristos

ELLEN G. WHITE

       Capitolul 14

ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI

 

        În timpul lucrării sale, apostolul Petru a vizitat pe credinciosii din Lidia. Aici a vindecat pe Enea, care timp de opt ani fusese tintuit la pat din pricina paraliziei. "Enea, Isus Hristos te vindecă", a spus apostolul; "scoală-te si fă-ti patul". "Enea s-a sculat îndată. Toti locuitorii din Lidia si din Sarona l-au văzut si s-au întors la Domnul".

 

La Iope, care era lângă Lidia, trăia o femeie numită Dorca, ale cărei fapte bune o făcuseră să fie foarte mult iubită. Ea era o demnă ucenică a lui Isus si viata ei fusese plină cu fapte de bunătate. Ea stia cine avea nevoie de haine călduroase si cine ducea lipsă de simpatie si cu dragă inimă slujea celor săraci si întristati. Degetele ei iscusite erau mult mai active decât limba ei.

 

"În vremea aceea, s-a îmbolnăvit si a murit". Biserica din Iope a simtit lipsa ei si, auzind că Petru se găsea la Lidia, credinciosii au trimis soli la el ca să-l roage: "Nu pregeta să vii până la noi". "Petru s-a sculat si a plecat împreună cu ei. Când a sosit, l-au dus în odaia de sus. Toate văduvele l-au înconjurat plângând si i-au arătat hainele si cămăsile pe care le făcea Dorca, pe când era cu ele". Tinând seama de viata de slujire pe care o trăise Dorca, nu este câtusi de putin de mirare că ei plângeau si lacrimi fierbinti cădeau pe trupul ei neînsufletit.

 

Pe când privea la tristetea lor, inima apostolului a fost cuprinsă de milă. Apoi, după ce a cerut ca prietenii care plângeau să fie scosi din cameră, el a îngenuncheat si s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu ca să readucă la viată si sănătate pe Dorca. Întorcându-se spre trupul ei, el a spus: "Tabita, scoală-te! Ea a deschis ochii si, când a văzut pe Petru, a stătut în capul oaselor". Dorca fusese de mare ajutor bisericii, si Dumnezeu a socotit potrivit a o aduce înapoi din tara vrăjmasului, pentru ca priceperea si puterea ei să poată fi mai departe o binecuvântare pentru altii si, de asemenea, pentru ca, prin această manifestare a puterii sale, lucrarea lui Hristos să fie întărită.

 

Pe când Petru era încă la Iope, el a fost chemat de Dumnezeu să ducă Evanghelia lui Corneliu în Cezarea.

 

Corneliu era un sutas roman. El era de neam bogat si nobil prin nastere si detinea o pozitie de încredere si cinste. Desi prin nastere, crestere si educatie era păgân, totusi, prin legătura lui cu iudeii, ajunsese să dobândească cunostinta despre Dumnezeu si I se închina cu o inimă credincioasă, dovedindu-si sinceritatea credintei prin mila pe care o avea fată de cei săraci. Pentru binefacerile lui era cunoscut atât în împrejurimi, cât si în locurile depărtate si viata lui neprihănită îl făcuse să se bucure de un nume bun atât printre iudei, cât si printre Neamuri. Influenta lui era o binecuvântare pentru toti aceia cu care venea în contact. Raportul inspirat îl descrie ca fiind "cucernic si temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului si se ruga totdeauna lui Dumnezeu".

 

Crezând în Dumnezeu ca fiind Creatorul cerului si al pământului, Corneliu Îi aducea închinare, recunostea autoritatea Lui si căuta sfatul Lui în toate problemele vietii. El era credincios lui Iehova în viata lui de familie, cum si în îndatoririle sale oficiale. În casa lui ridicase un altar lui Dumnezeu; căci el nu îndrăznea să încerce să-si aducă la îndeplinire planurile sau să-si poarte răspunderile fără ajutorul lui Dumnezeu.

 

Desi Corneliu credea în profetii si astepta venirea lui Mesia, el nu cunostea Evanghelia asa cum a fost ea descoperită în viata si moartea lui Hristos. El nu era membru al bisericii iudaice si rabinii îl vor fi socotit ca un păgân si un necurat. Dar acelasi Veghetor Sfânt care a spus despre Avraam: "Îl cunosc", îl cunostea si pe Corneliu si i-a trimis o solie direct din cer.

 

Îngerul i s-a arătat lui Corneliu în timp ce el se ruga. Când sutasul a auzit că este chemat pe nume, s-a înspăimântat, totusi a înteles că solul venise de la Dumnezeu si a zis: "Ce este, Doamne?" Îngerul a răspuns: "Rugăciunile si milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu si El Si-a adus aminte de ele. Trimite acum niste oameni la Iope si cheamă pe Simon, zis si Petru. El găzduieste la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare".

 

Felul lămurit în care au fost date aceste îndrumări, prin care s-a amintit chiar si ocupatia omului la care stătea Petru, dovedeste faptul că cerul cunoaste istoria si ocupatia oamenilor în fiecare moment din viată. Dumnezeu cunoaste viata si ocupatia lucrătorului umil, tot la fel cum cunoaste si viata împăratului pe tronul lui.

 

"Trimite acum niste oameni la Iope si cheamă pe Simon". În felul acesta, Dumnezeu a scos în evidentă modul în care priveste El lucrarea Evangheliei si biserica Sa organizată. Îngerul nu a fost însărcinat să spună lui Corneliu istoria crucii. Un om, supus, ca si sutasul, slăbiciunilor si ispitelor trebuia să fie acela care să-i spună despre Mântuitorul Cel răstignit si înăltat.

 

Ca reprezentanti ai Săi printre oameni, Dumnezeu nu alege îngeri care nu au căzut niciodată, ci fiinte omenesti, oameni având aceleasi patimi ca si cei pe care doresc să-i salveze. Hristos a luat trup omenesc pentru a putea veni în contact cu oamenii. Era nevoie de un Mântuitor divin-omenesc pentru a aduce lumii mântuirea. Si bărbatilor si femeilor le-a fost încredintată însărcinarea sacră de a face cunoscut "bogătiile nepătrunse ale lui Hristos" (Ef. 3,8).

 

În întelepciunea Sa, Domnul aduce pe aceia care caută adevărul si-i pune în legătură cu semeni de ai lor care cunosc adevărul. Este planul cerului acela ca cei care au primit lumina să o împărtăsească celor ce se află în întuneric. Omul, trăgându-si destoinicia din marele Izvor al întelepciunii, este făcut instrumentul, unealta lucrătoare, prin care Evanghelia îsi exercită puterea ei transformatoare asupra mintii si inimii.

 

Corneliu a dat din toată inima ascultare viziunii. După plecarea îngerului, sutasul "a chemat două din slugile sale si un sutas cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul; si, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope".

 

Îngerul, după ce a avut convorbirea cu Corneliu, s-a dus la Petru, la Iope. În vremea aceea, Petru se ruga pe acoperisul casei sale si citim că "l-a ajuns foamea si a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească". Petru flămânzise nu numai după hrana fizică. Fiind pe acoperisul casei, el putea vedea cetatea Iope si tinutul înconjurător si aceasta îl făcea să flămânzească după mântuirea semenilor lui. El avea o arzătoare dorintă de a le prezenta din Scripturi profetiile cu privire la suferintele si moartea lui Hristos.

 

În viziune, Petru "a văzut cerul deschis si un vas ca o fată de masă mare, legată cu cele patru colturi, coborându-se si slobozindu-se în jos pe pământ. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si târâtoare de pe pământ si păsările cerului. Si un glas i-a zis: 'Petre, scoală-te, taie si mănâncă'. 'Nicidecum, Doamne', a răspuns Petru. 'Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat'. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori si îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăsi la cer".

 

Viziunea aceasta îi aducea lui Petru atât mustrare, cât si învătătură. Ea îi descoperea planul lui Dumnezeu - că, prin moartea lui Hristos Neamurile aveau să ajungă a fi împreună mostenitoare cu iudeii la binecuvântările mântuirii. Căci până la data aceea nici unul dintre ucenici nu predicase Evanghelia la Neamuri. În mintea lor, zidul despărtitor de la mijloc, prăvălit prin moartea lui Hristos, încă mai dăinuia si toate străduintele lor se mărginiseră numai la iudei, fiindcă ei considerau Neamurile ca neavând parte de binecuvântările Evangheliei. Acum, Domnul căuta să-l învete pe Petru că planul divin cuprindea întreaga lume. 

Multi dintre Neamuri ascultaseră cu interes predicile lui Petru si ale celorlalti apostoli, si multi dintre iudeii care vorbeau greceste au crezut în Hristos, însă convertirea lui Corneliu avea să fie de o mai mare însemnătate printre Neamuri.

 

Sosise vremea ca biserica lui Hristos să înceapă o fază de lucru cu totul nouă. Usa pe care multi dintre convertitii iudei o închiseseră în fata Neamurilor trebuia să fie acum larg deschisă. Si Neamurile care primeau Evanghelia trebuia să fie considerate egale cu credinciosii dintre iudei, fără să mai fie necesar să li se mai ceară ritul circumciziunii.

 

Cu câtă grijă a lucrat Domnul pentru a birui prejudecata împotriva Neamurilor ce fusese întipărită cu atâta putere în mintea lui Petru de educatia iudaică ce o primise el. Prin viziunea fetei de masă si a celor ce erau în ea, El a căutat să scoată din mintea apostolului această prejudecată si să-l învete adevărul important, că în ceruri nu este cătare la fată; că atât iudeii, cât si Neamurile sunt la fel de pretiosi înaintea lui Dumnezeu; că prin Hristos păgânii pot ajunge părtasi ai binecuvântărilor si ai privilegiilor Evangheliei.

 

În timp ce Petru medita asupra însemnătătii viziunii, bărbatii trimisi de Corneliu au sosit în Iope si s-au oprit înaintea portii locuintei lui. Atunci, Duhul i-a zis: "Iată că sunt trei oameni; scoală-te, pogoară-te si du-te cu ei, fără sovăire, căci Eu i-am trimis".

 

Pentru Petru, aceasta era o poruncă ce-l punea la grea încercare si la fiecare pas pe care-l făcea era dezgustat de datoria ce i se dăduse de împlinit; însă el nu a cutezat să nu asculte. "Petru, deci, s-a pogorât si a zis oamenilor acelora: 'Eu sunt acela pe care-l căutati; ce pricină vă aduce?'" Ei i-au spus despre singura lor însărcinare, zicând: "Sutasul Corneliu, om drept si temător de Dumnezeu si vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înstiintat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui si să audă cuvintele pe care i le vei spune".

 

Ascultând de îndrumările primite chiar atunci de la Dumnezeu, apostolul le-a făgăduit să meargă cu ei. În dimineata următoare, el a pornit spre Cezarea, însotit de sase dintre fratii lui. Acestia urma să fie martori a tot ce el avea să spună sau să facă în timpul vizitării Neamurilor, căci Petru stia că avea să fie tras la răspundere pentru o asa de categorică încălcare a învătăturilor iudaice.

 

Când Petru a intrat în casa acestui bărbat dintre Neamuri, Corneliu nu l-a salutat ca pe un oricare vizitator, ci ca pe unul onorat de cer si trimis la el de Dumnezeu. În răsărit, este obiceiul ca înaintea unui print sau a unui înalt demnitar să te pleci, asa cum copiii se plecau înaintea părintilor lor; Si Corneliu, coplesit de respect fată de cineva trimis de Dumnezeu să-l învete, a căzut la picioarele apostolului să i se închine. Petru s-a îngrozit si, ridicându-l pe sutas, i-a zis: "Scoală-te, si eu sunt om".

 

În timp ce solii lui Corneliu s-au dus cu misiunea lor, sutasul "chemase acasă la el rudeniile sale si prietenii cei mai de aproape", ca si ei, împreună cu el, să audă predicarea Evangheliei. Când Petru a ajuns, a găsit o mare multime asteptând doritoare să asculte cuvintele lui.

 

Celor adunati, Petru le-a vorbit în primul rând despre obiceiul iudeilor, spunând că era socotit ca o călcare a legii ca iudeii să se amestece în societatea Neamurilor si că săvârsirea acestui lucru aducea după sine o pângărire ceremonială. "Stiti", le-a zis el, "că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însotească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat. De aceea am venit fără cârtire când m-ati chemat; vă întreb dar, cu ce gând ati trimis după mine?"

Atunci, Corneliu a povestit experienta lui si cuvintele îngerului, spunând în încheiere: "Am trimis îndată la tine, si bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toti suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ti-a poruncit Domnul să ne spui".

 

Petru a zis: "În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că în orice neam, cine se teme de El si lucrează în neprihănire este primit de El".

 

După aceea, multimii aceleia de ascultători atenti, apostolul le-a predicat pe Hristos - viata Sa, minunile Sale, trădarea si răstignirea Sa, învierea si înăltarea Sa, cum si lucrarea Sa din ceruri, ca Reprezentant si Apărător al omului. Când Petru a arătat celor de fată pe Isus ca fiind singura nădejde a păcătosului, el însusi a înteles mult mai pe deplin însemnătatea viziunii pe care o avusese si inima lui ardea de spiritul adevărului pe care-l prezenta.

 

Deodată, vorbirea a fost întreruptă de coborârea Duhului Sfânt. "Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorât Duhul Sfânt peste toti cei ce ascultau Cuvântul." Toti credinciosii tăiati împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiti când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a revărsat si peste Neamuri. Căci îi auzeau vorbind în limbi si mărind pe Dumnezeu.

 

"Atunci Petru a zis: 'Se poate opri apa ca să nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfânt ca si noi?' Si a poruncit să fie botezati în Numele Domnului Isus Hristos".

 

În felul acesta a fost dusă Evanghelia la aceia care fuseseră străini si venetici, făcându-i împreună părtasi cu sfintii si membri ai casei lui Dumnezeu. Convertirea lui Corneliu si a casei lui alcătuia primele roade ale unui seceris ce urma să fie adunat. Din această casă, mult cuprinzătoarea lucrare a harului s-a răspândit în această cetate păgână.

 

Astăzi, Dumnezeu caută suflete atât printre cei de sus, cât si printre cei de jos. Sunt multi asemenea lui Corneliu, oameni pe care Domnul doreste să-i alăture lucrării Sale din lume. Simpatiile lor sunt legate de poporul lui Dumnezeu, însă legăturile care îi tin de lume îi tin cu tărie. Pentru a lua pozitie pentru Hristos se cere curaj moral din partea lor. Trebuie să se depună străduinte deosebite pentru aceste suflete care sunt într-o asa de mare primejdie din pricina răspunderilor si legăturilor lor de societate.

 

Dumnezeu cheamă lucrători umili si zelosi, care să ducă Evanghelia la clasele cele mai de sus. Minuni vor fi săvârsite în convertiri sincere - minuni care nu se zăresc acum. Oamenii cei mai mari ai acestui pământ nu sunt mai presus de puterea unui Dumnezeu ce lucrează prin minuni. Dacă aceia care lucrează împreună cu El vor fi oameni care să stie să folosească ocaziile, făcându-si datoria cu curaj si credinciosie, Dumnezeu va converti oameni care ocupă pozitii de răspunderi, oameni învătati si cu influentă. Prin puterea Duhului Sfânt, multi vor primi principiile divine. Convertiti la adevăr, ei vor deveni unelte în mâna lui Dumnezeu pentru a transmite si altora lumina. Ei vor avea o povară deosebită pentru alte suflete din această clasă neglijată. Timp si bani vor fi consacrati lucrării Domnului si noi destoinicii si puteri se vor adăuga bisericii.

 

Deoarece Corneliu trăise în ascultare deplină de toată învătătura primită, Dumnezeu a rânduit în asa fel lucrurile, încât i s-a făcut cunoscut mai mult adevăr. Un sol din curtile ceresti a fost trimis atât la ofiterul roman, cât si la Petru, pentru ca Corneliu să poată ajunge în legătură cu cineva care putea să-l conducă la o lumină mai mare.

 

În lumea noastră sunt multi aceia care se găsesc mai aproape de Împărătia lui Dumnezeu decât ne închipuim noi. În această întunecată lume a păcatului, Domnul are multe pietre pretioase, la care va călăuzi pe solii Săi. Pretutindeni se găsesc dintre aceia care vor lua pozitie pentru Hristos. Multi vor pretui întelepciunea de la Dumnezeu mai presus decât orice câstig pământesc si vor ajunge credinciosi purtători de lumină. Constrânsi de iubirea lui Hristos, ei vor determina pe altii să vină la El.

 

Când fratii din Iudea au auzit că Petru intrase în casa unuia dintre Neamuri si a predicat celor adunati acolo, au fost surprinsi si s-au simtit jigniti. Ei se temeau ca nu cumva un asemenea curs al lucrurilor, care lor li se părea îndrăznet, să aibă drept urmare zădărnicirea propriei lor învătături. La prima ocazie, când l-au întâlnit pe Petru, l-au întâmpinat cu aspră mustrare, zicând: "Ai intrat în casă la niste oameni netăiati împrejur si ai mâncat cu ei".

 

Petru le-a pus în fată întreaga situatie. Le-a istorisit experienta sa în legătură cu viziunea si a sustinut că, prin aceasta, el a fost îndrumat să nu mai facă deosebirea ceremonială dintre circumcis si necircumcis si nici să nu mai socotească pe cei dintre Neamuri ca fiind necurati. El le-a vorbit despre porunca ce-i fusese dată de a merge la Neamuri, despre venirea solilor, despre călătoria sa la Cezarea si despre întâlnirea cu Corneliu. El le-a relatat esenta convorbirii sale cu sutasul, în timpul căreia acesta din urmă îi vorbise despre vedenia prin care fusese îndrumat să trimită după Petru.

 

"Cum am început să vorbesc", a zis el, povestind experienta sa, "Duhul Sfânt S-a pogorât peste ei ca si peste noi la început. Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: 'Ioan a botezat cu apă, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfânt'. Deci, dacă Dumnezeu le-a dat acelasi dar, ca si nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?"

Auzind acest raport, fratii n-au mai zis nimic. Convinsi că umblarea lui Petru era întru totul împlinirea planului lui Dumnezeu si că prejudecătile si exclusivismul lor erau cu totul potrivnice spiritului Evangheliei, ei au preamărit pe Dumnezeu, zicând: "Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocăintă, ca să aibă viată".

 

În felul acesta, fără să fie discutii între ei, prejudecata a fost înfrântă, exclusivismul statornicit prin obisnuinta de veacuri a fost părăsit si s-a deschis calea ca Evanghelia să fie vestită la Neamuri.

 

Librarie On Line

inceput SUS inceput

« Back =  Inapoi

 

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA