| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
ILUSTRAREA MISCARII ADVENTE
Am vazut un numar de grupuri care pareau legate unele de altele prin franghii. Multi care apartineau acestor grupuri se aflau in intuneric profund; ochii le erau indreptati in jos, catre pamant, si nu parea ca exista vreo legatura intre ei si Isus. Imprastiate, insa, printre aceste grupuri diverse erau si persoane ale caror ochi erau ridicati spre cer. Le-au fost oferite de la Isus raze de lumina, asemenea razelor soarelui. Un inger m-a indemnat sa privesc cu atentie si am vazut un alt inger care veghea asupra fiecarei persoane care avea o raza de lumina, in timp ce ingerii rai ii inconjurau pe cei care erau in intuneric. Am auzit glasul unui inger care striga: “Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a sosit ceasul judecatii Lui”!
Apoi o lumina stralucitoare s-a lasat peste aceste grupuri pentru a-I lumina pe cei care ar fi vrut s-o primeasca. Unii dintre cei care se aflau in intuneric au primit lumina si s-au bucurat. Altii s-au impotrivit luminii din cer spunand ca a fost trimisa pentru a-I duce in ratacire. Lumina s-a stins de la ei si au fost lasati in intuneric. Cei care primisera lumina de la Isus s-au bucurat de sporirea luminii pretioase care fusese revarsata asupra lor. Fetele lor straluceau de o bucurie sfanta, in timp ce privirea le era indreptata in sus, cu un mare interes, catre Isus, si vocile lor au fost auzite in armonie cu glasul ingerului: “Temeti-va de Dumnezeu si dati-I slava, caci a sosit ceasul judecatii Lui”! In timp ce inaltau acest strigat, I-am vazut pe cei care erau in intuneric impingandu-I cu soldul si cu umarul. Atunci multi care indrageau lumina sacra au rupt franghiile care ii tineau legati si au iesit in afara grupului lor. In timp ce faceau acest lucru, barbati care apartineau unor grupuri diferite si care erau respectati in aceste formatiuni si-au facut loc, unii cu cuvinte placute, altii cu priviri manioase si gesturi amenintatoare si au strans franghiile care slabeau. Acesti barbati spuneau neincetat: “Dumnezeu este cu noi. Ne aflam in lumina. Avem adevarul”. Am intrebat cine sunt acesti oameni si mi s-a spus ca erau pastori si fruntasi care respinsesera ei insisi lumina si nu voiau ca altii s-o primeasca.
I-am vazut pe cei care indrageau lumina privind in sus cu o dorinta arzatoare, asteptandu-L pe Isus sa vina si sa-I ia la El. La scurt timp dupa aceea, a trecut un nor pe deasupra lor, iar fetele le erau triste. Am intrebat care era explicatia acestui nor si mi-a fost aratat ca era dezamagirea lor. Timpul la care Il asteptasera pe Mantuitorul lor trecuse si Isus nu venise. In timp ce descurajarea punea stapanire peste asteptatori, pastorii si fruntasii pe care-I remarcasem mai inainte se bucurau si toti cei care respinsesera lumina au triumfat, in timp ce Satana si ingerii lui jubilau.
Apoi am auzit glasul unui alt inger care zicea: “A cazut, a cazut Babilonul!” O lumina a stralucit asupra celor disperati, si acestia, cu o dorinta arzatoare sa-L vada venind, si-au fixat din nou ochii asupra lui Isus. Am vazut un numar de ingeri conversand cu cel care strigase: “A cazut, a cazut Babilonul!” si acestia s-au unit cu el in strigarea: “Iata Mirele, iesiti-I in intampinare!” Glasurile melodioase ale acestor ingeri pareau sa ajunga pretutindeni. O lumina extrem de intensa parea sa straluceasca in jurul celor care indragisera lumina ce le fusese data. Fetele lor straluceau in jurul celor care indragisera lumina ce le fusese data. Fetele lor straluceau de o slava minunata si ei s-au alaturat ingerilor in strigarea: “Iata, Mirele vine!” In timp ce inaltau in mod armonios strigarea in mijlocul diferitelor grupuri, cei care respinsesera lumina I-au impins si, cu priviri manioase, isi bateau joc de ei. Dar ingeri de-ai lui Dumnezeu si-au intins aripile peste cei persecutati, in timp ce Satana si ingerii lui cautau sa-si extinda intunericul in jurul lor, pentru a-I face sa respinga lumina din cer.
Apoi am auzit un glas spunandu-le celor care fusesera impinsi si luati in ras: “Iesiti din mijlocul lor si nu va atingeti de ce este necurat!” In ascultare de aceasta voce, un mare numar de oameni au rupt franghiile care ii tineau legati si, parasind grupurile care erau in intuneric, s-au alaturat celor care isi dobandisera mai inainte libertatea si si-au unit bucurosi glasurile cu ei. Am ascultat glasurile rugaciunii sincere, din suflet a catorva care ramasesera inca in grupurile aflate in intuneric. Pastorii si fruntasii treceau imprejurul acestor grupari diferite, strangand si mai bine funiile; dar inca auzeam glasul rugaciunii sincere. Apoi I-am vazut pe cei care se rugasera, intinzand mainile dupa ajutor catre grupul unit care se afla in libertate si se bucura in Dumnezeu. In timp ce priveau cu staruinta catre cer, raspunsul venit din partea lor a fost: “Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei!” Am vazut indivizi luptandu-se pentru libertate. In cele din urma ei au rupt funiile care ii tineau legati. Se impotrivisera eforturilor depuse pentru strangerea si mai tare a franghiilor si refuzasera sa ia in seama declaratiile repetate: “Dumnezeu este cu noi”, “Avem cu noi adevarul”.
Oamenii paraseau continuu grupurile care se aflau in intuneric si se alaturau grupului liber care parea sa se afle intr-un camp deschis, ridicat deasupra pamantului. Privirile le erau indreptate in sus, slava lui Dumnezeu se odihnea asupra lor, iar ei Ii aduceau cu bucurie laude. Erau foarte uniti si pareau invaluiti in lumina cerului. In jurul acestui grup erau unii care venisera sub influenta luminii, dar care nu erau tocmai uniti cu acest grup. Toti cei care indrageau lumina revarsata asupra lor priveau in sus cu mare interes si Isus ii privea cu o duioasa aprobare. Ei Il asteptau sa vina si tanjeau dupa aparitia Lui. Nu aruncau nici macar o privire de dor catre pamant. Dar iarasi s-a asezat un nor peste asteptatori si I-am vazut coborandu-si ochii obositi. Am intrebat care era cauza acestei schimbari. Ingerul care ma insotea a spus: “Sunt iarasi dezamagiti in asteptarile lor. Isus nu poate veni pe pamant inca. De dragul Lui, ei trebuie sa indure incercari mai mari. Trebuie sa renunte la ratacirile si traditiile primite de la oameni si sa se intoarca cu totul catre Dumnezeu si catre Cuvantul Sau. Ei trebuie sa fie curatiti, albiti si incercati. Cei care vor suporta acea amara incercare vor obtine o biruinta vesnica”.
Isus nu a venit pe pamant, asa cum credea grupul bucuros de asteptatori, pentru a curati sanctuarul, purificand pamantul prin foc. Am vazut ca ei au fost corecti in calcularea perioadelor profetice. Timpul profetic s-a terminat in 1844 si Isus a intrat in Sfanta Sfintelor pentru a curati Sanctuarul la sfarsitul zilelor. Greseala lor consta in neintelegerea a ceea ce era sanctuarul si natura curatirii sale. Privind din nou la grupul de asteptatori dezamagiti, mi-au parut tristi. Ei au cercetat cu grija dovezile credintei lor si au urmarit firul calculelor profetice, dar nu au putut descoperi nici o greseala. Timpul se implinise, dar unde era Mantuitorul lor? Il pierdusera.
Mi-a fost aratata dezamagirea ucenicilor cand au venit la mormant si nu au gasit trupul lui Isus. Maria a spus: “L-au luat pe Domnul meu si nu stiu unde L-au pus”. Ingerii le-au spus ucenicilor intristati ca Domnul lor inviase si ca va merge inaintea lor in Galileea.
Tot asa, am vazut ca Isus ii privea cu cea mai profunda compasiune pe cei care asteptasera venirea Sa; si El Si-a trimis ingerii pentru a le calauzi mintea, ca sa-L poata urma in locul in care Se afla. Le-a aratat ca acest pamant nu este sanctuarul, ci El trebuia sa intre in Locasul Preasfant pentru a face ispasire pentru poporul Sau si pentru a primi Imparatia de la Tatal Sau si ca atunci avea sa se indrepte spre pamant si sa-I ia pentru a fi mereu cu El. Dezamagirea primilor ucenici reprezinta foarte bine dezamagirea celor care L-au asteptat pe Domnul lor in 1844.
Mi s-a aratat din nou timpul in care Hristos intra triumfator in Ierusalim, calare pe magarus. Ucenicii bucurosi credeau ca El avea sa ia atunci Imparatia si sa domneasca asemenea unui print pamantesc, vremelnic. L-au urmat pe Imparatul lor cu mari sperante. Au taiat ramuri minunate de palmier, si-au scos hainele si, cu un zel plin de entuziasm, I le-au asternut in cale; si unii au iesit inaintea Sa, strigand: “Osana, Fiul lui David! Binecuvantat este Cel ce vine in Numele Domnului! Osana in cerurile prea inalte!” Entuziasmul I-a deranjat pe farisei si au dorit ca Isus sa-I mustre pe ucenicii Sai. Dar El le-a spus: “Daca vor tacea ei, pietrele vor striga”! Profetia din Zaharia 9,9 trebuia sa se implineasca; cu toate acestea, ucenicii trebuia sa indure o amara dezamagire. In numai cateva zile, ei L-au urmat pe Isus pe drumul spre Calvar si L-au privit sangerand si mutilat pe crucea cea aspra. Au fost martorii mortii Sale agonizante si L-au asezat in mormant. Inimile li s-au rupt de durere; asteptarile nu li se implinisera nici in cea mai mica masura, iar sperantele lor murisera o data cu Isus. Dar cand El S-a ridicat dintre morti si li S-a aratat ucenicilor intristati, sperantele le-au inviat. Il regasisera.
Am vazut ca dezamagirea celor care crezusera in venirea Domnului in 1844 nu a egalat-o pe cea a primilor ucenici. Profetia a fost implinita in prima si cea de-a doua solie ingereasca. Ele au fost date la momentul cuvenit si implinisera lucrarea pe care o avusese Dumnezeu in vedere pentru ei.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
