PACATELE BABILONULUI
Am vazut ca de cand cel de-al doilea inger proclamase caderea bisericilor, acestea fusese cuprinse din ce in ce mai mult de stricaciune. Ei spun ca sunt urmasii lu Hristos; totusi, este cu neputinta sa-I deosebesti de lume. Prelatii lor isi aleg textele din Cuvantul lui Dumnezeu, dar predica lucruri care sa nu doara. Inima fireasca nu simte nici o obiectie fata de acestea. Inimii firesti nu-I sunt urate decat spiritulsi puterea adevarului si mantuirea lui Hristos. In predicile populare nu exista nimic care sa starneasca mania lui Satana, sa-l faca pe pacatos sa tremure sau sa puna inaintea inimii si constiintei realitatile infricosatoare ale unei judecati care va veni curand. Oamenii rai sunt in general multumiti de o forma de evlavie care nu are practic o sfintenie adevarata; ei vor ajuta si sprijini o astfel de religie.
Ingerul a spus: “Nimic care este mai putin decat toata armatura neprihanirii nu-l poate face pe om in stare sa biruie puterile intunericului si sa-si mentina victoria asupra lor. Satana a luat in stapanire totala bisericile ca intreg. Se iau in discutie zicalele si faptele oamenilor in locul adevarurilor patrunzatoare ale Cuvantului lui Dumnezeu. Spiritul lumii si prietenia ei sunt in vrajmasie cu Dumnezeu. Cand adevarul, in simplitatea si puterea lui, asa cum este el in Isus, este adus pentru a lupta impotriva spiritului lumii, dintr-o data spiritul de prigoana se trezeste. Foarte multi, care marturisesc ca sunt crestini nu L-au cunoscut pe Dumnezeu. Inima fireasca nu a fost schimbata si mintea nerenascuta ramane in vrajmasie cu Dumnezeu. Acestia sunt slujitorii credinciosi ai lui Satana, chiar daca si-au dat un alt nume”.
Am vazut ca, de cand Isus a parasit Locul Sfant din Sanctuarul ceresc si a trecut dincolo de cea de-a doua despartitura, bisericile s-au umplut cu orice pasare necurata si urata. Am vazut multa nelgiuire si rautate in biserici; cu toate acestea, membrii lor marturiseau ca sunt crestini. Marturisirea, rugaciunile si cererile lor fierbinti sunt o uraciune inaintea lui Dumnezeu. Ingerul a spus: “Dumnezeu nu gaseste un miros placut in adunarile lor. Egoismul, impostura si inselaciunea sunt practicate fara mustrari de constiinta. Si peste toate aceste trasaturi rele, ei arunca mantia religiei”. Mi-a fost aratata mandria bisericilor cu numele. Dumnezeu nu Se afla in gandurile lor; mintile lor firesti se ocupa de propriile lor persoane; isi impodobesc bietele trupuri muritoare si apoi privesc asupra lor cu satisfactie si placere. Isus si ingerii privesc la ei cu manie. Ingerul a spus: “Pacatele si mandria lor au ajuns la cer. Partea lor este pregatita. Dreptatea si judecata au dormit indelung, dar se vor trezi curand. A Mea este razbunarea. Eu vor rasplati, spune Domnul”. Amenintarile infricosatoare ale celui de-al treilea inger se vor implini si toti cei rai vor bea din mania lui Dumnezeu. O multime de ingeri rai se raspandesc in toata tara si umplu bisericile. Acesti agenti ai lui Satana privesc cu satisfactie la organizatiile religioase, caci mantia religiozitatii acopera cele mai mari nelegiuiri si crime.
Tot cerul priveste cu indignare cum fapturi omenesti, care sunt lucrarea mainilor lui Dumnezeu, sunt aduse de catre semenii lor la cele mai de jos cote ale degradarii fiind plasate pe aceeasi treapta cu animalele. Unii care marturisesc ca sunt urmasii acelui drag Mantuitort, a carui compasiune a fost intodeauna trezita la vederea suferintei omenesti, se implica cu toata inima in acest pacat enorm si grav si fac negot cu sclavi si suflete omenesti. Agonia omeneasca este transportata din loc in loc, cumparata si vanduta. Ingerii au notat totul; este scris in carte. Lacrimile roabelor si robilor evlaviosi, ale tatilor, mamelor si copiilor, ale fratilor si surorilor, toate sunt pastrate spre aducere aminte in cer. Dumnezeu nu-Si va mai retine mania decat putina vreme. Mania Sa arde impotriva acestei natiuni si mai ales impotriva acelor organizatii religioase, care au aprobat acest negot ingrozitor si s-au implicat ele insele in acesta. Multi care marturisesc ca sunt urmasi ai blandului si umilului Isus privesc cu o indiferenta lipsita de inima asemenea nedreptate si suferinte. Si multi pot ei insisi sa provoace, cu o satisfactie detestabila, toata aceasta agonie de nedescris; si indraznesc totusi sa se inchine lui Dumnezeu. Aceasta este o insulta strigatoare la cer; Satana jubileaza la aceasta si, vazand asemenea contradictie, arunca batjocuri catre Isus si ingerii Sai, spunand cu un triumf dracesc: “Acestia sunt urmasii lui Hristos!”
Acesti asa-zisi crestini citesc despre suferintele martirilor si lacrimile le curg pe obraji. Ei se mira ca oamenii se pot impietri intr-o asa masura incat sa actioneze cu o atare cruzime fata de semenii lor. Cu toate acestea, cei care gandesc si vorbesc astfel tin in sclavie fapturile omenesti. Si aceasta nu este tot; ei taie legaturile firesti si isi oprima semenii. Ei pot declansa cea mai inumana tortura cu aceeasi cruzime neinduplecata, aratata de papisti si pagani fata de urmasii lui Hristos. Ingerul a spus: “In ziua aplicarii sentintei date de Dumnezeu la judecata, va fi mai usor pentru pagani si pentru papisti decat pentru asemenea oameni”. Strigatele celor oprimati au ajuns pana la cer, iar ingerii stau uimiti cand vad nespusele suferinte agonizante, pe care omul, facut dupa chipul si asemanarea Creatorului sau, le provoaca semenului sau. Ingerul a spus: “Numele apasatorilor sunt scrise cu sange, in dungi ca acelea lasate de biciuiri, si inundate de lacrimile agonizante, arzatoare ale suferintei. Mania lui Dumnezeu nu va inceta pana cand aceasta tara a luminii nu va bea drojdiile din cupa maniei Sale, panca cand nu va fi rasplatit dublu Babilonului. Rasplatiti-I cum v-a rasplatit ea si intoarceti-I de doua ori cat faptele ei. Turnati-I indoit in potirul in care a amestecat ea”.
Am vazut ca stapanul de sclavi va fi nevoit sa dea socoteala pentru sufletul sclavului sau, pe care l-a tinut in ignoranta; iar pacatele sclavului vor cadea asupra stapanului lui. Dumnezeu nu-l poate lua la cer pe robul care a fost tinut in ignoranta si degradare, nestiind nimic de Dumnezeu sau de Biblie, netemandu-se de nimic in afara de biciul stapanului sau si ocupand o pozitie inferioara animalelor. Domnul face insa pentru el cel mai bun lucru pe care-l poate infaptui un Dumnezeu plin de compasiune. El ingaduie ca acesta sa nu mai existe, ca si cum n-ar fi fost vreodata, in timp ce stapanul trebuie sa suporte ultimele sapte plagi si apoi sa invie la cea de-a doua inviere si sa suporte cea mai ingrozitoare moarte, moartea a doua. Atunci va fi satisfacuta dreptatea lui Dumnezeu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA