| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
DATORIA, AVAND IN VEDERE TIMPUL DE STRAMTORARE
Domnul mi-a aratat in mod repetat ca este contrar Bibliei sa ne luam orice masura pentru asigurarea nevoilor noastre vremelnice in timpul stramtorarii. Am vazut ca, daca sfintii si-ar face provizii alimentare sau ar avea hrana in camp, in timpul de stramtorare, cand sabia, foametea si boala cutreiera tara, acestea le vor fi luate de maini violente si strainii vor culege roadele din campurile lor. Atunci va fi timpul sa ne incredem cu totul in Dumnezeu, si El ne va sprijini. Am vazut ca ne vor fi asigurate painea si apa in acel timp si ca nu vom duce lipsa si nu vom flamanzi; caci Dumnezeu poate sa ne intinda o masa in pustie. Daca va fi nevoie, va trimite corbi sa ne hraneasca, asa cum a facut-o pentru a-l hrani pe Ilie, sau va face sa ploua cu mana din cer, asa cum a facut-o pentru israeliti.
Casele si pamanturile nu le vor fi de nici un folos sfintilor in vremea de stramtorare, caci ei vor fi nevoiti sa fuga atunci din fata multimilor infuriate, iar in vremea aceea nu mai pot dispune de averile lor pentru inaintarea cauzei adevarului prezent. Mi-a fost aratat ca este voia lui Dumnezeu ca sfintii sa se dezlipeasca, inainte de sosirea timpului de stramtorare, de orice lucru care i-ar impovara si sa faca legamant cu Dumnezeu prin jertfa. Daca ei isi tin averea pe altar si Ii cer cu sinceritate lui Dumnezeu sa le descopere care le este datoria, Domnul ii va invata cand sa si-o lichideze. Atunci ei vor fi liberi in timpul necazului celui mare si nu vor exista nici un fel de poveri care sa-i traga in jos.
Am vazut ca, daca vreunii se agatau de avere si nu-L intrebau pe Domnul care este datoria lor, El nu le facea cunoscuta datoria si li se ingadua sa-si pastreze averea, iar in timpul de stramtorare aceasta venea ca un munte asupra lor pentru a-i zdrobi si ei incercau sa scape de ea dar nu puteau. I-am auzit pe unii jelindu-se astfel: „Lucrarea lancezea, cei din poporul lui Dumnezeu mureau flamanzind dupa adevar, iar noi nu am facut nici un efort pentru a acoperi lipsa aceasta; acum averea noastra nu este de nici un folos. O, daca ne-am fi dispensat de ea si ne-am fi strans o comoara in cer!” Am vazut ca o jertfa nu sporea, ci descrestea si era mistuita. Am vazut, de asemenea, ca Dumnezeu nu ceruse tuturor celor din poporul Sau sa scape de averile lor in acelasi timp; daca doreau insa sa primeasca invatatura, El ii invata, intr-un timp de nevoie, cand sa vanda si cat sa vanda. Unora li s-a cerut in timpurile trecute sa se foloseasca de averile lor pentru a sprijini cauza adventa, in timp ce altora li s-a ingaduit sa si le pastreze pe ale lor pana la o vreme de nevoie. Atunci, dupa cum o cere cauza, datoria lor este sa vanda.
Am vazut ca solia „vindeti ce aveti si dati milostenie” nu a fost data de catre unii in lumina ei clara, iar scopul cuvintelor Mantuitorului nostru nu a fost prezentat cu claritate. Obiectivul urmarit prin faptul de a vinde nu este acela de a da celor ce sunt in stare sa lucreze si sa se intretina singuri, ci de a raspandi adevarul. Este un pacat sa-i intretii si sa hranesti lenevia in cei care sunt capabili sa munceasca. Unii au fost perseverenti in participarea la toate intalnirile nu pentru a-I da slava lui Dumnezeu, ci pentru „paine si peste”. Ar fi fost mult mai bine pentru unii ca acestia sa stea acasa si sa lucreze cu mainile lor, „orice lucru bun”, pentru a acoperi nevoile familiilor lor si pentru a avea ceva de dat pentru sprijinirea cauzei pretioase a adevarului prezent. Acum este momentul de a strange comori in cer si de a ne pune inimile in randuiala, pregatite pentru vremea de stramtorare. Numai cei care au maini curate si inimi pure vor ramane in picioare in acel timp al incercarii. Acum este momentul ca Legea lui Dumnezeu sa fie in mintea noastra, pe fruntile noastre si scrisa in inimile noastre.
Domnul mi-a aratat primejdia de a ingadui ca mintea noastra sa se umple de ganduri si griji lumesti. Am observat ca unele minti sunt indepartate de adevarul prezent si de iubirea fata de Sfanta Biblie prin citirea unor carti incitante; altii se umplu de nedumeriri si de grija pentru ceea ce vor manca, bea si imbraca. Unii socotesc venirea Domnului candva intr-un viitor foarte indepartat. Timpul s-a prelungit cu cativa ani mai mult decat s-au asteptat ei; din acest motiv, ei cred ca se va mai prelungi cu ceva ani, si in acest fel mintile lor sunt distrase de la adevarul prezent si orientat catre lume. Am vazut o mare primejdie in aceste lucruri; caci daca mintea este umpluta cu alte lucruri, adevarul prezent este izgonit si pe fruntile noastre nu se mai gaseste nici un loc pentru sigiliul viului Dumnezeu. Am vazut ca timpul pe care trebuia sa-l mai petreaca Isus in Sfanta Sfintelor era aproape de sfarsit si ca timpul nu se mai poate prelungi decat inca foarte putin. Timpul de ragaz, atat cat avem, ar trebui folosit pentru cercetarea Bibliei, dupa care vom fi judecati in ziua de pe urma.
Frati si surorile mele dragi, poruncile lui Dumnezeu si marturia lui Isus Hristos sa fie necurmat in mintea voastra si sa scoata afara gandurile si grijile lumesti. Ele sa fie subiectul vostru de meditatie si cand mergeti la culcare, si cand va treziti. Traiti si actionati avand ca unic considerent venirea Fiului omului. Timpul sigilarii este foarte scurt si se va termina in curand. Acum cand cei patru ingeri tin cele patru vanturi este momentul sa intarim chemarea si alegerea noastra.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
