| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
ZGUDUIREA
I-am vazut pe unii care, cu o credinta puternica si strigate agonizante se rugau de Dumnezeu. Fetele lor erau palide si marcate de o profunda suferinta, reflectand lupta lor interioara. Fetele lor exprimau fermitate si o mare sinceritate; de pe fruntile lor cadeau stropi mari de transpiratie. Din timp in timp, fetele li se luminau de semnele ce aratau aprobarea lui Dumnezeu, dupa care revenea privirea aceea solemna, sincera, hotarata.
Ingeri rai ii inconjurau, aducand intuneric asupra lor, ca sa-L ascunda pe Isus de privirile lor, pentru ca ochii sa le fie atrasi de intunericul care ii inconjura si sa fie astfel determinati sa nu aiba incredere in Dumnezeu si sa carteasca impotriva Lui. Unica lor siguranta era de a-si tine privirile atintite in sus. Ingeri ai lui Dumnezeu ii aveau in grija pe cei din poporul lui Dumnezeu si, pe masura ce atmosfera otravita a ingerilor rai era impinsa cu insistenta in jurul acestor persoane nelinistite, ingerii ceresti isi agitau neincetat aripile deasupra lor pentru a risipi negura groasa.
In timp ce aceia care se rugau isi continuau strigatele sincere, din timp in timp, o raza de lumina de la Isus venea asupra lor pentru a le incuraja inimile si a le lumina fetele. Am vazut ca unii nu luau parte la aceasta lucrare a rugaciunii agonizante. Pareau indiferenti si lipsiti de griji. Ei nu se impotriveau intunericului din jurul lor, si acesta ii invaluia ca un nor gros. Ingerii lui Dumnezeu I-au parasit pe acestia si au mers in ajutorul celor sinceri, care se rugau. Am vazut ingerii lui Dumnezeu grabindu-se sa-I sprijine pe toti aceia care se lupta din toate puterile sa tina piept ingerilor rai si sa se ajute singuri, facand cu perseverenta apel la Dumnezeu. Dar ingerii Sai I-au parasit pe cei care nu faceau nici un effort sa se ajute singuri; si apoi nu I-am mai vazut.
Am intrebat care este intelesul zguduirii pe care o vazusem si mi s-a aratat ca aceasta va fi provocata de marturia directa, adusa de sfatul Martorului Credincios catre laodiceeni. Aceasta isi va face efectul asupra inimii celui ce o primeste si il va face sa inalte stindardul si sa vesteasca fara ocolis adevarul. Unii nu vor suporta marturia directa. Ei se vor ridica impotriva ei, si aceasta este ceea ce va provoca o zguduire in poporul lui Dumnezeu.
Am vazut ca nu s-a luat aminte nici pe jumatate la marturia Martorului Credincios. Marturia solemna de care atarna destinul bisericii nu a fost apreciata la valoarea ei, daca nu a fost chiar trecuta intru totul cu vederea. Aceasta marturie trebuie sa provoace o pocainta profunda; toti cei ce o primesc cu adevarat se vor supune si vor fi curatiti.
Ingerul a spus: “Asculta!” Dupa putin timp, am auzit o voce asemenea multor instrumente, toate rasunand in acorduri perfecte, dulci si armonioase. Intrecea orice muzica auzita vreodata de mine, parand sa fie plina de indurare, compasiune si de o bucurie inaltatoare, sfanta. Ea mi-a strabatut intreaga fiinta. Ingerul a spus: “Priveste!” Atentia mi-a fost apoi indreptata catre grupul teribil de zguduit pe care-l vazusem. Mi-au fost aratati cei pe care ii vazusem mai inainte plangand si rugandu-se cu un duh zdrobit. Detasamentul de ingeri pazitori din jurul lor fusese dublat, iar ei erau imbracati cu armura din cap pana in picioare. Se miscau intr-o ordine desavarsita, ca o companie de soldati. Fetele lor aratau conflictul teribil prin care trecusera. Cu toate acestea, trasaturile lor, marcate de o mare suferinta interioara, straluceau acum de lumina si slava cerului. Ei obtinusera biruinta, si aceasta ii umpluse de cea mai adanca recunostinta si bucurie sfanta.
Acest grup scazuse ca numar. Unii fusesera zguduiti, cazusera in afara si ramasesera pe drum. Cei nepasatori, indiferenti – care nu se alaturasera celor care puneau pret pe biruinta si mantuire intr-atat, incat sa se roage cu perseverenta si durere pentru a o primi – nu au obtinut victoria si au fost lasati in urma, in intuneric, iar locurile lor au fost imediat ocupate de altii, care s-au prins de adevar si au completat randurile. Ingerii rai faceau inca presiuni asupra lor, dar nu puteau avea nici o putere asupra lor.
I-am auzit pe cei imbracati in armura rostind raspicat adevarul cu mare putere. Acesta avea efect. Multi fusesera legati; unele sotii de sotii lor si unii copii de parintii lor. Cei sinceri, care au fost opriti sa asculte adevarul, s-au prins acum cu nerabdare de el. Toata tema pe care o aveau fata de rudele lor disparuse si numai adevarul era inaltat inaintea lor. Flamanzisera si insetasera dupa adevar, care le era mai drag si mai pretios decat viata. Am intrebat ce anume provocase aceasta mare schimbare. Un inger a raspuns: “Este ploaia tarzie, inviorarea de la fata Domnului, marea strigare a celui de-al treilea inger”.
O mare putere ii insotea pe acesti alesi. Ingerul a spus: “Priveste!” Atentia mi-a fost indreptata catre cei rai sau necredinciosi. Erau cu totii agitati. Erau turbati de manie pentru ca zelul si puterea poporului lui Dumnezeu crescusera. Tulburarea, incurcatura era la tot pasul. Am vazut cum se luau masuri impotriva grupului care avea lumina si puterea lui Dumnezeu. Intunericul s-a indesit in jurul lor; cu toate acestea, ei stateau neclintiti, aprobati de Dumnezeu si increzatori in El. I-am vazut incurcati; apoi, I-am auzit strigand cu sinceritate catre Dumnezeu. Strigatul lor nu inceta nici ziua, nici noaptea: “Voia Ta, o Doamne, sa se faca! Daca aceasta poate slavi Numele Tau, deschide o cale de scapare pentru poporul Tau! Izbaveste-ne de paganii care ne impresoara. Au hotarat sa ne omoare; dar bratul Tau poate aduce mantuirea!” Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aminti. Toti pareau sa aiba un simtamant profund al nevredniciei lor si manifestau o supunere totala fata de vointa lui Dumnezeu; totusi asemenea lui Iacov, fiecare, fara exceptie, se ruga cu seriozitate si se lupta pentru izbavire.
Curand dupa ce acestia isi inaltasera strigatul puternic, ingerii, plini de mila, au dorit sa mearga sa-I salveze. Insa un inger comandant, inalt, nu I-a lasat. A spus: “Voia lui Dumnezeu nu s-a implinit inca. Ei trebuie sa bea din aceasta cupa. Trebuie sa fie botezati cu acest botez”.
La scurt timp, am auzit glasul lui Dumnezeu, care a facut sa se cutremure cerurile si pamantul. S-a produs un mare cutremur de pamant. Peste tot se prabuseau cladiri. Am auzit apoi un strigat de biruinta, puternic, melodios si clar. M-am uitat la grupul care, nu cu mult timp in urma, se afla in necaz si robie. Captivitatea lor luase sfarsit. O lumina deosebita stralucea asupra lor. Cat de frumosi aratau atunci! Toate semne grijilor si oboselii disparusera si pe toate fetele se puteau vedea sanatatea si frumusetea. Vrajmasii lor, paganii care ii inconjurau, au cazut ca morti; nu au putut indura lumina care stralucea asupra celor izbaviti, sfinti. Aceasta lumina si slava au ramas asupra lor pana cand Isus a fost vazut pe norii cerului, si grupul celor credinciosi, incercati, a fost preschimbat intr-o clipa, intr-o clipire din ochi, dintr-o slava in alta. Si mormintele s-au deschis, iar sfintii au iesit imbracati in nemurire, strigand: “Biruinta asupra mortii si a mormantului” si impreuna cu sfintii aflati in viata, au fost luati pentru a-L intampna pe Domnul in vazduh, in timp ce strigate pline de armonie, de slava si biruinta ieseau de pe buzele nemuritoare ale tuturor.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
