| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
DIFICULTATILE IN BISERICA
(din Review, 11 august 1853)
Dragi frati si surori, intrucat ratacirea inainteaza cu rapiditate, ar trebui sa cautam sa fim treji din cauza lui Dumnezeu si sa ne dam seama de timpul in care traim. Intunericul va acoperi pamantul si un intuneric inca si mai adanc va veni peste oameni. Si, cum aproape totul in jurul nostru este invaluit in negura groasa a ratacirii si amagirii, se cuvine ca noi sa ne scuturam din adormire si sa traim aproape de Dumnezeu, unde putem sa luam raze de lumina si slava de la fata lui Isus. Pe masura ce intunericul creste si ratacirea se raspandeste mai mult, ar trebui sa dobandim o mai buna cunoastere a adevarului si sa fim pregatiti sa ne sprijinim pozitia din Scripturi.
Trebuie sa fim sfintiti prin adevar, sa fim cu totul consacrati lui Dumnezeu si sa traim in felul acesta la inaltimea marturisirii noastre, pentru ca Domnul sa poata revarsa o lumina tot mai mare peste noi si sa putem vedea lumina in lumina Sa si sa fim intariti cu taria Sa. In fiecare clipa in care nu suntem prevazatori este posibil sa fim doborati de vrajmas si ne aflam in marea primejdie de a fi biruiti de puterile intunericului. Satana le ordona ingerilor lui sa fie vigilenti si sa distruga tot ce pot; sa afle in ce punct sunt neascultatori si care sunt pacatele neinvinse ale celor care marturisesc adevarul si sa arunce intuneric in jurul lor, pentru ca acestia sa inceteze de a mai veghea, sa apuce pe un drum care va dezonora cauza pe care marturisesc ca o iubesc si sa aduca durere asupra bisericii. Sufletele acestor persoane ratacite, care nu vegheaza, se intuneca si lumina cerului se indeparteaza de la ei. Ei nu-si pot descoperi pacatele care-i caracterizeaza, Satana isi tese panza in jurul lor si ei sunt prinsi in capcana lui.
Dumnezeu este taria noastra. La El trebuie sa privim dupa intelepciune si calauzire si, avand in vedere slava Sa, binele bisericii si mantuirea sufletelor noastre, trebuie sa biruim pacatele specifice. Ar trebui sa cautam in mod individual sa obtinem o victorie noua in fiecare zi. Trebuie sa invatam sa rezistam singuri si sa depindem cu totul de Dumnezeu. Cu cat invatam acest lucru mai repede, cu atat mai bine. Sa afle fiecare punctul in care cade si apoi sa vegheze cu credinciosie ca pacatele sale sa nu-l biruie, ci el sa obtina victoria asupra lor. Atunci putem avea incredere sa mergem la Dumnezeu si biserica va fi scutita de mari necazuri.
Cand isi parasesc caminul pentru a lucra pentru salvarea sufletelor, solii lui Dumnezeu petrec mult timp lucrand pentru cei care au cunoscut adevarul de ani de zile, dar care sunt inca slabi, pentru ca lasa in mod inutil fraiele din mana, inceteaza sa mai vegheze asupra propriei persoane si, ma gandesc adesea, il ispitesc pe vrajmas sa-i ispiteasca. Intra in vreo incurcatura neinsemnata, si timpul slujitorilor Domnului este petrecut vizitandu-i pe ei. Ei sunt retinuti ore si chiar zile, iar sufletele lor sunt lovite si ranite prin auzirea micilor dificultati si incercari, fiecare marindu-si propria nemultumire pentru a o face sa arate cat mai serioasa cu putinta, de teama ca slujitorii lui Dumnezeu o vor considera prea marunta pentru a fi luata in seama. In loc sa depinda de slujitorii lui Dumnezeu ca sa-i ajute sa iasa din aceste incercari, ei ar trebui sa cada inaintea lui Dumnezeu, sa se roage si sa posteasca pana cand incercarile sunt indepartate.
Unii par sa creada ca singurul motiv pentru care Dumnezeu Si-a chemat slujitori in camp este ca acestia sa vina la chemarea lor si sa-i duca pe brate; si ca partea cea mai importanta a lucrarii lor este de a rezolva maruntele necazuri si incercari pe care tot ei si le-au adus asupra lor prin actiuni necugetate, cedand in fata vrajmasului si ingaduindu-si un spirit neinduplecat, cartitor fata de cei din jurul lor. Dar unde sunt oile flamande in acest timp? Mor din pricina lipsei de paine a vietii. Cei care cunosc adevarul si au fost ziditi in el, dar nu-l respecta – caci, daca l-ar fi respectat, ar fi fost scutiti de multe din aceste incercari – ii retin pe soli, si tocmai obiectivul pentru care i-a chemat Dumnezeu in camp nu este atins. Slujitorii lui Dumnezeu sunt indurerati, iar curajul lor scurs prin asemenea lucruri din biserica, cand toti ar trebui sa se straduiasca sa nu adauge nici cea mai mica greutate la povara pe care o duc deja acestia, ci, prin cuvinte voioase si rugaciunea credintei, sa-i ajute. Cu cat ar fi acestia mai liberi, daca toti cei care marturisesc adevarul s-ar uita in jurul lor si ar incerca sa-i ajute pe altii, in loc sa pretinda atat de mult ajutor pentru ei insisi. Si, in felul acesta, cand slujitorii lui Dumnezeu intra in locuri intunecate, in care adevarul nu a fost inca vestit, ei duc un spirit ranit din pricina incercarilor inutile, la care i-au supus fratii lor. In plus la toate acestea, mai au de infruntat necredinta si prejudecatile impotrivitorilor si chiar faptul de a fi desconsiderati de catre unii.
Cu cat ar fi mai usor, daca ne-am schimba inima, si cu cat mai mult ar fi slavit Dumnezeu, daca slujitorii Lui ar fi eliberati de descurajare si incercari, pentru a putea, cu sufletul usor, sa prezinte adevarul in frumusetea lui! Cei care s-au facut vinovati de a pretinde atat de multa munca din partea slujitorilor lui Dumnezeu si de a-i impovara cu incercari a caror rezolvare tine numai de ei, vor trebui sa-I dea socoteala lui Dumnezeu pentru tot timpul si mijloacele care au fost cheltuite pentru propria lor multumire, satisfacandu-l astfel pe vrajmas. Ei ar trebui sa se plaseze in pozitia de a-i ajuta pe fratii lor. Nu ar trebui sa amane niciodata rezolvarea incercarilor si dificultatilor lor, impovarand astfel o intreaga adunare, sau sa astepte pana cand unii din soli vin sa li le rezolve; ci ar trebui sa-si puna singuri vietile in randuiala cu Dumnezeu, sa-si dea la o parte din cale incercarile si sa fie pregatiti pentru ca, in momentul venirii lucratorilor, sa le sprijine mainile in loc sa li le slabeasca.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
