| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
NADEJDEA BISERICII
Cand, in ultima vreme, m-am uitat in jur sa-i gasesc pe urmasii umili ai blandului si smeritului Isus, mintea mea a fost mult incercata. Multi care marturisesc ca asteapta rapida venire a lui Hristos se conformeaza acestei lumi si cauta cu mai multa pasiune aplauzele celor din jurul lor decat aprobarea lui Dumnezeu. Sunt reci si formali, ca si bisericile cu numele de care s-au despartit nu cu mult timp in urma. Cuvintele adresate bisericii din Laodicea descriu perfect starea in care se afla (Vezi Apocalipsa 3,14-20). Ei nu sunt „nici reci, nici in clocot”, ci „caldicei”. Iar daca nu dau ascultare sfatului „Martorului credincios si adevarat”, nu se pocaiesc din toata inima si nu obtin „aurul curatit prin foc”, „haninele albe” si „alifia pentru ochi”, El ii va varsa din gura Sa.
A venit timpul in care o mare parte din cei care s-au bucurat candva si au strigat de bucurie, gandindu-se la venirea imediata a Domnului, sa ocupe pozitia bisericilor si a lumii care ii luau odata in ras, pentru ca credeau in venirea lui Isus, si raspandeau tot felul de neadevaruri pentru a starni prejudecatile impotriva lor si a le distruge influenta. Acum, daca exista cineva care tanjeste dupa Dumnezeul cel viu, flamanzind si insetand dupa neprihanire si Dumnezeu ii ofera ocazia sa simta puterea Lui si ii satisface sufletul plin de dorinta, turnandu-i din belsug in inima iubirea Sa, si daca acesta Il slaveste pe Dumnezeu dandu-I lauda, asa-zisii credinciosi in apropiata venire a Domnului il vor considera adesea pe acesta ca fiind un amagit si il vor acuza ca este hipnotizat sau ca are vreun duh rau.
Multi dintre acesti crestini cu numele se imbraca, discuta si se poarta ca oamenii din lume, singurul lucru prin care pot fi cunoscuti fiind marturisirea lor. Desi marturisesc ca Il cauta pe Hristos, conversatia lor nu este despre cer, ci despre lucrurile lumesti. „Ce fel de oameni” ar trebui sa fie aceia „printr-o purtare sfanta si evlavioasa” care marturisesc ca asteapta si grabesc „venirea zilei lui Dumnezeu” – 2 Petru 3,11-12. „Oricine are nadejdea aceasta in El se curateste, dupa cum El este curat” – 1 Ioan 3,3. Dar este evident ca multi care poarta numele de adventist cauta mai mult sa-si impodobeasca trupurile si sa apara bine in ochii lumii, decat invata din Cuvantul lui Dumnezeu cum sa fie acceptati de El.
Ce-ar fi daca minunatul Isus, Modelul nostru, si-ar face aparitia in mijlocul lor si in general in mijlocul celor care marturisesc ca sunt religiosi, asa cum a facut-o la prima Sa venire? El s-a nascut intr-o iesle. Urmariti-L in toata viata si slujirea Sa. El a fost un om al durerii si obisnuit cu suferinta. Acesti crestini cu numele s-ar rusina de blandul si smeritul Mantuitor, care purta o haina simpla, fara nici o tivitura, si nu avea unde sa-si aseze capul. Viata Lui nepatata, plina de tagaduire de sine, i-ar condamna; solemnitatea Lui sfanta ar fi o piedica dureroasa in calea usuratatii si rasului lor frivol; conversatia Sa nevinovata ar fi un obstacol pentru discutia lor lumeasca si lacoma; modul Sau direct, neocolit, in care ar declara adevarul ar scoate la iveala adevaratul lor caracter si acestia si-ar dori sa dea la o parte cat mai repede cu putinta modelul plin de blandete, pe minunatul Isus. S-ar afla printre primii care ar incerca sa-L prinda prin propriile Sale cuvinte si ar inalta strigatul: „Rastigneste-L, rastigneste-L”!
Sa-L urmarim pe Isus, mergand calare pe un magarus, cu blandete, in timp ce „toata multimea ucenicilor, plina de bucurie, a inceput sa-L laude pe Dumnezeu cu gals tare. Ei ziceau: „Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer si slava in locurile prea inalte!” Unii farisei, din norod, au zis lui Isus: „Invatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga”. O mare parte din cei ce marturisesc ca Il cauta pe Hristos se vor incumeta ca si fariseii, sa-i faca pe ucenici sa taca si vor inalta fara doar si poate strigatele de: „Fanatism! Mesmerism! Mesmerism!” Iar ucenicii, care isi vor intinde pe jos hainele si ramurile de palmier, vor fi considerati extravaganti si fara judecata. Dar Dumnezeu Isi doreste un popor pe pamant care sa nu fie atat de rece si mort, incat sa nu-L poata lauda si slavi. El va primi slava de la unii oameni, iar daca cei pe care i-a ales El, cei care pazesc poruncile Lui vor tacea, pietrele vor striga.
Isus vine, dar nu cum a facut-o prima data, ca un prunc in Betleem. Nu cum a intrat calare pe um magarus in Ierusalim, cand ucenicii L-au laudat pe Dumnezeu cu glas tare si au striga „Osana”; ci in slava Tatalui si avand ca suita toti ingerii sfinti, care Il insotesc in drumul Sau spre pamant. Tot cerul va fi golit de ingeri, in timp ce sfintii care asteapta Il vor cauta si se vor uita spre cer, asa cum se uitatu barbatii galileeni cand El s-a inaltat de pe Muntele Maslinilor. Atunci, numai cei care sunt sfinti, cei care au urmat in toate Modelul bland vor exclama cu o bucurie neasemuita in timp ce-L privesc: „Iata, Acesta este Dumnezeul nostru in care aveam incredere ca ne va mantui”. Si ei vor fi preschimbati „intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita” – acea trambita care ii trezeste pe sfintii care dorm si ii cheama din paturile lor de tarana, imbracati in nemurire slavita si strigand: „Biruinta! Biruinta asupra mortii si mormantului!” Sfintii schimbati sunt apoi luati impreuna cu ingerii pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh, pentru a nu mai fi niciodata despartiti de obiectul iubirii lor.
Sa tacem noi avand inaintea noastra o perspectiva ca aceasta, o nadejde atat de glorioasa, o asemenea rascumparare, castigata de Hristos pentru noi cu pretul propriului Sau sange? Nu-L vom lauda noi pe Dumnezeu cu glas tare, asa cum au facut-o ucenicii cand Isus intra calare in Ierusalim? Nu este perspectiva noastra cu mult mai glorioasa decat a fost a lor? Atunci cine sa indrazneasca sa ne opreasca sa-I dam slava lui Dumnezeu, fie si cu glas tare, cand avem o astfel de nadejde, incarcata de nemurire si plina de slava? Noi am pregustat puterile lumii care va veni si dorim mai mult. Intreaga mea faptura striga dupa viul Dumnezeu si nu voi fi multumita pana nu voi avea toata plinatatea Sa.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
