« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

FAPTELE APOSTOLILOR

In lucrarea de vestirea Evangheliei lui Isus Hristos

ELLEN G. WHITE

       Capitolul 05

DARUL DUHULUI

        Când Hristos le-a dat ucenicilor Sãi fãgãduinta Duhului Sfânt, El Se apropia de încheierea lucrãrii Sale de pe pãmânt. El stãtea în umbra crucii, dându-si pe deplin seama de povara vinovãtiei ce avea sã apese asupra Sa, ca Purtãtor al pãcatului. Mai înainte de a Se oferi pe Sine ca jertfã, El le-a dat ucenicilor îndrumãri cu privire la darul esential si desãvârsit pe care avea sã-l reverse asupra urmasilor Sãi - dar care avea sã-i punã în legãturã cu resursele nelimitate ale harului Sãu. "Eu voi ruga pe Tatãl", a zis El, "si El vã va da un alt Mângâietor, care sã rãmânã cu voi în veac; si anume Duhul adevãrului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru cã nu-L vede si nu-L cunoaste; dar voi Îl cunoasteti, cãci rãmâne cu voi, si va fi în voi" (Ioan 14,16.17). Mântuitorul arãta înainte spre timpul când Duhul Sfânt trebuia sã vinã pentru a sãvârsi o puternicã lucrare în calitate de Reprezentant al Sãu. Rãul care se adunase timp de veacuri avea sã fie înfrânt de puterea divinã a Duhului Sfânt.

Care a fost rezultatul revãrsãrii Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii? Vestea cea bunã a unui Mântuitor înviat a fost dusã pânã la cele mai îndepãrtate locuri ale lumii. În timp ce ucenicii vesteau solia harului mântuitor, inimi se predau puterii acestei solii. Biserica a vãzut cum convertitii veneau la ea în numãr nespus de mare, din toate directiile. Cei care apostaziaserã erau reconvertiti. Pãcãtosii se uneau cu cei credinciosi în cãutarea mãrgãritarului de mare pret. Unii dintre cei care fuseserã cei mai aprigi împotrivitori ai Evangheliei au devenit campionii ei. Profetia se împlinise: "Cel mai slab dintre ei va fi" ca David; si casa lui David va fi ca" îngerul Domnului" (Zah. 12,8). Fiecare crestin vedea în fratele sãu o descoperire a iubirii si bunãvointei divine. Un singur interes îi stãpânea pe toti; un singur subiect însufletitor le absorbise pe toate celelalte. Nãzuinta credinciosilor era sã dea pe fatã asemãnarea cu caracterul lui Hristos si sã lucreze pentru întinderea Împãrãtiei Sale.

"Apostolii mãrturiseau cu multã putere despre învierea Domnului Isus. Si un mare har era peste toti" (Fapte 4,33). Prin munca lor au fost adãugati bisericii bãrbati alesi, care, primind cuvântul adevãrului, si-au consacrat viata lucrãrii de a duce si altora nãdejdea ce umplea inimile lor cu pace si bucurie. Ei nu puteau fi împiedicati sau intimidati prin amenintãri. Domnul vorbea prin ei si, mergând din loc în loc, sãracilor li se vestea Evanghelia si se sãvârseau minuni ale harului divin.

Atât de puternic poate lucra Dumnezeu atunci când oamenii se predau pe ei însisi controlului Duhului Sãu.

Fãgãduinta Duhului Sfânt nu este mãrginitã la vreun anume veac sau la vreo rasã de oameni. Hristos a declarat cã influenta divinã a Duhului Sãu avea sã fie cu urmasii Sãi pânã la sfârsit. Din Ziua Cincizecimii si pânã acum, Mângâietorul a fost trimis la toti aceia care s-au predat pe ei însisi în totul lui Hristos si slujirii Lui. La toti aceia care L-au primit pe Hristos ca Mântuitor personal, Duhul Sfânt a venit ca un sfãtuitor, ca unul care-i sfinteste, îi cãlãuzeste si mãrturiseste. Cu cât credinciosii au umblat mai strâns cu Dumnezeu, cu atât mai clar si mai puternic au dat ei mãrturie despre iubirea Mântuitorului lor si despre harul Sãu mântuitor. Bãrbatii si femeile care, în decursul lungilor secole de prigoanã si încercãri, s-au bucurat de o mare mãsurã a prezentei Duhului Sfânt în viata lor au fost ca niste semne si minuni în lume. Înaintea îngerilor si a oamenilor, ei au prezentat puterea transformatoare a iubirii mântuitoare.

Aceia care, la Ziua Cincizecimii, au fost înzestrati cu putere de sus, n-au fost scutiti mai departe de ispitã si cercãri. În timp ce dãdeau mãrturie despre adevãr si neprihãnire, în repetate rânduri ei au fost asaltati de vrãjmasul a tot adevãrul, care cãuta sã-i jefuiascã de experienta lor crestinã. Ei erau nevoiti sã se lupte cu toate puterile date lor de Dumnezeu pentru a ajunge la mãsura de bãrbati si femei în Hristos Isus. Ei se rugau zilnic pentru noi si proaspete ajutoare ale harului pentru a putea ajunge mai sus si tot mai sus spre desãvârsire. Sub lucrarea Duhului Sfânt, chiar si cei mai slabi, experimentând credinta în Dumnezeu, învãtau sã-si dezvolte puterile ce le-au fost încredintate si sã devinã sfintiti, curati si înnobilati. În umilintã, ei se supuneau influentei modelatoare a Duhului Sfânt, primeau plinãtatea dumnezeirii si erau modelati, fãcuti asemenea dumnezeirii. 

Trecerea vremii nu a adus nici o schimbare în ce priveste fãgãduinta datã de Hristos la despãrtire, de a trimite Duhul Sfânt ca reprezentant al Sãu. Nu din pricina vreunei restrictii din partea lui Dumnezeu bogãtiile harului Sãu nu se revarsã pe pãmânt asupra oamenilor. Dacã împlinirea fãgãduintei nu se vede asa cum ar putea fi vãzutã, aceasta se datoreazã faptului cã fãgãduinta nu este apreciatã asa cum ar trebui sã fie. Dacã ar voi, ar fi cu totii umpluti cu Duhul Sfânt. Oriunde nevoia dupã Duhul Sfânt este o problemã de mai micã importantã si preocupare, acolo se vede secetã spiritualã, întuneric spiritual, decãdere si moarte spiritualã. Ori de câte ori probleme minore ocupã atentia, puterea divinã, care este necesarã pentru cresterea si prosperitatea bisericii si care ar aduce cu ea toate celelalte binecuvântãri, lipseste, desi ea este oferitã în toatã infinita ei plinãtate.

Deoarece acesta este mijlocul prin care noi trebuie sã primim putere, de ce nu flãmânzim si nu însetãm dupã darul Duhului? De ce nu vorbim despre el, de ce nu ne rugãm pentru el si nu predicãm despre el? Domnul este mult mai binevoitor sã dea Duhul Sfânt celor care Îl slujesc decât sunt pãrintii sã dea daruri bune copiilor lor. Pentru botezul zilnic cu Duhul Sfânt, fiecare lucrãtor ar trebui sã înalte rugãciunile lui cãtre Dumnezeu. Grupuri de lucrãtori crestini ar trebui sã se adune pentru a cere un ajutor deosebit, întelepciune cereascã, pentru ca sã stie cum sã plãnuiascã si cum sã aducã la îndeplinire, cu întelepciune, aceste planuri. În mod deosebit, ei ar trebui sã se roage ca Dumnezeu sã-i boteze pe alesii Sãi, trimisi în câmpurile misionare, cu o bogatã mãsurã a Duhului Sãu. Prezenta Duhului Sfânt în lucrãtorii lui Dumnezeu va da vestirii adevãrului o putere pe care nici toatã puterea sau slava lumii n-o poate da.

În orice loc ar fi lucrãtorul consacrat lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va fi acolo cu el. Cuvintele spuse ucenicilor ne sunt adresate si nouã. Mângâietorul este al nostru asa cum a fost si al lor. Duhul dã tãria care sustine sufletele ce trudesc si se luptã în orice situatie criticã, în mijlocul urii acestei lumi, si-i face sã-si vadã propriile lor lipsuri si greseli. În întristare si durere, când totul apare întunecos si viitorul tulbure, iar noi ne simtim fãrã ajutor si singuri, acesta este timpul când, drept rãspuns la rugãciunea credintei, Duhul Sfânt aduce mângâiere inimii.

Faptul cã cineva, în anumite împrejurãri deosebite, dã pe fatã extaz spiritual nu este o dovadã convingãtoare cã el este crestin. Sfintenia nu este extaz, rãpire sufleteascã; ea este o deplinã predare a vointei lui Dumnezeu; ea înseamnã a trãi prin orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu; înseamnã a face voia Tatãlui nostru ceresc; înseamnã încredere în Dumnezeu în vreme de cercare, în timp de întuneric, ca si în vreme luminoasã; înseamnã a umbla prin credintã si prin vedere; înseamnã sprijinire pe Dumnezeu cu o încredere neclãtinatã si rãmânere în iubirea Sa.

Pentru noi, nu este absolut esential sã fim în stare sã definim exact ce este Duhul Sfânt. Hristos ne spune cã Duhul Sfânt este Mângâietorul, "Duhul adevãrului, care purcede de la Tatãl". Cu privire la Duhul Sfânt, este arãtat în mod lãmurit cã în lucrarea Sa de cãlãuzire a oamenilor în tot adevãrul "El nu va vorbi de la El" (Ioan 15,26; 16,13).

Natura Duhului Sfânt este o tainã. Oamenii nu pot s-o explice, fiindcã Domnul nu le-a descoperit-o. Oameni, având pãreri fanteziste, pot grupa laolaltã anumite pasaje din Scripturã si din ele sã clãdeascã o sustinere omeneascã; dar primirea acestor vederi nu va întãri biserica. Cu privire la asemenea taine, care sunt prea adânci pentru priceperea omeneascã, tãcerea este de aur.

Lucrarea Duhului Sfânt este în mod clar arãtatã în cuvintele Domnului Hristos: "Când va veni El, va dovedi lumea vinovatã în ce priveste pãcatul, neprihãnirea si judecata" (Ioan 16,8). Duhul Sfânt este Acela care convinge de pãcat. Dacã pãcãtosul rãspunde influentei reînviorãtoare a Duhului Sfânt, el va fi adus atunci la pocãintã si trezit, fãcut sã înteleagã importanta ascultãrii de cerintele divine.

Pãcãtosului pocãit, flãmânzind si însetând dupã neprihãnire, Duhul Sfânt îi descoperã pe Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatul lumii. "Va lua din ce este al Meu, si vã va descoperi", spunea Hristos. "Vã va învãta toate lucrurile, si vã va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu" (Ioan 16,14; 14,26).

Duhul Sfânt este dat ca un mijloc de regenerare, spre a face ca mântuirea sãvârsitã prin moartea Rãscumpãrãtorului nostru sã fie realã si eficientã. Duhul cautã mereu sã atragã atentia oamenilor la marea jertfã ce a fost fãcutã pe crucea de pe Golgota, sã descopere lumii iubirea lui Dumnezeu si sã înfãtiseze sufletului convins de vinovãtia lui lucrurile pretioase ale Scripturilor.

Aducând convingere de pãcat si prezentând înaintea mintii standardul neprihãnirii, Duhul Sfânt face pe cel în cauzã sã renunte la interesul si plãcerea fatã de lucrurile acestei lumi si umple sufletul cu o dorintã dupã sfintenie. "Are sã vã cãlãuzeascã în tot adevãrul" (Ioan 16,13), a spus Mântuitorul. Dacã oamenii sunt dispusi sã fie modelati, El va lucra o sfintire a întregii fiinte. Duhul va lua lucrurile lui Dumnezeu si le va întipãri în suflet. Prin puterea Sa, calea vietii va fi fãcutã atât de clarã, încât nimeni nu va avea cum sã rãtãceascã mergând pe ea.

Prin Duhul Sãu Cel Sfânt, Dumnezeu a lucrat de la început prin unelte omenesti, în vederea împlinirii planului Sãu în favoarea neamului omenesc cãzut. Lucrul acesta s-a manifestat în viata patriarhilor. De asemenea, în biserica din pustie, în vremea lui Moise, Dumnezeu le-a dat Duhul Sãu cel bun ca sã-i învete (Neemia 9, 20). Si, în zilele apostolilor, El a lucrat cu putere pentru biserica Sa, prin mijlocirea Duhului Sfânt. Aceeasi putere, care i-a sustinut pe patriarhi, care a dat lui Caleb si lui Iosua credintã si curaj si care a fãcut rodnicã lucrarea bisericii apostolice, i-a sustinut pe copiii credinciosi ai lui Dumnezeu din toate veacurile urmãtoare. Prin puterea Duhului Sfânt, în Evul Mediu, crestinii valdenzi au fost ajutati sã pregãteascã calea spre Reformatiune. Aceeasi putere, care a fãcut sã aibã succes eforturile bãrbatilor si femeilor nobile care au fãcut lucrare de pionierat pe calea înfiintãrii de misiuni moderne, cum si pentru traducerea Bibliei în limbile si dialectele tuturor neamurilor si popoarelor.

Si astãzi Dumnezeu foloseste încã biserica Sa spre a face cunoscutã vointa Sa pe pãmânt. Astãzi, vestitorii crucii merg din oras în oras si din tarã în tarã, pregãtind calea pentru a doua venire a Domnului Hristos. Stindardul Legii lui Dumnezeu este înãltat. Spiritul Celui Atotputernic miscã inimile oamenilor si aceia care rãspund influentei Sale devin martori pentru Dumnezeu si adevãrul Sãu. În multe locuri, pot fi vãzuti bãrbati si femei consacrate, vestind si altora lumina care le-a fãcut clarã calea spre mântuire prin Hristos. Si continuând sã lase sã strãluceascã lumina lor, asa cum au fãcut cei ce au fost botezati cu Duhul Sfânt în Ziua Cincizecimii, ei au primit mai mult si tot mai mult din puterea Duhului Sfânt. În felul acesta, pãmântul trebuie sã fie luminat de slava lui Dumnezeu.

Pe de altã parte, sunt unii dintre cei care, în loc sã desãvârseascã în mod întelept ocaziile prezente, asteaptã în lenevie vreun timp special de înviorare spiritualã, în care capacitatea lor de a lumina pe altii sã creascã mult mai mult. Ei neglijeazã astfel datoriile si privilegiile prezente si îngãduie ca lumina lor sã ardã slab, în timp ce privesc înainte spre un timp când, fãrã nici un efort din partea lor, ei vor ajunge sã primeascã o binecuvântare deosebitã, prin care vor fi transformati si fãcuti destoinici pentru lucrare.

Este adevãrat cã, în vremea sfârsitului, când lucrarea lui Dumnezeu de pe pãmânt va merge spre încheiere, eforturile sârguincioase depuse de credinciosi consacrati, sub cãlãuzirea Duhului Sfânt, vor fi însotite de deosebite semne ale aprobãrii divine. Sub simbolul ploii timpurii si târzii, care cade în tãrile Orientului, la vremea semãnatului si secerisului, proorocii evrei au profetizat despre revãrsarea darului Duhului Sfânt asupra bisericii lui Dumnezeu într-o mãsurã extraordinarã. Revãrsarea Duhului Sfânt în zilele apostolilor a fost începutul ploii timpurii si rezultatele ei au fost minunate. La sfârsitul timpului, Duhul Sfânt trebuie sã fie prezent în adevãrata bisericã.

Dar în preajma încheierii secerisului pãmântului, este fãgãduitã o revãrsare deosebitã a Duhului Sfânt care va pregãti biserica pentru venirea Fiului omului. Aceastã revãrsare a Duhului este asemenea revãrsãrii ploii târzii; si, în vederea acestei înnoite puteri, crestinii trebuie sã înalte cererile lor la Domnul secerisului "în timpul ploii târzii". Drept rãspuns, "Domnul urneste norii plini de fulgere si vã trimite o ploaie îmbelsugatã". "El vã va da ploaie", vã va trimite ploaie timpurie si târzie" (Zah. 10,1; Ioel 2,23).

Dar, atâta timp cât membrii bisericii lui Dumnezeu de astãzi nu au o vie legãturã cu Izvorul oricãrei cresteri spirituale, ei nu vor fi gata pentru vremea secerisului. Dacã ei nu mentin lãmpile lor pregãtite si arzând, nu vor putea primi o înnoitã mãsurã a harului în vreme de deosebitã nevoie.

Numai aceia care primesc mereu noi si proaspete mãsuri de har vor avea putere potrivitã cu nevoile lor zilnice si capacitatea de a folosi aceastã putere. În loc sã priveascã spre un timp în viitor, când, printr-o înzestrare deosebitã cu putere spiritualã, sã primeascã o destoinicie miraculoasã pentru câstigarea de suflete, ei se predau zilnic lui Dumnezeu ca sã-i facã vase potrivite pentru a fi folosite de El. Ei trebuie sã desãvârseascã zilnic ocaziile de slujire ce stau la îndemâna lor. Zilnic, ei trebuie sã dea mãrturie pentru Domnul oriunde ar fi, fie în preocupãrile mãrunte ale vietii de cãmin, fie într-un domeniu de folosintã publicã.

Lucrãtorul consacrat are o minunatã mângâiere, stiind cã pânã si Domnul Hristos, în timpul vietii Sale pe pãmânt, a cãutat zilnic pe Tatãl Sãu pentru a primi noi si proaspete mãsuri de har, de care avea nevoie; si, de la aceste comuniuni cu Dumnezeu, El mergea sã întãreascã si sã binecuvânteze pe altii. Iatã pe Fiul lui Dumnezeu plecat în rugãciune înaintea Tatãlui Sãu! Desi El este Fiul lui Dumnezeu, El Îsi întãreste credinta prin rugãciune si prin comuniune cu cerul. El Îsi adunã putere spre a rezista celui rãu si a sluji nevoilor oamenilor. Ca Frate mai mare al neamului omenesc, El cunoaste nevoile acelora care, desi plini de defecte si trãind într-o lume a pãcatului, doresc totusi sã-I slujeascã. El stie cã solii pe care El îi vede destoinici sã fie trimisi sunt oameni slabi, supusi greselii; dar tuturor acelora care se predau în totul slujirii Lui, El le fãgãduieste ajutor divin. Propriul Sãu exemplu este o asigurare cã arzãtoarele si stãruitoarele cereri înãltate cãtre Dumnezeu în credintã - credintã care duce la o deplinã dependentã de Dumnezeu si o consacrare fãrã rezerve în lucrarea Sa - vor fi de folos sã aducã oamenilor ajutorul Duhului Sfânt în lupta contra pãcatului.

Orice lucrãtor care urmeazã exemplul Domnului Hristos va fi pregãtit sã primeascã si sã foloseascã puterea pe care Dumnezeu a fãgãduit-o bisericii Sale pentru strângerea secerisului pãmântului. Dimineatã dupã dimineatã, când vestitorii Evangheliei îngenuncheazã înaintea Domnului si-si reînnoiesc legãmântul lor de consacrare, El le va da prezenta Duhului Sãu, însotitã de puterea lui reînviorãtoare si sfintitoare. Pornind la lucrãrile lor zilnice, ei au asigurarea cã fiinta cea nevãzutã a Duhului Sfânt îi face în stare sã fie "împreunã lucrãtori cu Dumnezeu".

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA