Dieta si hrana - Sectiunea a XXV - A invata pe altii principiile sanatatii

759. Niciodată n-a fost mai multă nevoie ca acum de o educaţie în ce priveşte principiile sănătăţii. În pofida progre-sului minunat realizat în atâtea domenii ale confortului şi facilităţilor care îmbunătăţesc traiul, chiar în privinţa celui medical şi în tratarea bolilor, declinul vigorii fizice şi al pute-rii de rezistenţă este alarmant. Acest lucru reclamă atenţia tuturor celor care au pe inimă bunăstarea semenilor lor.

Civilizaţia noastră artificială încurajează rele care distrug principiile sănătoase. Ceea ce se obişnuieşte şi ceea ce este la modă sunt în război cu natura. Practicile pe care le prescriu şi îngăduinţele pe care le încurajează diminuează constant atât tăria mintală, cât şi cea fizică şi aduc o povară copleşitoare asupra neamului omenesc. Necumpătarea şi crima, boala şi nenorocirea se găsesc pretutindeni.

Mulţi încalcă legile sănătăţii din neştiinţă şi au nevoie de instruire. Însă majoritatea celorlalţi ştiu mai multe decât res-pectă în viaţă. Ei au nevoie să înţeleagă cât este de important să facă din cunoştinţele lor un ghid al vieţuirii.

760. Este o mare nevoie de învăţătură în ce priveşte reforma alimentară. Obiceiurile greşite de a mânca şi de a folosi alimente nesănătoase sunt răspunzătoare nu doar într-o mică măsură pentru necumpătare, crime şi nenorocirile care sunt un blestem pentru lume.

761. Dacă vrem să ridicăm standardul moral în oricare din ţările în care am putea fi chemaţi să mergem, trebuie să înce-pem prin corectarea obiceiurilor lor fizice. Virtutea morală depinde de funcţionarea corectă a puterilor minţii şi ale trupului.

762. Domnul mi-a arătat că mulţi, foarte mulţi vor fi scă-paţi de degenerarea fizică, mintală şi morală prin influenţa practică a reformei sănătăţii. Se vor ţine cuvântări despre sănătate şi se vor tipări publicaţii. Principiile reformei sănătă-ţii vor fi primite favorabil şi mulţi vor fi luminaţi. Factorii de influenţă care însoţesc reforma sănătăţii o vor recomanda ju-decăţii tuturor celor ce vor lumină; şi ei vor înainta pas cu pas pentru a primi adevărurile deosebite ale acestui timp. Astfel, adevărul şi neprihănirea se vor întâlni. [...]

Evanghelia şi lucrarea misionară medicală trebuie să înainteze împreună. Evanghelia trebuie să fie legată de principiile reformei sănătăţii. Creştinismul trebuie să fie adus în viaţa practică. Trebuie să se facă o lucrare de reformă deplină. Adevărata religie biblică este o revărsare a iubirii lui Dumnezeu peste omul căzut. Poporul lui Dumnezeu trebuie să înainteze mărturisind fără ocolişuri, pentru a impresiona inimile celor care caută adevărul, care doresc să-şi facă bine partea în acest veac extrem de agitat. Noi avem de prezentat oamenilor principiile reformei sănătăţii, făcând tot ce ne stă în putere pentru a-i conduce pe bărbaţi şi pe femei să vadă necesitatea acestor principii şi să le practice.

763. Când s-a ţinut târgul de stat în Battle Creek [1864], oamenii noştri au luat cu ei trei-patru maşini de gătit şi au făcut demonstraţii cum pot fi pregătite mese bune fără folo-sirea cărnii. Ni s-a spus că am pregătit cea mai bună masă de acolo. Ori de câte ori se ţin adunări cu participare numeroasă, este privilegiul vostru să faceţi planuri prin care să puteţi oferi hrană sănătoasă celor care participă şi trebuie să faceţi aşa încât eforturile voastre să fie educative.

Domnul a făcut să fim bine văzuţi de oameni şi am avut multe ocazii strălucite de a demonstra ce poate fi făcut prin principiile reformei sănătăţii pentru restabilirea sănătăţii celor ale căror cazuri au fost declarate fără speranţă. [...]

Ar trebui să facem eforturi mai mari pentru a-i învăţa pe oameni adevărurile reformei sănătăţii. La fiecare întâlnire de tabără, ar trebui depus efortul de a demonstra ce se poate face pentru conceperea unei diete apetisante şi sănătoase folosind cereale, fructe, nuci şi legume. În fiecare loc în care sunt aduse la adevăr noi grupuri de persoane, ar trebui să se dea învăţătură privitoare la ştiinţa pregătirii unor mâncăruri sănă-toase. Ar trebui aleşi lucrători care pot lucra din casă în casă într-o campanie cu scop educativ.

764. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, trebuie să ne ridicăm mai sus şi tot mai sus în problema reformei sănătăţii şi a cumpătării creştine, prezentând-o cu mai multă siguranţă şi hotărâre. Trebuie să ne străduim conti-nuu să educăm poporul, nu numai prin cuvinte, ci şi prin trăirea noastră.

La adunările de tabără, oamenilor ar trebui să li se dea învăţături cu privire la problemele de sănătate. La adunările noastre din Australia, se ţineau zilnic prelegeri asupra subiec-telor privitoare la sănătate şi s-a trezit un mare interes. Pe teren, se găsea la dispoziţia medicilor şi infirmierelor un cort în care se dădeau sfaturi medicale în mod gratuit, şi cortul acesta era căutat de mulţi. Mii de persoane ascultau prele-gerile; la sfârşitul adunării în tabără, oamenii nu erau mulţu-miţi de faptul că lucrările luaseră sfârşit şi erau lăsaţi doar cu ceea ce apucaseră să înveţe. În câteva oraşe în care s-au ţinut adunări de tabără, unii dintre cetăţenii de frunte au stăruit să se înfiinţeze o filială a sanatoriului, făgăduind că vor coopera şi ei.

765. Marile adunări ale poporului nostru oferă o excelentă ocazie pentru ilustrarea principiilor reformei sănătăţii. Acum câţiva ani, la aceste adunări se spuneau multe cu privire la reforma sănătăţii şi despre folosirea unei diete vegetariene; dar, în acelaşi timp, erau servite alimente cu carne în cortul în care se lua masa şi se vindeau multe alimente nesănătoase la standul cu articole alimentare. Credinţa lipsită de fapte este moartă; şi învăţătura cu privire la reforma sănătăţii, tăgăduită de practică, nu face cea mai profundă impresie. La urmă-toarele adunări de tabără, cei cu răspundere au dat învăţătură atât în mod teoretic, cât şi practic. La cortul în care se lua masa nu s-a mai servit carne, ci s-au adus din abundenţă fructe, cereale şi zarzavaturi. Când vizitatorii întrebau de ce lipseşte carnea, s-a arătat clar şi lămurit că aceasta nu este alimentul cel mai sănătos.

[Vânzarea de bomboane, îngheţată şi alte bagatele în zona taberei – 529, 530]

766. Lumina care mi-a fost dată este aceea că ar trebui înfiinţat un sanatoriu şi că în cadrul acestuia ar trebui să se renunţe la tratamentul medicamentos, iar pentru vindecarea bolii să fie folosite metode de tratament simple, raţionale. În această instituţie ar urma ca oamenii să fie învăţaţi cum să se îmbrace, să respire şi să mănânce în mod corespunzător – cum să prevină îmbolnăvirea prin obiceiuri corecte de vieţuire.

767. Sanatoriile noastre au menirea de a fi mijloacele de iluminare a celor care vin pentru tratament. Pacienţilor tre-buie să li se arate cum pot subzista cu o dietă pe bază de ce-reale, fructe, nuci şi alte roade ale pământului. Am fost învăţată că la sanatoriile noastre ar trebui ţinute în mod regulat prelegeri legate de subiectul sănătăţii. Oamenii trebuie să fie învăţaţi să renunţe la acele articole alimentare care slăbesc sănătatea şi puterile făpturilor pentru care Hristos Şi-a dat viaţa. Trebuie să fie descoperite efectele vătămătoare ale cea-iului şi cafelei. Pacienţii trebuie învăţaţi cum se pot lipsi de acele alimente care fac rău organelor digestive. [...] Pacienţilor să li se arate necesitatea practicării principiilor reformei sănătăţii dacă vor să-şi recapete sănătatea. Celor bolnavi să li se arate cum să se însănătoşească prin cumpătare în mâncare şi prin exerciţiu fizic regulat în aer liber. [...] Prin lucrarea sanatoriilor noastre, suferinţa urmează să fie uşurată şi sănă-tatea restabilită. Oamenii trebuie să fie învăţaţi cum îşi pot menţine sănătatea manifestând grijă în privinţa mâncării şi băuturii. [...] Abţinerea de la consumul de carne îi va ajuta pe cei care o vor practica. Chestiunea alimentaţiei este un su-biect de interes viu. [...] Sanatoriile noastre sunt întemeiate cu un scop deosebit, acela de a-i învăţa pe oameni că nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să trăim.

768. Ţine pacienţii cât mai mult posibil în aer liber şi angajează cu ei în salon discuţii voioase, fericite, cu lecturi simple şi lecţii biblice uşor de înţeles, care vor fi o încurajare pentru suflet. Vorbeşte despre reforma sănătăţii, iar tu, fratele meu, să nu devii un purtător de poveri în atât de multe sec-toare încât să nu-i poţi învăţa pe alţii lecţiile simple ale reformei sănătăţii. Cei care părăsesc sanatoriul ar trebui să plece atât de bine instruiţi, încât să-i poată învăţa şi pe alţii metodele prin care să-şi trateze familiile.

Există primejdia de a cheltui mult prea mulţi bani pe maşini şi dispozitive pe care pacienţii nu le vor putea folosi niciodată în lecţiile lor din cămin. Ei ar trebui să fie învăţaţi mai degrabă cum să-şi regleze dieta, aşa încât maşinăria vie a întregii făpturi să lucreze în mod armonios.

769. În instituţiile noastre medicale ar trebui dată o învăţătură clară în ce priveşte abstinenţa. Pacienţilor ar trebui să li se arate răul pe care-l reprezintă băuturile îmbătătoare şi binecuvântarea unei abstinenţe totale. Ar trebui să li se ceară să renunţe la lucrurile care le-au ruinat sănătatea, iar locul acestora să fie suplinit din belşug de fructe. Pot fi obţinute portocale, lămâi, prune, piersici şi alte varietăţi; căci creaţia lui Dumnezeu este productivă dacă se depune un efort plin de străduinţă.

770. Aceia care se luptă împotriva puterii apetitului ar trebui să fie instruiţi în ce priveşte principiile unei vieţuiri sănătoase. Ar trebui să li se arate că încălcarea legilor sănă-tăţii, prin crearea unor stări morbide şi a unor pofte anormale, pune temelia obiceiului de a consuma alcool. Numai trăind în ascultare de principiile sănătăţii pot ei spera să fie eliberaţi de dorinţa de a lua stimulenţi nefireşti. Atâta timp cât depind de tăria divină pentru a rupe legăturile poftei, ei trebuie să coopereze cu Dumnezeu prin ascultare de legile Sale, atât de cele morale, cât şi de cele fizice.

771. Care este lucrarea deosebită pe care suntem chemaţi s-o înfăptuim în instituţiile noastre de sănătate? În loc să daţi, prin învăţătură şi exemplu personal, o educaţie în îngăduirea unui apetit stricat, învăţaţi-i pe oameni să se îndepărteze de aceste lucruri. Apostolul Pavel îşi înalţă glasul: „Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupu-rile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Rom. 12, 1.2).

Instituţiile noastre de sănătate sunt întemeiate pentru a prezenta principiile vii ale unei diete sănătoase, curate. Tre-buie răspândită cunoaşterea privind tăgăduirea de sine, auto-controlul. Isus, care l-a creat şi l-a răscumpărat pe om, trebuie adus înaintea tuturor celor care vor veni în instituţiile noastre. Cunoaşterea căii vieţii, păcii, sănătăţii trebuie oferită mereu şi mereu pentru ca femeile şi bărbaţii să poată vedea nevoia de reformă. Ei trebuie să fie îndrumaţi să renunţe la obiceiurile şi practicile înjositoare care au existat în Sodoma şi în lumea antediluviană, distrusă de Dumnezeu din pricina nelegiuirii ei. (Matei 24,37-39) [...]

Toţi cei care vor fi oaspeţi ai instituţiilor noastre de sănă-tate trebuie să fie educaţi. Planul de răscumpărare ar trebui adus înaintea tuturor, mici şi mari, bogaţi şi săraci. Urmează să li se ofere o învăţătură pregătită cu grijă, astfel încât necumpătarea – la modă – în mâncare şi băutură să poată fi văzută ca fiind cauza bolii şi suferinţei şi a practicilor păcă-toase care urmează din acest motiv.

772. Am fost învăţată că nu trebuie să amânăm să înfăp-tuim lucrarea ce trebuie făcută în sfera reformei sănătăţii. Prin această lucrare, noi trebuie să ajungem la suflete aflate la drumul mare sau pe drumeaguri. Mi-a fost dată o lumină deosebită, aceea că în sanatoriile noastre mulţi vor primi şi vor respecta adevărul prezent. În aceste instituţii, bărbaţi şi femei trebuie învăţaţi cum să-şi îngrijească trupurile şi, în acelaşi timp, cum să devină puternici în credinţă. Trebuie învăţaţi ce înseamnă să mănânci trupul şi să bei sângele Fiului lui Dumnezeu. Hristos a spus: „Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă” (Ioan 6,33).

Sanatoriile noastre trebuie să fie şcoli în care să se dea învăţătură în sectoarele medicale misionare. Ele trebuie să aducă sufletelor bolnave de păcat frunzele pomului vieţii, care le vor readuce pacea, nădejdea şi credinţa în Hristos Isus.

773. Este o muncă pierdută aceea de a-i învăţa pe oameni să privească la Dumnezeu ca vindecător al neputinţelor lor dacă nu sunt învăţaţi şi să lase deoparte practicile lor nesănătoase. Pentru a primi binecuvântarea Sa ca răspuns la rugăciune, ei trebuie să înceteze să facă răul şi să înveţe să facă binele. Mediul în care trăiesc trebuie să fie sănătos, obiceiurile lor de vieţuire, sănătoase. Ei trebuie să trăiască în armonie cu Legea lui Dumnezeu, atât pentru trup, cât şi pentru spirit.

774. Instituţiile de sănătate pentru cei bolnavi vor fi cele mai bune locuri pentru a-i educa pe cei suferinzi să trăiască în armonie cu legile firii şi să renunţe la practicile care distrug sănătatea prin obiceiurile greşite din alimentaţie şi îmbrăcă-minte, care se conformează obiceiurilor şi uzanţelor lumii şi nu sunt după cum a rânduit Dumnezeu. Aceste instituţii fac o lucrare bună, aceea de a lumina lumea în care trăim. [...]

Există acum o nevoie imperioasă, chiar şi în ceea ce-i pri-veşte pe medici, reformatori în ramura tratării bolilor, de a face eforturi mari şi stăruitoare pentru a duce lucrarea pentru ei înşişi înainte şi în sus şi de a-i instrui cu interes pe aceia care aşteaptă din partea lor competenţa prin care să descopere care este cauza neputinţelor lor. Ei ar trebui să le atragă atenţia într-un mod deosebit asupra legilor pe care le-a rânduit Dumnezeu, care nu pot fi încălcate fără a primi pedeapsa pentru acest lucru. Ei se ocupă mult de modul de manifestare a bolii, însă, ca regulă generală, nu îndreaptă atenţia către legile care trebuie respectate cu sfinţenie şi în cunoştinţă de cauză pentru prevenirea bolii. Mai cu seamă când medicul nu a fost corect în practicile sale legate de dietă, dacă apetitul său nu a fost restrâns la o alimentaţie simplă, sănătoasă, renunţând într-o mare măsură la folosirea cărnii animalelor moarte – plăcându-i foarte mult carnea –, acesta şi-a educat şi cultivat gustul pentru o hrană nesănă-toasă. Ideile sale sunt înguste şi foarte curând va educa şi disciplina gustul şi apetitul pacienţilor săi să iubească lucrurile pe care le iubeşte el, ca şi când le-ar oferi principiile solide ale reformei sănătăţii. El va prescrie pacienţilor carne, când aceasta este de fapt cel mai rău tip de aliment pe care îl pot consuma; ea stimulează, dar nu oferă tărie. Ei nu întreabă care au fost până atunci obiceiurile de a mânca şi a bea ale pacienţilor şi le recomandă mai ales propriile obiceiuri eronate care au tot aşezat, ani de-a rândul, temelia pentru boală.

Medici conştiincioşi ar trebui să fie pregătiţi să-i lumineze pe cei neştiutori şi să-şi conceapă recomandările cu înţelep-ciune, interzicând în dieta pacienţilor acele lucruri pe care le ştiu ca fiind greşite. Ei ar trebui să denunţe în mod deschis acele lucruri pe care ei le privesc ca păgubitoare pentru legile sănătăţii şi să-i lase pe aceşti suferinzi să lucreze cu conştiin-ciozitate ca să facă pentru ei înşişi acele lucruri pe care le pot înfăptui şi să se plaseze astfel într-o relaţie corectă cu legile vieţii şi ale sănătăţii.

775. Când un medic vede că un pacient suferă de vreo boală datorită faptului că mănâncă şi bea cum nu trebuie şi cu toate acestea neglijează să-i spună lucrul acesta şi să-i arate nevoia de reformă, el aduce un prejudiciu semenului său. Beţivii, maniacii şi aceia care se lasă în voia pasiunilor ani-malice – toţi strigă către medic să declare clar şi lămurit că suferinţa este urmarea păcatului. Noi am primit multă lumină cu privire la reforma sănătăţii. Atunci, pentru ce nu suntem mai hotărâţi şi plini de râvnă în străduinţa de a lupta împo-triva cauzei care produce boala? Văzând veşnica luptă cu durerea, lucrând fără încetare să uşureze suferinţa, cum pot medicii să fie liniştiţi? Se pot ei abţine să nu ridice glasul pentru a avertiza? Sunt ei generoşi şi miloşi dacă nu susţin stricta cumpătare ca un remediu împotriva bolii?

776. Poate fi înfăptuit mult bine prin iluminarea tuturor celor la care avem acces, prin mijloacele cele mai bune, nu numai prin vindecarea celor bolnavi, ci şi prin prevenirea bolii şi suferinţei. Medicul care se străduieşte să-şi lumineze pacienţii în ce priveşte natura şi cauzele maladiilor lor şi să-i înveţe cum să evite boala poate avea o lucrare obositoare; dacă este însă un reformator conştiincios, el va vorbi simplu despre efectele distrugătoare ale cedării în faţa plăcerilor în privinţa mâncării, băuturii şi îmbrăcatului, despre suprasoli-citarea forţelor vitale, lucruri care i-au adus pe pacienţii săi acolo unde sunt. Acesta nu va spori răul, administrând medi-camente până când organismul sleit renunţă la luptă, ci îşi va învăţa pacienţii cum să-şi formeze obiceiuri corecte şi să-şi ajute organismul în lucrarea lui de refacere printr-o folosire înţeleaptă a propriilor lui remedii simple.

Ar trebui ca în toate instituţiile noastre să se facă din instruirea în privinţa legilor sănătăţii un element special al lucrării. Principiile reformei sănătăţii ar trebui să fie puse cu grijă şi în mod exhaustiv înaintea tuturor, atât pacienţi, cât şi ajutoare. Această lucrare reclamă curaj moral; căci în vreme ce mulţi vor avea de câştigat de pe urma unor astfel de efor-turi, alţii se vor simţi jigniţi. Adevăratul ucenic al lui Hristos însă, cel ale cărui gânduri se armonizează cu gândurile lui Dumnezeu, învăţând neîncetat, îi va învăţa şi el pe alţii, călăuzind mintea celorlalţi, departe de greşelile numeroase ale lumii.

777. Ne-a fost dată o lumină clară ca instituţiile noastre de educaţie să fie legate de sanatoriile noastre ori de câte ori acest lucru este cu putinţă. Lucrarea celor două instituţii trebuie să se contopească. Sunt recunoscătoare că avem o şcoală la Loma Linda. Talentul educativ al medicilor compe-tenţi reprezintă o necesitate pentru şcolile în care urmează să fie pregătiţi pentru slujire misionari medicali evanghelişti. Studenţii din şcoală trebuie învăţaţi să fie nişte reformatori exigenţi în sfera sănătăţii. Învăţătura dată în ce priveşte boala şi cauzele ei, noţiuni de prevenire, precum şi pregătirea dată în tratarea celor bolnavi se vor dovedi o educaţie nepreţuită, pe care studenţii din şcolile noastre ar trebui s-o aibă.

Această contopire dintre şcolile şi sanatoriile noastre se va dovedi un avantaj din multe puncte de vedere. Prin instruirea dată de sanatoriu, studenţii vor învăţa cum să evite formarea unor obiceiuri de neglijenţă şi necumpătare în mâncare.

778. Ca popor, ne-a fost dată lucrarea de a face cunoscute principiile reformei sănătăţii. Există unii care cred că proble-ma dietei nu are o importanţă îndeajuns de mare pentru a fi inclusă în lucrarea evanghelistică. Dar asemenea persoane fac o mare greşeală. Cuvântul lui Dumnezeu declară: „Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10,31). Subiectul cumpă-tării în toate aspectele sale are un loc important în lucrarea de mântuire.

În legătură cu misiunile noastre din marile oraşe ar trebui să existe camere corespunzătoare în care se pot aduna pentru a se instrui cei în care a fost trezit un interes. Această lucrare necesară nu trebuie să fie desfăşurată într-un mod atât de sărăcăcios, încât să se facă o impresie nefavorabilă asupra minţii oamenilor. Tot ceea ce se face ar trebui să dea o măr-turie favorabilă pentru Autorul adevărului şi să reprezinte în mod corect sfinţenia şi importanţa adevărurilor soliei celui de-al treilea înger.

779. În toate misiunile noastre, femei cu pricepere ar tre-bui să aibă în grijă aranjamentele domestice – femei care ştiu cum să prepare mâncarea într-un mod plăcut şi sănătos. Pe masă ar trebui să se pună din abundenţă mâncare de cea mai bună calitate. Dacă există unii care posedă un gust pervertit, care poftesc ceai, cafea, condimente şi feluri de mâncare nesănătoase, învăţaţi-i. Căutaţi să treziţi conştiinţa. Puneţi înaintea lor principiile Bibliei legate de igienă.

780. Ar trebui să ne autoeducăm nu numai să trăim în armonie cu legile sănătăţii, ci să-i învăţăm şi pe alţii calea cea bună. Mulţi, chiar dintre cei care mărturisesc credinţa în ade-vărurile deosebite pentru acest timp, sunt jalnic de ignoranţi în ce priveşte sănătatea şi cumpătarea. Ei au nevoie să fie educaţi, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă. Subiectul trebuie păstrat necurmat înaintea lor. Această ches-tiune nu trebuie trecută cu vederea ca fiind neesenţială; căci este nevoie ca aproape toate familiile să fie trezite cu privire la această chestiune. Conştiinţa trebuie activată pentru a înţe-lege datoria de a practica principiile adevăratei reforme. Dumnezeu cere ca membrii poporului Său să fie cumpătaţi în toate lucrurile. Dacă aceştia nu practică o cumpătare reală, ei nu vor şi nu pot fi subiectul influenţei sfinţitoare a adevărului.

Pastorii noştri ar trebui să devină conştienţi de această chestiune. Nu ar trebui s-o ignore şi nici să fie întorşi din drum de către cei care îi numesc extremişti. Să descopere ceea ce înseamnă adevărata reformă a sănătăţii şi să-i înveţe pe alţii principiile ei, atât prin precept, cât şi în mod liniştit, printr-un exemplu personal consecvent. La adunările noastre mari, ar trebui să se dea învăţătură cu privire la sănătate şi cumpătare. Căutaţi să treziţi intelectul şi conştiinţa. Puneţi în slujire tot talentul pe care-l aveţi la dispoziţie şi continuaţi lucrarea începută, cu publicaţii legate de acel subiect. „Edu-caţi, educaţi, educaţi”, aceasta este solia care mi-a fost întipărită.

781. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, trebuie să ne ridicăm mai sus şi tot mai sus în problema reformei sănătăţii şi a cumpătării creştine, prezentând-o într-un mod mai sigur şi mai hotărât. Trebuie să ne străduim ne-încetat să educăm poporul, nu numai prin cuvintele, ci şi prin trăirea noastră. Unite, teoria şi practica au o influenţă hotă-râtoare.

782. Predicatorii noştri ar trebui să aibă cunoştinţe despre reforma sănătăţii. Ei trebuie să se familiarizeze cu fiziologia şi igiena; ei ar trebui să înţeleagă legile care guvernează viaţa fizică şi influenţa lor asupra sănătăţii minţii şi sufletului.

Mii şi mii de oameni cunosc prea puţin cu privire la cor-pul minunat pe care li l-a dat Dumnezeu sau cu privire la în-grijirea de care trebuie acesta să aibă parte; ei socotesc că este de mai mare importanţă să studieze subiecte mult mai ne-însemnate. Slujitorii Evangheliei au aici o lucrare de făcut. Când vor adopta o poziţie corectă faţă de acest subiect, se va câştiga mult. În propria lor viaţă şi familie, ei ar trebui să asculte de legile vieţii, practicând principii drepte şi trăind în mod sănătos. Atunci vor fi în stare să vorbească corect cu privire la subiectul acesta, conducându-i pe oameni mai sus şi tot mai sus în lucrarea de reformă. Trăind ei înşişi în lumină, ei pot să prezinte o solie de mare valoare acelora care au nevoie chiar de o astfel de mărturie.

Sunt de câştigat valoroase binecuvântări şi o experienţă bogată dacă slujitorii Evangheliei vor combina prezentarea problemei sănătăţii cu toate lucrările lor din comunităţi. Oa-menii trebuie să aibă lumina cu privire la reforma sănătăţii. Lucrarea aceasta a fost neglijată şi mulţi sunt gata să moară, deoarece au nevoie de lumina pe care ar fi trebuit să o aibă şi pe care trebuie să o aibă înainte de a se lăsa de patimile lor egoiste.

Preşedinţii conferinţelor noastre ar trebui să-şi dea seama că este timpul cel mai potrivit pentru a se aşeza de partea cea dreaptă a acestei probleme. Predicatorii şi învăţătorii trebuie să dea altora lumina pe care au primit-o. Lucrarea lor este necesară în toate direcţiile. Dumnezeu îi va întări. El îi va împuternici pe servii Săi care stau tari şi nu se lasă abătuţi de la adevăr şi neprihănire pentru a acorda atenţie plăcerilor personale.

Lucrarea de educare în sectoarele misionare medicale este un pas înainte de mare însemnătate pentru trezirea omului la răspunderile lui morale. Dacă predicatorii s-ar fi apucat de lucrarea aceasta, cu diferitele ei ramuri, potrivit cu lumina pe care a dat-o Dumnezeu, ar fi avut loc cea mai hotărâtă refor-mă în mâncare, băutură şi îmbrăcăminte. Dar unii au stat de-a dreptul în calea înaintării reformei sănătăţii. Ei i-au ţinut pe oameni pe loc prin observaţiile lor nepăsătoare sau acuza-toare sau prin glume şi luare în râs. Atât aceştia personal, cât şi mulţi alţii au suferit de moarte, dar nici unul nu a învăţat încă înţelepciunea.

Numai prin lupta cea mai agresivă s-a putut face vreun pas înainte. Oamenii au fost lipsiţi de bunăvoinţa de a se lepăda de sine, de a-şi supune mintea şi viaţa voinţei lui Dumnezeu; iar în propriile lor suferinţe şi în influenţa lor asu-pra altora ei au văzut rezultatul sigur al unei astfel de purtări.

Biserica scrie pagini de istorie. În fiecare zi este o bătălie şi un marş. Din fiecare parte suntem atacaţi de vrăjmaşi nevă-zuţi şi biruim prin harul dat nouă de Dumnezeu sau suntem biruiţi. Pe aceia care îmbrăţişează o poziţie neutră faţă de re-forma sănătăţii, îi îndemn să se convertească. Lumina aceasta este preţioasă şi Domnul îmi dă solia de a-i îndemna pe toţi cei care poartă răspunderi în vreo ramură a lucrării lui Dum-nezeu să ia seama ca adevărul să urmeze o linie ascendentă în inimă şi viaţă. Numai în felul acesta poate oricine să întâm-pine ispitele cu care, desigur, va avea să dea piept în lume.

EŞECUL DE A PRACTICA REFORMA SĂNĂTĂŢII ÎL DESCALIFICĂ PE LUCRĂTOR PENTRU SLUJIRE

Pentru ce unii din fraţii noştri slujitori ai Evangheliei manifestă un interes atât de slab faţă de reforma sănătăţii? Pentru că învăţătura cu privire la cumpătare în toate lucrurile este opusă obiceiurilor şi plăcerilor lor. În unele locuri, aceas-ta a fost marea piatră de poticnire în calea determinării poporului de a cerceta şi propovădui reforma sănătăţii. Nici un om nu ar trebui să fie pus deoparte ca învăţător al popo-rului atâta vreme cât învăţătura sau exemplul lui contrazice mărturia cu privire la dietă, pe care a dat-o Dumnezeu sluji-torilor Săi să o poarte, deoarece lucrul acesta va aduce con-fuzie. Nepăsarea lui faţă de reforma sănătăţii îl face nevred-nic de a sta ca sol al Domnului.

Lumina pe care a dat-o Domnul în Cuvântul Său cu privire la subiectul acesta este lămurită, iar oamenii vor fi puşi la probă şi vor fi încercaţi în multe feluri pentru a se vedea dacă iau seama la ea. Fiecare comunitate, fiecare familie are nevoie să fie instruită cu privire la cumpătarea creştină. Toţi ar trebui să ştie cum să mănânce şi cum trebuie să bea pentru a-şi păstra sănătatea. Ne aflăm în mijlocul scenelor de încheiere a istoriei acestei lumi şi ar trebui să existe o acţiune armonioasă în rândurile celor care păzesc Sabatul. Aceia care se ţin departe de marea lucrare de in-struire a oamenilor asupra acestei probleme nu merg pe acolo pe unde deschide calea Marele Medic. „Dacă voieşte cineva să vină după Mine”, a zis Hristos, „să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze” (Mat. 16,24).

783. Părinţii ar trebui să trăiască mai mult pentru copiii lor şi mai puţin pentru societate. Studiaţi subiecte legate de igienă şi puneţi cunoştinţele în practică. Învăţaţi-i pe copiii voştri să raţioneze de la cauză la efect. Învăţaţi-i că, dacă doresc sănătate şi fericire, trebuie să respecte legile firii. Deşi s-ar putea să nu vedeţi rezultate atât de rapid cum aţi dori, nu vă descurajaţi, ci continuaţi-vă lucrarea cu răbdare şi perse-verenţă.

Încă din leagăn, învăţaţi-vă copiii să practice tăgăduirea şi stăpânirea de sine. Învăţaţi-i să se bucure de frumuseţile na-turii şi să-şi exerseze în mod sistematic toate puterile trupului şi ale minţii în ocupaţii folositoare. Creşteţi-i astfel încât să aibă o constituţie fizică robustă şi obiceiuri bune, o dispoziţie senină şi o fire blândă. Întipăriţi în mintea lor fragedă ade-vărul că Dumnezeu nu intenţionează ca noi să trăim numai pentru o răsplată în timpul de acum, ci pentru binele nostru veşnic. Învăţaţi-i că a ceda în faţa ispitei este un lucru rău şi care arată slăbiciune; a rezista în faţa ei înseamnă nobleţe şi bărbăţie. Aceste lecţii vor fi asemenea seminţei semănate într-un pământ bun, şi ele vor aduce roade care ne vor înveseli inimile.

784. Există o solie cu privire la reforma sănătăţii care urmează să fie dusă în fiecare comunitate. Este o lucrare de făcut în fiecare şcoală. Nici directorului, nici profesorilor nu trebuie să le fie încredinţată educaţia tineretului până ce nu au ajuns să aibă o cunoaştere practică a acestui subiect. Unii s-au simţit liberi să critice şi să pună la îndoială sau să găsească cusururi principiilor reformei sănătăţii, despre care cunoşteau foarte puţin din experienţă. Ei ar trebui să stea umăr la umăr şi inimă lângă inimă cu aceia care lucrează pe căile cele bune.

Subiectul reformei sănătăţii a fost prezentat în comunităţi; dar lumina nu a fost primită din toată inima. Poftele egoiste, distrugătoare de sănătate ale bărbaţilor şi femeilor au contra-carat influenţa soliei care urmează să pregătească un popor pentru ziua cea mare a lui Dumnezeu. Dacă comunităţile aş-teaptă putere, ele trebuie să trăiască adevărul pe care li l-a dat Dumnezeu. Dacă membrii comunităţilor noastre trec cu ve-derea lumina cu privire la acest subiect, ei vor culege con-secinţa sigură a degenerării spirituale şi fizice. Iar influenţa acestor vechi membri ai bisericii va lucra în cei veniţi de cu-rând la credinţă. Domnul nu lucrează acum pentru a aduce multe suflete la adevăr din cauza membrilor bisericii care n-au fost niciodată convertiţi şi a acelora care au fost cândva convertiţi, dar care au apostaziat. Ce influenţă vor avea aceşti membri neconsacraţi asupra noilor convertiţi? Nu vor face ei oare fără efect solia dată de Dumnezeu pe care trebuie s-o vestească poporul Său?

785. Am ajuns într-un timp în care fiecare membru al bisericii ar trebui să se ocupe de lucrarea medicală misionară. Lumea este o leprozerie plină atât cu victimele bolilor fizice, cât şi cu cele ale bolilor spirituale. Pretutindeni, oamenii pier din cauza necunoaşterii adevărurilor care ne-au fost încre-dinţate. Membrii bisericii au nevoie de o trezire, ca să-şi dea seama de răspunderea pe care o au – de a face şi altora cunos-cute aceste adevăruri. Cei care au fost luminaţi de adevăr trebuie să fie purtători de lumină în lume. A ascunde lumina noastră în timpul de acum înseamnă a face o greşeală grozavă. Solia de astăzi pentru poporul lui Dumnezeu este: „Scoală-te, luminează-te! Căci lumina ta vine, şi slava Dom-nului răsare peste tine” (Is. 60,1).

În toate locurile îi vedem pe cei care, deşi au avut multă lumină şi cunoştinţă, în mod voit aleg răul în locul binelui. Nefăcând nici un efort de îndreptare, ei merg din rău în mai rău. Dar poporul lui Dumnezeu nu trebuie să umble în întuneric. Ei trebuie să umble în lumină, deoarece sunt refor-matori.

786. Este în mod hotărât datoria celor din poporul lui Dumnezeu să pătrundă în regiunile neatinse încă. Forţele să fie puse la lucru pentru desţelenirea unor noi terenuri, pentru întemeierea unor noi centre de influenţă oriunde poate fi găsită o deschidere. Regrupaţi lucrători care au un zel misio-nar adevărat şi aceştia să meargă înainte pentru a răspândi lumina şi cunoştinţa, atât în apropiere, cât şi mai departe. Să ducă principiile vii ale reformei sănătăţii în comunităţile care sunt într-o mare măsură neştiutoare în privinţa acestor principii. Să se organizeze cursuri şi să ofere instruire cu privire la tratarea bolilor.

787. Există un câmp larg pentru slujire atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi. Bucătăreasa eficientă, croitoreasa, infirmiera – este nevoie de ajutorul tuturor. Membrii famili-ilor sărace să fie învăţaţi cum să gătească, cum să-şi croiască şi cum să-şi repare propriile haine, cum să-i îngrijească pe cei bolnavi, cum să se ocupe de gospodărie aşa cum trebuie. Chiar şi copiii ar trebui să fie învăţaţi să se achite de mici însărcinări ale iubirii şi milei pentru cei mai puţin norocoşi ca ei.

788. Lucrarea reformei sănătăţii este mijlocul ales de Domnul pentru a micşora suferinţa în lumea noastră şi pentru a purifica biserica Sa. Învăţaţi-i pe oameni că pot acţiona ca ajutoare ale lui Dumnezeu, cooperând cu Marele Lucrător pentru restabilirea sănătăţii fizice şi spirituale. Această lucra-re poartă semnătura Cerului şi va deschide uşi pentru pătrun-derea altor adevăruri preţioase. Este de lucru pentru toţi cei care vor să ia în mâinile lor această lucrare în cunoştinţă de cauză.

Ţineţi la loc vizibil lucrarea reformei sănătăţii – aceasta este solia pe care am fost instruită s-o port. Arătaţi-i într-un mod atât de clar valoarea, încât să se facă larg simţită nevoia ei. Abţinerea de la toate alimentele şi băuturile nocive este rodul adevăratei religii. Cel care este cu adevărat convertit va abandona orice obicei sau poftă vătămătoare. Printr-o absti-nenţă totală, el îşi va învinge dorinţa de a-şi îngădui lucruri care distrug sănătatea.

Sunt învăţată să spun celor care dau educaţie în sfera reformei sănătăţii: Înaintaţi! Lumea are nevoie de fiecare dram de influenţă pe care o puteţi exercita pentru a respinge valul de calamitate morală. Cei care propovăduiesc solia celui de-al treilea înger să rămână credincioşi stindardului lor.

789. Este o mare nevoie de învăţătură în ce priveşte refor-ma alimentară. Obiceiurile greşite de a mânca şi de a folosi alimente nesănătoase nu sunt răspunzătoare doar într-o mică măsură pentru necumpătarea, crimele şi nenorocirile care sunt un blestem pentru lume.

Când daţi învăţătură despre principiile sănătăţii, păstraţi viu înaintea minţii marele obiectiv al reformei – scopul său este de a asigura cea mai înaltă dezvoltare a corpului, minţii şi sufletului. Arătaţi că legile naturii corpului nostru, fiind date de Dumnezeu, există pentru binele nostru; că supunerea faţă de ele aduce fericirea în această viaţă şi ajută în pregă-tirea pentru viaţa viitoare.

Îndrumaţi-i pe oameni să studieze manifestarea iubirii şi înţelepciunii lui Dumnezeu în lucrările naturii umane. Îndru-maţi-i să studieze acel organism minunat, cel omenesc, şi legile de care este guvernat. Aceia care văd dovezile iubirii lui Dumnezeu, care înţeleg ceva din înţelepciunea şi bunăta-tea care rezultă din legile Sale şi care văd rezultatele ascultă-rii vor ajunge să privească datoriile şi obligaţiile lor dintr-un punct de vedere complet diferit. În loc să considere păzirea legilor sănătăţii ca o chestiune de sacrificiu sau tăgăduire de sine, ei o vor privi ca pe ceea ce este, de fapt, o nepreţuită binecuvântare.

Fiecare lucrător al Evangheliei ar trebui să simtă că a instrui pe oameni în principiile vieţuirii sănătoase este o parte din lucrarea ce i s-a încredinţat. Este mare nevoie de această lucrare, iar lumea este deschisă pentru ea.

790. Cerinţele lui Dumnezeu trebuie aduse înaintea con-ştiinţei. Bărbaţi şi femei deopotrivă trebuie conştientizaţi de datoria de a fi stăpâni pe ei înşişi, de nevoia purităţii, de eliberarea de orice poftă stricată şi obicei murdar. Ei trebuie să fie pătrunşi de înţelegerea faptului că toate puterile minţii şi trupului sunt darul lui Dumnezeu şi că este imperativ să fie păstrate în cea mai bună formă posibilă, pentru slujirea Sa.

791. Numai metoda lui Hristos va aduce un succes real în încercarea de a ajunge la inima oamenilor. Mântuitorul S-a unit cu oamenii ca unul care le dorea binele. El Şi-a arătat simpatia faţă de ei, S-a îngrijit de nevoile lor şi le-a câştigat încrederea. Apoi le-a spus: „Urmaţi-Mă!”

Este nevoie să ne apropiem de oameni prin eforturi personale. Dacă am petrece mai puţin timp predicând şi mai mult timp în lucrare personală de slujire, s-ar vedea rezultate mai mari. Celor săraci trebuie să li se uşureze povara, cei bol-navi să fie îngrijiţi, cei întristaţi şi cei care au pierdut pe cineva drag să fie mângâiaţi, cei neştiutori instruiţi, cei lipsiţi de experienţă sfătuiţi. Trebuie să plângem cu cei care plâng şi să ne bucurăm cu cei care se bucură. Însoţită de puterea de convingere, de puterea rugăciunii şi de puterea iubirii lui Dumnezeu, această lucrare nu va fi şi nici nu poate fi lipsită de roade.

Ar trebui să ne amintim necontenit că obiectul lucrării misionare medicale este acela de a îndrepta atenţia bărbaţilor şi femeilor bolnavi de păcat către Omul de pe Calvar, care ridică păcatele lumii. Privindu-L, ei vor fi schimbaţi după asemănarea Sa. Trebuie să-i încurajăm pe cei bolnavi şi su-ferinzi să privească la Isus şi să trăiască. Lucrătorii să-L prezinte pe Hristos, Marele Medic, neîncetat înaintea celor cărora boala trupului şi sufletului le-a provocat descurajare. Puneţi-i să privească înspre Acela care poate vindeca atât boala fizică, cât şi cea spirituală. Spuneţi-le despre Acela care este mişcat de înţelegerea neputinţelor noastre. Încurajaţi-i să se lase în grija Celui care Şi-a dat viaţa pentru ca ei să poată avea viaţa veşnică. Vorbiţi despre iubirea Sa; spuneţi despre puterea Sa de a mântui.

792. În tot timpul lucrării voastre, amintiţi-vă că sunteţi legaţi de Hristos, că sunteţi o parte din marele plan de răs-cumpărare. Iubirea lui Hristos trebuie să curgă în viaţa voas-tră într-un şuvoi vindecător, dătător de viaţă. În timp ce cău-taţi să-i trageţi pe alţii în cercul iubirii Sale, faceţi în aşa fel încât puritatea exprimării voastre, altruismul slujirii voastre, bucuria ce străluceşte pe înfăţişarea voastră să dea mărturie despre puterea harului Său. Aduceţi înaintea lumii o repre-zentare a Sa de o asemenea puritate şi neprihănire, încât oamenii să-L privească în toată frumuseţea Sa.

Este aproape nefolositor să încercăm să-i reformăm pe alţii, atacând ceea ce noi am putea privi ca fiind obiceiuri greşite. Rezultatele unor asemenea eforturi aduc adesea mai mult rău decât bine. În discuţia Sa cu femeia samariteancă, în loc să discrediteze fântâna lui Iacov, Hristos a prezentat ceva mai bun. „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau’, tu ai fi cerut să bei şi El ţi-ar fi dat apă vie” (Ioan 4,10). El a deviat discuţia către comoara pe care o avea de oferit, dându-i femeii ceva mai bun decât ceea ce avea ea, chiar apa vie, bucuria şi nădejdea Evangheliei.

Aceasta este o ilustraţie a modului în care trebuie să lucrăm. Trebuie să le oferim oamenilor ceva mai bun decât ceea ce au ei, însăşi pacea lui Hristos, care depăşeşte orice înţelegere. Trebuie să le spunem despre Legea sfântă a lui Dumnezeu, transcrierea caracterului Său şi expresia a ceea ce El doreşte ca ei să devină. [...]

Dintre toţi oamenii din lume, reformatorii ar trebui să fie cei mai dezinteresaţi, cei mai blânzi, cei mai politicoşi. În vieţile lor, ar trebui să se vadă adevărata bunătate a faptelor dezinteresate. Lucrătorul care dă pe faţă lipsă de amabilitate, care arată nerăbdare faţă de neştiinţa sau îndărătnicia altora, care vorbeşte precipitat sau acţionează fără să reflecteze mai întâi, poate închide uşa inimilor, încât să nu mai poată ajunge niciodată la ele.

793. De la începutul lucrării reformei sănătăţii, am găsit că este necesar să facem educaţie, educaţie, educaţie. Dum-nezeu doreşte ca noi să continuăm această lucrare de educare a poporului. [...]

În propovăduirea reformei sănătăţii, ca şi în toate celelalte lucrări de evanghelizare, trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde sunt. Până când nu îi învăţăm cum să prepare alimentele oferite de reforma sănătăţii, care sunt gustoase, hrănitoare şi totuşi necostisitoare, noi nu avem libertatea de a prezenta cele mai avansate propuneri cu privire la dieta ofe-rită de reforma sănătăţii.

Reforma alimentară să fie progresivă. Oamenii să fie învăţaţi cum să pregătească mâncarea fără a folosi lapte sau unt. Spuneţi-le că va veni în curând timpul când nu va fi sigu-ră folosirea ouălor, laptelui, smântânii sau untului, deoarece bolile la animale sporesc direct proporţional cu creşterea nelegiuirii între oameni. Se apropie timpul când, datorită stri-căciunii neamului omenesc decăzut, întreaga creaţie animală va geme sub bolile cu care este blestemat pământul nostru.

Dumnezeu va da poporului Său îndemânare şi tact pentru a pregăti alimente sănătoase fără aceste lucruri. Poporul nos-tru să renunţe la orice reţetă nesănătoasă. Ei să înveţe cum să trăiască sănătos, făcând şi altora cunoscut ce au învăţat. Să împartă cunoştinţa aceasta aşa cum ar face cu învăţătura din Biblie. Să înveţe poporul să-şi păstreze sănătatea şi să-şi sporească puterea, evitând gătitul excesiv care a umplut lu-mea cu bolnavi cronici. Prin învăţătură şi exemplu, lămuriţi faptul că hrana pe care i-a dat-o Dumnezeu lui Adam în sta-rea lui de nevinovăţie este cea mai bună pentru om, când acesta se străduieşte să recâştige acea stare de nevinovăţie.

Cei ce propagă principiile reformei sănătăţii ar trebui să cunoască bolile şi cauzele lor, înţelegând că orice acţiune a instrumentului omenesc ar trebui să fie în perfectă armonie cu legile vieţii. Lumina pe care a dat-o Dumnezeu cu privire la reforma sănătăţii este spre mântuirea noastră şi spre mântui-rea lumii. Bărbaţii şi femeile trebuie să fie informaţi cu privi-re la fiinţa omenească, pregătită de Creatorul nostru ca locaş al Său în care să sălăşluiască şi peste care El doreşte ca noi să fim administratori credincioşi. „Căci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zis Dumnezeu: ‘Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu’.” (2 Cor. 6,16).

Înălţaţi principiile reformei sănătăţii şi lăsaţi ca Domnul să-i conducă pe cei cu inima sinceră. Prezentaţi principiile cumpătării în forma lor cea mai atrăgătoare. Răspândiţi cărţi care dau învăţătură cu privire la vieţuirea sănătoasă.

Oamenii au o dureroasă lipsă de lumină care să strălu-cească de pe paginile cărţilor şi revistelor noastre medicale. Dumnezeu doreşte să folosească aceste cărţi şi reviste ca mijloace prin care străfulgerări de lumină să atragă atenţia oamenilor şi să-i facă să ia seama la avertizarea soliei celui de-al treilea înger. Revistele noastre medicale sunt în câmp instrumente care să înfăptuiască o lucrare deosebită, răspân-dind lumina pe care trebuie să o aibă locuitorii lumii în acest timp de pregătire acordat de Dumnezeu. Ele au o nespusă influenţă în favoarea reformei sănătăţii, cumpătării şi purităţii morale în societate şi vor face mult bine prin prezentarea acestor subiecte înaintea oamenilor într-un fel corespunzător şi în adevărata lor lumină.

794. Ar trebui să se facă eforturi mai hotărâte pentru a-i lumina pe oameni în privinţa marelui subiect al reformei sănătăţii. Broşuri de patru, opt, douăsprezece, şaisprezece şi chiar mai multe pagini, conţinând articole directe, bine scri-se, legate de această importantă chestiune, ar trebui să fie răs-pândite ca frunzele de toamnă.

[Pacienţii de la sanatorii să fie învăţaţi care este dieta corectă printr-o

795. În această ţară [Australia], există o societate vegeta-riană organizată, dar, după aşteptări, numărul membrilor ei este mic. În general, toate categoriile de oameni folosesc carnea; este cel mai ieftin articol alimentar; şi chiar şi acolo unde este sărăcie lucie se găseşte carnea pe masă. De aceea, este cu atât mai mare nevoia de a trata cu înţelepciune chestiunea consumului de carne. În legătură cu acest subiect, nu ar trebui să existe nici o acţiune pripită. Ar trebui să luăm în consideraţie situaţia oamenilor şi puterea unor obiceiuri şi practici de-o viaţă şi să fim atenţi să nu impunem cu forţa ideile noastre altora ca şi cum această problemă ar fi un test şi cei care consumă din belşug carne ar fi cei mai mari păcătoşi.

Toţi ar trebui să aibă lumina asupra acestei chestiuni, dar ea să fie prezentată cu grijă. Obiceiurile care au fost consi-derate corecte timp de o viaţă nu trebuie să fie schimbate prin măsuri aspre sau grăbite. Ar trebui să-i educăm pe oameni la întâlnirile noastre de tabără şi alte întruniri cu participare numeroasă. Când sunt prezentate principiile reformei sănătă-ţii, ele să fie sprijinite prin exemplu personal. În corturile pentru luat masa şi la restaurantele noastre să nu se găsească deloc carne, ci să se pună în locul ei fructe, cereale şi legume. Trebuie să practicăm ceea ce-i învăţăm pe alţii. Când stăm la o masă la care se pune carne, nu trebuie să tăbărâm asupra celor care o folosesc, ci ar trebui s-o evităm şi, când suntem întrebaţi care sunt motivele pentru care facem aşa, să răspundem cu amabilitate de ce nu o folosim.

796. Nu am simţit niciodată că este de datoria mea să spun că nimeni nu ar trebui să guste din carne, oricare ar fi împrejurările. A spune aşa ceva, când oamenii au fost educaţi să subziste cu carne într-o măsură atât de mare, ar fi să ducem lucrurile în extremă. Nu am simţit niciodată că este de datoria mea să fac afirmaţii cuprinzătoare. Ceea ce am spus, am spus dintr-un sentiment al datoriei, însă am fost atentă în decla-raţiile mele, pentru că nu am vrut ca vreun om să fie conşti-inţă pentru un altul. [...]

Am trecut în ţara aceasta printr-o experienţă care este similară cu cea pe care am avut-o în câmpurile noi din Ame-rica. Am văzut familii aflate în împrejurări care nu le îngădu-iau să pună pe mesele lor hrană sănătoasă. Vecini necredin-cioşi le-au trimis bucăţi de carne de la animale sacrificate de curând. Aceştia au făcut supă din carne şi şi-au hrănit fami-liile, în care erau numeroşi copii, cu pâine şi supă. Nu era datoria mea şi nici nu m-am gândit că era de datoria vreunui alt om să le ţină o prelegere despre relele care decurg din consumul de carne. Simt o milă sinceră pentru familiile de curând venite la credinţă şi care sunt atât de apăsate de sărăcie, încât nu ştiu de unde o să vină masa următoare. Nu este datoria mea să le ţin o cuvântare despre vieţuirea sănătoasă. Tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei. Ocazia oferită de împrejurări de acest fel este o împrejurare de a rosti cuvinte care să încurajeze şi să binecuvânteze, mai degrabă decât să condamne şi să mustre. Cei care au trăit toată viaţa lor cu o dietă pe bază de carne nu văd răul continuării acestei practici şi trebuie trataţi cu blândeţe.

797. În timp ce lucrăm împotriva lăcomiei şi necumpă-tării, trebuie să recunoaştem starea în care se află familia omenească. Dumnezeu a luat măsuri pentru cei care trăiesc în ţări diferite din lume. Aceia care doresc să fie împreună lu-crători cu Dumnezeu trebuie să cugete cu grijă înainte să spe-cifice care sunt alimentele care ar trebui şi care nu ar trebui mâncate. Trebuie să fim aduşi în legătură cu oamenii. Dacă reforma sănătăţii ar fi propovăduită în forma ei cea mai radicală celor aflaţi în împrejurări care fac imposibilă adoptarea ei, s-ar face mai mult rău decât bine. Când predic celor săraci Evanghelia, sunt învăţată să le spun să consume mâncarea cea mai hrănitoare. Nu pot să le spun: „Nu trebuie să mâncaţi ouă, lapte sau smântână. Nu trebuie să folosiţi unt în pregătirea alimentelor”. Evanghelia trebuie predicată celor săraci, dar nu a venit încă vremea pentru prescrierea dietei celei mai stricte.

798. Nu te prinde de idei izolate, făcând din acestea un test, criticându-i pe alţii ale căror practici s-ar putea să nu fie în acord cu părerea ta, ci studiază subiectul pe larg şi în pro-funzime şi caută să-ţi aduci ideile într-o armonie perfectă cu principiile adevăratei cumpătări creştine.

Există mulţi care încearcă să corecteze vieţile altora, ata-când ceea ce ei privesc ca fiind obiceiuri greşite. Se duc la cei pe care-i cred greşiţi şi le arată defectele, dar nu caută să le îndrepte mintea către adevăratele principii. Adesea, o aseme-nea cale nu reuşeşte nici pe departe să asigure rezultatele dorite. Când facem să fie vădit faptul că încercăm să-i mus-trăm pe alţii, adesea şi noi le stârnim spiritul de combativitate şi facem mai mult rău decât bine. Şi mai este şi primejdia care îl paşte pe cel care critică. Cel care se angajează să-i corecteze pe alţii este predispus să cultive obiceiul de a căuta nod în papură şi curând tot interesul său va fi acela de a arăta cu degetul metehnele şi de a găsi defecte. Nu-i scruta pe alţii pentru a te lua de greşelile lor sau a le scoate la iveală erorile. Educă-i spre obiceiuri mai bune prin puterea exemplului tău personal.

Să fie întotdeauna ţinut înaintea minţii faptul că marele obiectiv al reformei sănătăţii este de a asigura cea mai înaltă dezvoltare posibilă a minţii, sufletului şi trupului. Toate legile firii – care sunt legile lui Dumnezeu – sunt concepute pentru binele nostru. Ascultarea faţă de ele va asigura fericirea în această viaţă şi ne va ajuta să ne pregătim pentru viaţa viitoare.

Există lucruri mai bune despre care să vorbim decât defectele şi slăbiciunile altora. Vorbiţi despre Dumnezeu şi lucrările Sale minunate. Cercetaţi manifestările iubirii şi înţe-lepciunii Sale în toate lucrările din natură.

799. În legătura voastră cu necredincioşii, nu îngăduiţi să fiţi abătuţi de la principiile drepte. Dacă luaţi loc la masa lor, mâncaţi cumpătat şi numai hrană ce nu tulbură mintea. Feriţi-vă de necumpătare. Nu vă puteţi permite să vă slăbiţi puterile mintale sau fizice, pentru a nu deveni incapabili de a discerne lucrurile spirituale. Păstraţi-vă mintea astfel încât Dumnezeu să o poată impresiona cu adevărurile preţioase ale Cuvântului Său. [...] Nu-i urmăriţi pe alţii pentru a le arăta defectele sau viciile. Învăţaţi-i prin exemplul personal. Tăgăduirea de sine şi biruinţa voastră asupra apetitului să fie o ilustrare a ascultării de principiile drepte. Viaţa voastră să dea mărturie despre influenţa sfinţitoare şi înnobilatoare a adevărului.

800. Domnul doreşte ca fiecare predicator, fiecare medic, fiecare membru al bisericii să fie atent să nu-i împingă pe cei care nu cunosc credinţa noastră să facă schimbări bruşte în alimentaţie, aducându-i astfel înaintea unui test prematur. Înălţaţi principiile reformei sănătăţii şi lăsaţi ca Domnul să-i călăuzească pe cei cu inima sinceră. Ei vor auzi şi vor crede. Domnul nu le cere mesagerilor Săi să prezinte minunatele adevăruri ale reformei sănătăţii într-un mod în care să aducă prejudecata în minţile altora. Nimeni să nu pună pietre de poticnire înaintea celor care umblă pe cărările întunecate ale neştiinţei. Este bine să nu fiţi prea entuziaşti nici măcar când preţuiţi un lucru bun, pentru a nu-i întoarce din drum pe cei care vin să asculte. Prezentaţi principiile cumpătării în forma lor cea mai îmbietoare.

Nu trebuie să acţionăm cu înfumurare. Lucrătorii care pătrund în câmpuri noi pentru a înfiinţa comunităţi nu trebuie să creeze dificultăţi, încercând să scoată în evidenţă chestiu-nea dietei. Ar trebui să fie atenţi să nu stabilească demarcaţii prea rigide. Căci s-ar pune astfel piedici în calea altora. Nu-i mânaţi pe oameni. Călăuziţi-i. Predicaţi Cuvântul aşa cum este el în Hristos Isus. [...] Lucrătorii trebuie să depună efor-turi decise, perseverente, aducându-şi aminte că nu se poate învăţa totul dintr-o dată. Trebuie să aibă o hotărâre nezdrun-cinată de a-i învăţa pe oameni cu răbdare.

801. Nu vă aduceţi aminte că răspunderea pe care o avem este individuală? Nu facem un test din articolele alimentare, dar încercăm totuşi să educăm intelectul şi să trezim sensibili-tatea morală pentru a adopta reforma sănătăţii într-un mod inteligent, aşa cum prezintă Pavel acest lucru în Romani 13,8-14; 1 Corinteni 9,24-27; 1 Timotei 3,8-12.

802. Odată, Sara [McEnterfer] a fost chemată la o familie din Dora Creek, în care fiecare membru al gospodăriei era bolnav. Tatăl aparţinea unei familii foarte respectabile, dar se apucase de băut, iar soţia şi copiii lui se aflau într-o stare de mare sărăcie. În momentul acesta de boală, nu exista în casă nimic care să fie potrivit pentru consum. Iar ei au refuzat să mănânce orice le-am dus noi. Fuseseră obişnuiţi să mănânce carne. Am simţit că trebuie să fac ceva. I-am spus Sarei: Ia nişte găini de la mine şi pregăteşte-le nişte supă. Aşa încât Sara i-a tratat de boala lor şi le-a dat să mănânce această fiertură. Şi-au revenit curând.

Deci, aceasta este calea pe care am urmat-o noi. Nu le-am spus oamenilor: „Nu trebuie să mâncaţi carne!” Cu toate că noi nu am folosit carnea, când am crezut că este vitală pentru acea familie în perioada în care erau bolnavi, le-am dat lucrul de care credeam că au nevoie. Există situaţii în care trebuie să-i întâmpinăm pe oameni la nivelul la care sunt ei.

Tatăl acestei familii era un om inteligent. Când familia a fost din nou sănătoasă, am deschis Scripturile înaintea lor, iar acest bărbat a fost convertit şi a acceptat adevărul. Şi-a arun-cat pipa şi a renunţat la folosirea băuturii şi, de atunci, cât a mai avut zile, nici nu a mai fumat, nici nu a mai băut. De îndată ce a fost cu putinţă, l-am dus la ferma noastră şi i-am dat să lucreze pământul. Când eram plecaţi, participând la în-tâlniri în Newcastle, acest bărbat a murit. I-a fost acordat un tratament serios de către unii din lucrătorii noştri, însă corpul său îndelung maltratat nu a mai putut să reacţioneze la eforturile lor. Dar a murit ca păzitor al poruncilor şi creştin.

803. Când ne-am întors din Kansas în toamna anului 1870, fr. B. era acasă, bolnav de friguri. [...] Cazul lui era critic. [...]

Pentru noi nu a existat nici un timp de odihnă, oricât de mult am fi avut nevoie de el. Review, Reformer şi Instructor trebuie editate. Editorii acestor publicaţii erau bolnavi în această perioadă. Soţul meu s-a apucat de treabă şi eu l-am ajutat cu ce am putut. [...]

Reformer era aproape mort. Fratele B. susţinuse poziţia extremistă a dr. Trall. Aceasta îl influenţase pe doctor să scrie în Reformer mai ferm decât ar fi făcut-o în alte împrejurări, pentru eliminarea din alimentaţie a laptelui, a zahărului şi a sării. Poziţia de a înceta complet folosirea acestora poate fi corectă la timpul potrivit; însă nu venise vremea de a sprijini generalizarea acestor puncte. Iar aceia care susţin totuşi poziţia lor şi pledează în favoarea eliminării totale a laptelui, a untului şi a zahărului ar trebui să-şi uşureze propriile mese de aceste lucruri. Fratele B., chiar şi atunci când lua poziţie în Reformer alături de dr. Trall în privinţa efectelor dăunătoare ale sării, laptelui şi zahărului, nu practica aceste lucruri despre care vorbea. Acestea erau folosite zilnic chiar la masa lui.

Mulţi dintre cei aflaţi în poporul nostru îşi pierduseră interesul pentru Reformer şi erau primite zilnic scrisori cu această cerere descurajantă: „Vă rog să nu-mi mai trimiteţi revista Reformer”. [...] N-am putut trezi nicăieri în Vest interesul de a obţine abonaţi la Health Reformer. Am văzut că cei ce publicau articole în Reformer se îndepărtau de popor şi îi lăsau în urmă. Dacă luăm poziţii pe care creştinii conştiin-cioşi – care sunt cu adevărat reformatori – nu le pot adopta, cum ne-am putea aştepta să aducem binefaceri acelui grup de oameni la care nu putem ajunge decât prin interesul pentru sănătate?

Nu trebuie să mergem mai repede decât se pot ţine de noi aceia care sunt convinşi de adevărurile pe care le susţinem. Trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află. Unii dintre noi au avut nevoie de ani mulţi pentru a ajunge acolo unde suntem acum cu reforma sănătăţii. Dobândirea unei reforme în alimentaţie se face printr-o muncă lentă. Avem de înfruntat pofte puternice; căci lumea este dedată lăcomiei. Dacă am vrea să acordăm oamenilor tot atâta timp cât ne-a trebuit nouă ca să ajungem la nivelul avansat din prezent în ce priveşte reforma, am fi foarte răbdători cu ei şi le-am îngădui să înainteze pas cu pas, cum am făcut şi noi, până când picioarele lor sunt bine fixate pe platforma reformei sănătăţii. Însă ar trebui să fim cu băgare de seamă să nu înaintăm prea repede, pentru a nu fi nevoiţi să ne amintim de modul în care am înaintat noi înşine. În orice reformă, am face mai bine să rămânem cu un pas în urma ţintei propuse decât să o depăşim cu un pas. Şi dacă există vreo greşeală, aceasta să fie din partea poporului.

Mai presus de toate acestea, noi nu ar trebui ca, prin ceea ce scriem, să apărăm poziţii pe care nu le punem la probă în mod practic, în familiile noastre, chiar la mesele noastre. Aceasta este disimulare, un tip de ipocrizie. În Michigan ne putem descurca mai bine fără sare, zahăr şi lapte decât mulţi din cei ce se află în Vestul îndepărtat sau departe, spre Est, unde este lipsă de fructe. [...] Noi ştim că o folosire în exces a acestora este foarte dăunătoare sănătăţii, şi în multe cazuri, gândim că, dacă nu le-am folosi deloc, ne-am bucura de o mult mai bună stare a sănătăţii. Acum însă povara noastră nu o reprezintă aceste lucruri. Poporul este atât de în urmă cu reforma, încât vedem cu ochii noştri că nici nu pot suporta să te vadă trăgând linie peste plăcerile lor vătămătoare şi peste narcoticele aţâţătoare pe care le folosesc. Noi dăm o mărturie hotărâtă împotriva tutunului, băuturilor alcoolice, a tabacului de prizat, ceaiului, cafelei, alimentelor din carne, untului, mirodeniilor, prăjiturilor bogate, pateurilor cu carne, folosirii în exces a sării şi tuturor substanţelor aţâţătoare folosite ca articole alimentare.

Dacă ajungem la persoane care nu au fost luminate în ce priveşte reforma sănătăţii şi le punem înainte de la început poziţiile noastre cele mai avansate, există pericolul ca aces-tea să se descurajeze, văzând la câte trebuie să renunţe, astfel încât nu vor face nici un efort de a-şi reforma felul de viaţă. Trebuie să-i conducem pe oameni cu răbdare şi în mod trep-tat, amintindu-ne mereu ce groapă adâncă s-a săpat pentru ca noi să putem ieşi.

804. Oriunde se aduce la îndeplinire o lucrare misionară în oraşele noastre mari, ar trebui să se ţină şi cursuri de bucătărie; şi oriunde se dezvoltă o puternică lucrare misionară şcolară, ar trebui să se înfiinţeze şi un restaurant dietetic de vreun anumit tip, care să fie o ilustrare practică a bunei alegeri şi a pregătirii sănătoase a alimentelor.

805. Trebuie să se ţină cursuri de artă culinară. Oamenii trebuie să fie învăţaţi cum să prepare mâncare sănătoasă. Să li se arate nevoia de a renunţa la alimentele nocive. Dar nu ar trebui să sprijinim niciodată o dietă a înfometării. Este posibil să avem o dietă sănătoasă, nutritivă, fără folosirea ceaiului, cafelei şi cărnii. Lucrarea de a-i învăţa pe oameni cum să conceapă o dietă care să fie în acelaşi timp sănătoasă şi apetisantă este de cea mai mare importanţă.

806. Unii, după ce au adoptat o dietă vegetariană, se întorc la folosirea cărnii. Lucrul acesta este într-adevăr lipsit de înţelepciune şi dovedeşte o lipsă de cunoştinţă în procura-rea alimentelor corespunzătoare în locul cărnii.

Cursuri de gătit, conduse de instructori înţelepţi, trebuie să se ţină atât în America, cât şi în alte ţări. Tot ce putem face trebuie făcut pentru a arăta poporului valoarea reformei în dietă.

807. Reforma în alimentaţie ar trebui să fie progresivă. Pe măsură ce bolile animalelor se înmulţesc tot mai mult, folosi-rea laptelui şi a ouălor va deveni din ce în ce mai nesigură. Ar trebui făcut un efort pentru înlocuirea lor cu alte lucruri sănătoase şi necostisitoare. Oamenii de pretutindeni ar trebui să fie învăţaţi cum să gătească fără lapte şi ouă – pe cât este posibil – şi totuşi mâncarea lor să fie hrănitoare şi gustoasă.

808. Cei care pot beneficia de avantajele cursurilor bine predate de artă culinară sănătoasă vor găsi că acest lucru le este de mare folos, atât pentru practica lor personală, cât şi pentru învăţarea altora.

809. Fiecare comunitate ar trebui să fie o şcoală de pregătire a lucrătorilor creştini. Membrii ei ar trebui să fie învăţaţi cum să facă şedinţe de lecturi biblice, cum să conducă şi să predea la Şcoala de Sabat, cum să-i ajute cel mai bine pe cei săraci şi să îngrijească de cei bolnavi, cum să lucreze pentru cei neconvertiţi. Ar trebui să existe şcoli sanitare, şcoli de gastronomie şi cursuri în diverse domenii ale lucrării de ajutorare creştină. N-ar trebui doar să se predea, ci să se lucreze efectiv sub suprave-gherea unor instructori experimentaţi.

810. Fiecare restaurant dietetic ar trebui să fie o şcoală pentru lucrătorii de acolo. În oraşele mari, această ramură a lucrării poate fi dezvoltată pe o scară mult mai mare decât în locurile mici. Însă în orice loc în care există o comunitate şi o şcoală a bisericii, ar trebui dată învăţătură în legătură cu prepararea unor produse alimentare sănătoase simple pentru uzul celor care doresc să trăiască în conformitate cu principiile reformei sănătăţii. Şi poate fi înfăptuită o lucrare simila-ră în toate câmpurile noastre misionare.

Lucrarea de a combina fructele, seminţele, cerealele şi rădăcinoasele pentru a face alimente sănătoase este lucrarea Domnului. În orice loc în care a fost întemeiată o comunitate, membrii acesteia să