| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
SUPLIMENT - O EXPLICATIE
Dragi prieteni crestini: intrucat am oferit o schita a experientelor si viziunilor mele, publicate in 1851, cred ca este de datoria mea sa evidentiez anumite puncte in acea lucrare de mici proportii si, de asemenea, sa relatez si alte viziuni mai recente.
Aceasta viziune a fost data in 1847, cand numai foarte putini frati adventisti pazeau Sabatul, iar dintre acestia doar cativa presupuneau ca pazirea lui era de o importanta intr-atat de mare, incat sa traga o linie de delimitare intre poporul lui Dumnezeu si necredinciosi. Acum incepe sa se vada clar implinirea acelei viziuni. „Inceputul timpului de stramtorare”, mentionat aici, nu se refera la vremea in care incep sa fie revarsate plagile, ci la o scurta perioada de timp inainte de a fi revarsate, in timp ce Hristos este in Sanctuar. In acea vreme, in care se incheie lucrarea de mantuire, necazul va veni pe pamant si toate neamurile vor fi manioase, dar tinute totusi in frau pentru a nu impiedica lucrarea celui de-al treilea inger. In timpul acela va veni „ploaia tarzie” sau inviorarea de la fata Domnului, pentru a da putere marii strigari a celui de-al treilea inger si a-i pregati pe sfinti sa ramana in picioare in intervalul de timp in care vor fi turnate cele sapte plagi.
2. Viziunea despre „usa deschisa si cea inchisa”, de la paginile 42-45, a fost data in 1849. Aplicarea celor din Apocalipsa 3,7-8 la Sanctuarul ceresc era absolut noua pentru mine. Nu mai auzisem vreodata pe cineva inaintand aceasta idee. Acum se vede aceasta aplicatie in forta si frumusetea ei, cand subiectul sanctuarului este inteles cu claritate.
3.Viziunea potrivit careia Domnul „Isi intinsese mana a doua oara pentru a recupera ramasita poporului Sau”, de la pagina 74, se refera numai la unitatea si taria care exista odata printre cei care Il cautau pe Hristos si la faptul ca El incepuse sa-si stranga laolalta si sa-Si ridice din nou poporul.
O mare parte din viziunea de la pagina 59, inititulata „Ciocaniturile misterioase”, data in august 1850, a fost implinita de atunci si este in continua implinire si acum. Iata un pasaj: „am vazut ca in curand va fi considerat blasfemie sa vorbesti impotriva ciocaniturilor si ca acestea se vor raspandi din ce in ce mai mult, ca puterea lui Satana va creste si ca unii dintre urmasii lui devotati vor avea puterea de a infaptui minuni si chiar de a face sa se coboare foc din cer inaintea oamenilor. Am vazut ca prin ciocanituri si mesmerism acesti magicieni moderni vor explica toate minunile infaptuite de Domnul nostru Isus Hristos si ca multi vor crede ca toate lucrarile cele mari, pe care le-a facut Fiul lui Dumnezeu pe cand era pe acest pamant, au fost aduse la implinire prin aceeasi putere”.
Am vazut cat de puternic inainta amagirea ciocaniturilor si ca, daca ar fi fost cu putinta, i-ar fi indus in eroare chiar si pe cei alesi. Satana va avea puterea de a aduce inaintea noastra imaginea unor persoane care pretind ca sunt rudele sau prietenii nostri care dorm acum in Isus. Se va face in asa fel, incat sa para ca acesti prieteni ai nostri sunt prezenti; vor fi rostite cuvinte pe care ei le spuneau cand erau inca aici, pe care noi le cunosteam, iar urechea noastra va auzi acelasi ton al vocii pe care-l aveau pe cand traiau. Toate acestea sunt pentru a-i amagi pe sfinti si de a-i prinde in capcana acestei amagiri.
Am vazut ca sfintii trebuie sa dobandeasca o profunda cunoastere a adevarului prezent, pe care vor fi nevoiti sa-l sustina din Scriptura. Ei trebuie sa inteleaga starea in care se afla cei morti; caci spiritele demonilor vor continua sa li se arate, marturisind ca sunt rudele si prietenii lor iubiti si declarandu-le ca Sabatul a fost schimbat, si alte invataturi nebiblice. Ele vor face tot ce le sta in putere pentru a starni simpatia si vor face minuni inaintea lor, pentru a-si intari declaratiile. Cei din poporul lui Dumnezeu trebuie sa fie pregatiti sa combata aceste spirite cu adevarul biblic care spune ca mortii nu stiu nimic si ca cei care li se arata sunt duhuri de demoni. Mintea noastra nu ar trebui sa se lase invadata de lucrurile din jurul nostru, ci sa fie ocupata cu adevarul prezent si cu pregatirea pentru a fi gata de a raspunde oricui ne cere socoteala de credinta care este in noi, dar cu blandete si cu teama. Trebuie sa cautam intelepciune de sus, pentru a putea ramane in picioare in aceste zile ale ratacirilor si amagirilor.
Trebuie sa cercetam bine temelia credintei noastre, pentru ca va trebui sa o motivam cu dovezi din Scriptura. Aceasta ratacire se va raspandi si va trebui sa ne luptam cu ea fata in fata; iar daca nu suntem pregatiti pentru aceasta, vom fi prinsi in capcana si biruiti. Daca insa vom face tot ce tine de noi pentru a fi gata de lupta care ne sta in fata, Dumnezeu Isi va face partea si bratul Sau atotputernic ne va proteja. El Isi va trimite mai degraba toti ingerii din slava in ajutorul sufletelor credincioase, pentru a face un zid in jurul lor, decat sa le lase prada amagirii si sa le vada ratacite de minunile mincinoase ale lui Satana.
Am vazut rapiditatea cu care se raspandea aceasta ratacire. Mi-a fost aratat un tren carea mergea cu viteza fulgerului. Ingerul m-a indemnat sa ma uit cu atentie. Mi-am fixat privirile asupra trenului. Parea ca lumea intreaga se afla in vagoane, ca nu se putea sa fi ramas vreun om. Ingerul a spus: „ei se strang in snopi, pentru a fi gata sa arda”. Apoi mi-a aratat conducatorul locomotivei, care parea o persoana deosebita, plina de noblete, pe care toti pasagerii o admirau si respectau. Eram nedumerita si l-am intrebat pe ingerul meu insotitor cine era. Mi-a spus: „este Satana. El este conducatorul, in forma unui inger de lumina. El a luat lumea in robie. Acestia sunt prada unei lucrari de ratacire, ca sa creada o minciuna si sa fie osanditi. Acest agent, urmatorul in grad dupa el, este mecanicul si alti agenti de-ai lui sunt folositi in slujbe diferite, dupa cum are nevoie de ei, si toti merg cu viteza fulgerului catre pierzare.”
L-am intrebat pe inger daca nu cumva a mai ramas cineva. M-a indemnat sa ma uit in directia opusa si am vazut un grup mic care calatorea pe o carare ingusta. Toti pareau strans uniti, legati prin adevar in snopi sau companii. Ingerul a spus: „cel de-al treilea inger ii leaga, sau, altfel spus, ii sigileaza in snopi pentru granarul ceresc.”. Acest grup mic parea ros griji, ca si cum trecusera prin incercari si conflicte severe. Si parea ca soarele tocmai aparuse de dupa un nor si le lumina fetele, facandu-i sa arate triumfatori, ca si cum biruita lor era aproape castigata.
Am vazut ca Domnul a dat lumii ocazia de a descoperi capcana. Acest lucru este pentru crestin o dovada suficienta, chiar daca n-ar mai fi alta, si anume, ca nu se face nici o diferenta intre cei pretiosi si cei rai. Thomas Paine, al carui trup este acum tarana, si care va fi chemat la sfarsitul celor o mie de ani, la cea de-a doua inviere, pentru a-si primi rasplata si a suferi moartea a doua, este reprezentat de Satana ca fiind in ceruri si inca inaltat peste masura acolo. Satana l-a folosit pe pamant cat a putut si acum isi duce mai departe aceeasi lucrare prin pretentia ca l-a inaltat si onorat atat de mult in cer. Satana vrea sa para ca, asa cum acesta a dat invatatura pe cand era pe pamant, si in ceruri face la fel. Sunt unii care au privit cu dezgust la viata si moartea sa si la invataturile lui stricate pe cand traia, dar care se lasa acum invatati de el, unul dintre cei mai ticalosi si mai stricati oameni, unul care L-a dispretuit pe Dumnezeu si Legea Sa. (Pentru a aprecia forta acestor remarci, cititorul are nevoie sa inteleaga ca a fost publicata o lucrare prin actiunea de medium a Rev. C. Hammond, intitulata „Peregrinajul lui Thomas Paine in Lumea Spiritelor”, in care Paine este reprezentat ca un spirit inaltat in cea de-a saptea sfera. Si la „Cursul de cercetare din New York” s-a spus ca Hristos Insusi conversase cu un medium si descoperise ca El era in cea de-a sasea sfera. Neconcordanta este inteleasa cand se amintesete ca ele reprezinta spiritele, asa cum procedeaza ele in lumea spiritelor si ca Hristos, dupa mai bine de 1800 de ani de progres, a atins cea de-a sasea sfera, in timp ce Paine, in circa 100 de ani, a atins-o pe cea de-a saptea! O alta explicatie legata de aceasta se poate gasi in declaratia doctorului Hare, anume ca spiritul surorii sale fusese intarziat in progresul sau de credinta ei in lucrarea de ispasire facuta de Hristos. In acest fel ii inalta spiritismul pe necredinciosi si necredinta. Vezi si Apendicele).
El, care este tatal minciunii, orbeste si amageste lumea trimitandu-si ingerii sa vorbeasca luand infatisarea apostolilor din vechime si sa faca in asa fel incat sa para ca vin in contradictie cu ceea ce au scris manati de Duhul Sfant pe cand erau pe pamant. Acesti ingeri mincinosi ii prezinta pe apostoli schimbandu-si propriile invataturi si sa declare ca, pana acum, ele au fost contrafacute. Facand asa, Satana se bucura sa-i arunce pe cei ce marturisesc ca sunt crestini si intreaga lume in nesiguranta in ce priveste Cuvantul lui Dumnezeu. Caci Cartea Sfanta ii iese mereu in cale si ii zadarniceste planurile; de aceea, el ii face sa se indoiasca de originea sa divina. Apoi, il inalta pe necredinciosul Thomas Paine ca si cand ar fi fost ridicat la cer cand a murit, si acum, impreuna cu apostolii sfinti pe care i-a urat cand era pe pamant, ar fi angajat in lucrarea de a da invatatura lumii.
Satana da fiecaruia din ingerii lui un rol de jucat. Le ordona tuturor sa fie vicleni, abili, perfizi. Ii instruieste pe unii din ei sa se dea drept apostoli si sa cuvanteze ca din partea acestora, in timp ce altii trebuie sa joace rolul celor care au fost necredinciosi si nelegiuti si au murit blestemandu-L pe Dumnezeu, dar care acum apar ca persoane foarte religioase. Nu exista nici o diferenta intre cei mai sfinti apostoli si cel mai inrait necredincios. Ei sunt facuti sa dea aceeasi invatatura. Pentru Satana nu conteaza cine va vorbi pus de el, daca obiectivul sau este atins. El a fost atat de strans legat de Paine pe pamant, ajutandu-l in lucrarea lui, incat este un lucru usor pentru el sa cunoasca in detaliu cuvintele pe care le-a folosit si chiar scrisul de mana al celui care i-a slujit cu atata credinciosie si i-a impliniat atat de bine scopuriel. Satana i-a dictat multe din scrierile acestuia si este un lucru usor pentru el sa-si dicteze ideile prin ingerii lui acum si sa faca in asa fel, incat sa parca ca vin prin Thomas Paine, care, pe cand traia, era un slujitor devotat al celui rau. Aceasta este capodopera lui Satana. Toate aceste invataturi, cu pretentia ca sunt de la apostoli, sfinti sau nelegiuti care au murit, vin direct de la geniul satanic.
Faptul ca Satana pretinde ca unul pe care l-a iubit atat de mult si care Il ura pe Dumnezeu cu o ura desavarsita este acum cu sfintii apostoli si cu ingerii in slava, ar trebui sa fie suficient pentru a indeparta valul de pe toate mintile si a le descoperi lucrarile intunecate, tainice ale lui Satana. El spune practic lumii si celor necredinciosi: „indiferent cat de rai sunteti, indiferent daca nu credeti sau credeti in Dumnezeu sau in Biblie, daca traiti dupa cum poftiti, cerul este oricum caminul vostru”. Caci toti stiu ca, daca Thomas Paine este in cer, si inca inaltat peste masura, ei vor ajunge cu siguranta acolo. Aceasta ratacire este atat de evidenta, incat toti pot s-o vada daca doresc. Satana face acum prin persoane ca Thomas Paine ceea ce a incercat sa face de la caderea lui. El distruge, prin puterea si minunilor lui mincinoase, temelia nadejdii crestine si stinge soarele care are menirea de a le da lumina pe poteca ingusta care duce catre cer. El face lumea sa creada ca Biblia nu este inspirata, ca nu-i mai buna decat o carte de povesti pentru copii, si in acest timp el intinde ceva care sa-i ia locul – manifestarile spiritiste!
Aici exista un canal care ii apartine in intregime si se afla sub controlul lui si el poate face lumea sa creada ce vrea. Cartea care urmeaza sa-l judece, pe el si pe urmasii lui, este pusa de catre el in umbra, exact acolo unde vrea s-o stie. El face din Mantuitorul lumii un om obisnuit si nimic mai mult; si asa cum soldatii care au asigurat paza mormantului lui Isus au raspandit stirea falsa pe care le-au pus-o pe buze preotii cei mai de seama si batranii cetatii, tot asa, sarmanii urmasi inselati ai acestor pretinse manifestari ale spiritelor repeta si incearca sa faca sa para ca nu este nimic miraculos legat de nasterea, moartea si invierea Mantuitorului nostru. Dupa ce L-au dat pe Domnul Isus la o parte, ei atrag atentia lumii catre ei insisi si catre minunilor lor mincinoase care, declara ei, intrec cu mult lucrarile lui Hristos. In felul acesta, lumea este prinsa in capcana si ademenita intr-un sentiment de siguranta, pentru a nu afla despre amagirea lor ingrozitoare decat la revarsarea ultimelor spate plagi. Satana rade cand vede ca planul sau reuseste atat de bine si lumea este prinsa in capcana.
Urmatorul fragment este dintr-o viziune avuta in Jackson, Michigan, 2 iunie 1853. Se refera in cea mai mare masura la fratii de acolo: „am vazut ca fratii incepusera sa-si jertfeasca averile si le ofereau fara a avea inaintea lor adevaratul obiectiv – cauza care suferea – si daruiau prea necontrolat, prea mult si prea des. Am vazut ca invatatorii ar fi trebuit sa stea intr-un loc din care sa corecteze aceasta greseala si sa exercite o buna influenta in biserica. Banii au fost considerati putin si deloc importanti – cu cat se scapa mai repede de ei, cu atat mai bine. Un exemplu rau a fost dat de unii pentru faptul ca au acceptat donatii mari si nu au dat nici cea mai mica avertizare celor care aveau mijloace financiare sa nu le foloseasca intr-un mod necugetat si nepasator. Prin acceptarea unui volum atat de mare de mijloace materiale, fara a-si pune intrebarea daca Dumnezeu a considerat ca este de datoria fratilor sa dea atat de mult, a fost autorizata daruirea mult prea generoasa.
Si cei care au dat au gresit, pentru ca nu au avut grija sa cerceteze nevoile cazului in speta, daca era intr-adevar nevoie sau nu. Cei care aveau mijloace materiale au fost aruncati intr-o mare incurcatura. Unui frate i s-a facut mai mult rau punandu-i-se in maini prea multe mijloace materiale. El nu a cautat sa fie econom, ci a trait intr-un mod extravagant, iar in calatoriile sale a dat cu banii in stanga si in dreapta fara nici un folos. El a raspandit o influenta gresita, folosindu-se cu atat nestapanire de banii Domnului spunand in inima sa cat si altora: „Sunt bani in J_, mai multi decat vor putea fi folositi pana vine Domnul”. Unii au fost vatamati peste masura prin acest fel de a actiona si au venit la adevar cu pareri gresite, nedandu-si seama ca ei folosesc banii Domnului si nerealizand valoarea lor. Acele biete suflete care abia imbratisasera solia celui de-al treilea inger si au avut un asemenea exemplu pus inaintea lor vor avea mult de invatat in ce priveste tagaduirea eului si suferinta pentru Hristos. Ei vor fi nevoiti sa invete sa renunte la tihna, sa inceteze sa mai caute propriul lor confort si avantaj si sa pastreze in minte valoarea sufletelor. Cei care simt „vaiul” asupra lor nu vor fi inclinati sa faca pregatiri mari pentru a calatori in tihna si indestulare. Unii care nu au nici o chemare au fost incurajati in campul misionar. Altii au fost afectati de aceste lucruri si nu au simtit nevoia de a face economie, de a se tagadui pe ei insisi si de a pune in vistieria Domnului. Ei se vor gandi putin si vor spune: „sunt altii care au destui bani. Vor da ei pentru publicatie. Eu nu trebuie sa fac nimic. Publicatia va fi sprijinita fara ajutorul meu”.
Pentru mine nu a fost o incercare usoara aceea de vedea ca unii au luat acel pasaj din viziunile mele, care se referea la jertfirea averii pentru a sustine cauza, si l-au folosit in mod gresit; ei folosesc mijloacele materiale intr-un chip nesocotit, in timp ce neglijeaza sa duca la implinire principiile descoperite in alte pasaje. La pagina 50 se gasesc scrise urmatoarele: „am vazut ca lucrarea lui Dumnezeu fusese impiedicata si dezonorata de catre unii care calatoreau, desi nu aveau nici o solie de la Dumnezeu. Asemenea oameni vor fi nevoiti sa-I dea socoteala lui Dumnezeu pentru fiecare dolar pe care l-au folosit pentru calatoria pe care nu era de datoria lor sa o faca, pentru ca acei bani ar fi putut ajuta cauza lui Dumnezeu/” Si tot la pag.50: „am vazut ca aceia care au puterea de a lucra cu mainile lor si pot ajuta la sprijinirea cauzei sunt la fel de raspunzatori pentru taria lor fizica, asa cum sunt raspunzatori altii pentru averile lor”.
As vrea sa atrag aici atentia in mod deosebit asupra abordarii acestui subiect dat la pagina 57. Iata un scurt extras: „scopul cuvintelor Mantuitorului nostru (din Luca 12,33) nu a fost prezentat cu claritate”. Am vazut ca „obiectivul urmarit prin faptul de a vinde nu este acela de a da celor ce sunt in stare sa lucreze si sa se intretina singuri, ci de a raspandi adevarul. Este un pacat sa intretii si sa hranesti lenevia in cei care sunt capabili sa munceasca. Unii au fost perseverenti in participarea la toate intalnirile nu pentru a-I da slava lui Dumnezeu, ci pentru „paine si peste”. Ar fi fost mult mai bine pentru unii ca acestia sa stea acasa si sa lucreze cu mainile lor, „orice lucru bun”, pentru a acoperi nevoile familiilor lor si pentru a avea ceva de dat pentru sprijinirea cauzei pretioase a adevarului prezent”. In vremurile trecute, scopul lui Satana a fost de a-i determina pe unii care au un spirit grabit sa foloseasca intr-un mod prea liber mijloacele materiale si sa-i influenteze pe frati sa se deposedeze intr-un mod pripit de averile lor, pentru ca, printr-o multime de mijloace aruncate fara grija si in graba, sa poata fi vatamate suflete si astfel pierdute si ca acum, cand adevarul trebuie sa fie raspandit pe scara mult mai larga, sa se poata face simtita lipsa. Intentia lui a fost, intr-o anumita masura, implinita.
Domnul a descoperit greseala pe care o fac multi cand privesca la cei care au bani pentru sprijinirea tiparirii publicatiei si brosurilor. Toti ar trebui sa-si faca partea. Cei care au puterea de a lucra cu mainile lor si de a dobandi mijloace materiale pentru a ajuta la sprijinirea cauzei sunt la fel de raspunzatori pentru taria lor fizica, asa cum sunt raspunzatori altii pentru averile lor. Fiecare copil al lui Dumnezeu care marturiseste credinta in adevarul prezent ar trebui sa fie zelos sa-si faca partea in aceasta lucrare.
In iulie 1853 am vazut ca lucrurile nu erau cum ar fi trebuit – faptul ca publicatia, proprietatea lui Dumnezeu si purtand aprobarea Sa, era scoasa atat de rar. Cauza lui Dumnezeu, in timpurile pe care le traim, pretinde ca publicatia sa apara in fiecare saptamana (inainte de acest timp, „Review and Herald” a fost publicata destul de sporadic; acum ea aparea de doua ori pe luna) si tiparirea mai multor brosuri care sa descopere ratacirile care sporesc in aceasta vreme; dar lucrarea este impiedicata din pricina lipsei de mijloace materiale. Am vazut ca adevarul trebuie sa inainteze si ca noi nu ar trebui sa fim prea tematori si ar fi mai bine ca publicatiile si brosurile sa mearga la trei persoane care nu au nevoie de ele, decat sa fie prea putine si sa ramana un singur suflet privat de ele, un suflet care le pretuieste si poate beneficia de pe urma lor. Am vazut ca semnele ultimelor zile ar trebui scoase clar in evidenta, pentru ca manifestarile lui Satana sunt in continua crestere. Publicatiile lui Satana si ale agentilor sai sporesc, puterea lor creste si ceea ce facem pentru a aduce adevarul inaintea altora ar trebui facut repede.
Mi-a fost aratat ca adevarul, daca este publicat acum, va ramane in picioare, caci este adevarul pentru ultimele zile; el va trai si nu va fi nevoie sa se spuna decat putin despre el in viitor. Nu trebuie asternute pe hartie nenumarate cuvinte pentru a indreptati ceea ce vorbeste de la sine si straluceste in toata lumina sa. Adevarul este direct, simplu, clar si iese cu curaj in propria-i aparare; dar lucrurile nu stau la fel cu ratacirea. Este atat de serpuita si rasucita, incat are nevoie de o multime de cuvinte pentru a o explica, in forma intortocheata pe care o are. Am vazut ca toata lumina care se primise in unele locuri venise din acea publicatie; ca sufletele primisera in acest fel adevarul si apoi il spusesera si altora, si ca acum, in locurile in care sunt mai multi, ei au fost ridicati de acest mesager tacut. Acesta a fost singurul lor predicator. In miscarea ei de inaintare, cauza adevarului nu ar trebui sa fie impiedicata din lipsa de mijloace.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
