Dieta si hrana - Sectiunea a XXIII-a - Carnea ca aliment

639. Dumnezeu a dat primilor noştri părinţi hrana pe care a rânduit-o pentru neamul omenesc. A fost împotriva planuri-lor Sale ca să se ia viaţa vreuneia dintre creaturile Lui. Nu trebuia să existe moarte în Eden. Roadele pomilor din grădină reprezentau alimentele cerute de nevoile omului. Dumnezeu nu i-a dat voie omului să mănânce carne decât după potop. Fuseseră nimicite toate lucrurile din care putea subzista omul şi de aceea, în nevoia lor, Dumnezeu i-a dat lui Noe permisiunea să mănânce din animalele curate pe care le luase cu el în arcă. Însă carnea animalelor nu era cel mai sănătos articol alimentar pentru om.

Oamenii care au trăit înainte de potop au mâncat alimente din carne şi şi-au satisfăcut poftele până la umplerea cupei nelegiuirii lor, iar Dumnezeu, printr-un potop, a curăţit pământul de poluarea lui morală. Apoi cel de-al treilea bles-tem îngrozitor a căzut asupra pământului. Primul blestem a fost rostit asupra urmaşilor lui Adam şi asupra pământului, din pricina neascultării. Cel de-al doilea blestem a venit pe pământ după ce Cain l-a ucis pe fratele lui, Abel. Blestemul cel mai îngrozitor, cel de-al treilea, a venit asupra pământului la potop.

După potop, oamenii au mâncat foarte multă carne. Dum-nezeu a văzut cum căile omului erau stricate şi că acesta era predispus să se înalţe cu orgoliu împotriva Creatorului său şi să urmeze înclinaţiile propriei lui inimi. Şi El a îngăduit acelui neam cu viaţă lungă să consume carne pentru a i se scurta viaţa păcătoasă. Curând după potop, neamul omenesc a început să piardă în înălţime şi în număr de ani.

640. Locuitorii Vechii Lumi erau necumpătaţi în mâncare şi băutură. Ei doreau carne, deşi Dumnezeu nu le dăduse permisiunea de a mânca din carnea animalelor. Aceştia au mâncat şi au băut în exces, iar apetitul lor stricat nu a cunoscut limite. S-au dedat la o idolatrie abominabilă. Au devenit violenţi şi neînduplecaţi şi atât de stricaţi, încât Dumnezeu nu i-a mai putut răbda. Cupa nelegiuirii lor era plină, iar Dumnezeu a curăţat pământul de stricăciunea lui printr-un potop. Când s-au înmulţit pe faţa pământului după potop, oamenii au uitat de Dumnezeu şi şi-au stricat căile înaintea Sa. Necumpătarea de toate tipurile a crescut într-o mare măsură.

641. Dieta stabilită pentru om la început nu includea produse alimentare animaliere. Abia după potop, când fusese distrus tot ce era verde pe pământ, a primit omul permisiu-nea de a consuma carne.

Alegând hrana omului în Eden, Domnul a arătat care era cea mai bună dietă; în alegerea făcută pentru Israel, El a dat aceeaşi lecţie. I-a scos pe israeliţi din Egipt şi Şi-a asumat instruirea lor, pentru ca ei să poată fi un popor al Său. Prin ei, El dorea să binecuvânteze şi să înveţe lumea. El le-a dat hrana cea mai potrivită pentru acest scop, nu carne, ci mana, „pâinea din cer”. Numai din pricina nemulţumirii şi cârtirii lor după oalele cu carne ale Egiptului li s-a oferit carne, şi aceasta numai pentru un timp scurt. Folosirea acesteia a provocat boala şi moartea a mii dintre ei. Cu toate acestea, restricţia privind o alimentaţie fără carne nu a fost niciodată acceptată din toată inima. Ea a continuat să fie cauza nemulţumirilor şi cârtirii, pe faţă sau în taină, şi nu a fost permanentizată.

La aşezarea lor în Canaan, israeliţilor li s-a permis să folosească produse alimentare de provenienţă animală, însă sub restricţii atente, care aveau scopul de a ameliora urmările cele rele. Folosirea cărnii de porc a fost interzisă, ca şi a căr-nii altor animale, păsări şi peşti, care a fost declarată necura-tă. De la felurile de carne îngăduită, consumarea grăsimii şi a sângelui a fost strict interzisă.

Puteau servi ca hrană numai acele animale care se aflau într-o stare bună. Nici o creatură care fusese sfâşiată, care murise de la sine sau al cărei sânge nu fusese scurs bine nu putea fi consumată.

Îndepărtându-se de la planul divin hotărât pentru dieta lor, israeliţii au suferit o mare pierdere. Ei au dorit o dietă pe bază de carne şi au cules urmările. Nu au atins idealul de caracter pe care-l avea în vedere Dumnezeu şi nici nu au împlinit scopul Său. Domnul „le-a dat ce cereau; dar a trimis o moli-mă printre ei” (Psalmii 106,15). Ei au preţuit ceea ce era pământesc mai presus decât ceea ce era spiritual şi nu au atins ţelul Său pentru ei, sfinţenia desăvârşită.

MS 38, 1898

642. Domnul a spus clar poporului Său că fiecare binecuvântare avea să vină asupră-le dacă aveau să păzească poruncile Sale şi să-I fie un popor deosebit. I-a avertizat prin Moise în pustie, amintind că sănătatea avea să fie răsplata ascultării. Starea minţii are mult de-a face cu sănătatea trupu-lui şi mai ales cu sănătatea organelor digestive. Ca o chestiu-ne de ordin general, Domnul nu a dat carne poporului Său în pustie pentru că ştia că folosirea acestui aliment avea să aducă boala şi nesupunerea. Pentru a schimba dispoziţia aces-tora şi a le activa puterile superioare ale minţii, El a înde-părtat de la ei carnea animalelor moarte. Le-a dat hrana îngerilor, mană din cer.

643. Dumnezeu a continuat să hrănească ceata iudeilor cu pâine căzută din cer; ei însă nu au fost mulţumiţi. Apetitul lor stricat dorea carnea pe care Dumnezeu, în înţelepciunea Sa, o retrăsese într-o mare măsură de la ei. [...] Satana, izvorul bolii şi nenorocirii, îi va aborda pe cei din poporul lui Dumnezeu cu ceea ce îi va aduce cel mai mare succes. El a controlat apetitul într-o mare măsură, din vremea experimentului încu-nunat de succes pe care l-a avut cu Eva, când a făcut-o să mănânce din fructul oprit. El a venit la început cu ispitele lui la mulţimea adăugată, egiptenii care crezuseră, şi i-a incitat la cârtiri de revoltă. Ei nu voiau să fie mulţumiţi cu hrana sănătoasă pe care o dăduse Dumnezeu pentru ei. Şi-au stricat apetitul poftind mai multe mâncăruri, mai ales din carne.

Aceste cârtiri au infectat curând întregul corp al popo-rului. La început, Dumnezeu nu le-a satisfăcut poftele sen-zuale, ci a făcut ca asupra lor să cadă judecăţile Sale şi i-a mistuit cu fulgere din cer pe cei mai vinovaţi dintre ei. Totuşi, în loc să-i smerească, aceasta nu a părut să facă altceva decât să le sporească murmurele. Când Moise i-a auzit pe oameni plângând la uşile corturilor lor şi plângându-se în toate familiile lor, a fost nemulţumit. El a pus înaintea Domnului dificultăţile situaţiei în care se afla, spiritul nesupus al israeliţilor şi poziţia în care îl plasase Dumnezeu faţă de popor – aceea a unui tată care să le poarte de grijă, care trebuia să ia asupra lui suferinţele poporului său. [...]

Domnul l-a îndrumat pe Moise să adune înaintea lui şaptezeci de bătrâni, pe care-i cunoştea ca fiind bătrâni aleşi de popor. Aceştia nu trebuia să fie doar înaintaţi în vârstă, ci oameni cu demnitate, cu o judecată sănătoasă şi cu experienţă, care erau capabili să fie judecători sau demnitari. „Adu-nă la Mine şaptezeci de bărbaţi, din bătrânii lui Israel, din cei pe care-i cunoşti ca bătrâni ai poporului şi cu putere asupra lor; adu-i la cortul întâlnirii, şi să se înfăţişeze acolo împreună cu tine. Eu Mă voi coborî şi îţi voi vorbi acolo; voi lua din duhul care este peste tine, şi-l voi pune peste ei ca să poarte împreună cu tine sarcina poporului şi să n-o porţi tu singur.

Să spui poporului: „Sfinţiţi-vă pentru mâine, şi aveţi să mâncaţi carne, fiindcă aţi plâns în auzul Domnului şi aţi zis: ‘Cine ne va da carne să mâncăm? Căci noi o duceam bine în Egipt!’ Domnul vă va da carne şi veţi mânca. Aveţi să mâncaţi carne nu o zi, nici două zile, nici cinci zile, nici zece zile, nici douăzeci de zile, ci o lună întreagă, până vă va ieşi pe nări, şi vă veţi scârbi de ea, pentru că n-aţi ascultat de Domnul care este în mijlocul vostru, şi pentru că aţi plâns înaintea Lui, zicând: ‘Pentru ce am ieşit noi oare din Egipt?’”

Moise a zis: „Şase sute de mii de oameni care merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu zici: ‘Le voi da carne, şi vor mânca o lună întreagă!’ Putem tăia oare atâtea oi şi atâţia boi ca să le ajungă? Sau nu cumva avem să prindem toţi peştii mării, ca să le ajungă?” Domnul a răspuns lui Moise: „Nu cumva s-a scurtat oare mâna Domnului? Vei vedea acum dacă ceea ce ţi-am spus se va întâmpla sau nu.” [...]

„Domnul a făcut să sufle de peste mare un vânt care a adus prepeliţe şi le-a răspândit peste tabără cale cam de o zi într-o parte şi cale cam de o zi de cealaltă parte în jurul taberei. Aveau o înălţime de aproape doi coţi de la faţa pă-mântului. În tot timpul zilei aceleia şi toată noaptea, şi toată ziua următoare, poporul s-a sculat şi a strâns prepeliţe; cel ce strânsese cel mai puţin avea zece omeri. Ei şi le-au întins în jurul taberei.

Pe când carnea era încă în dinţii lor, fără să fie mestecată, Domnul S-a aprins de mânie împotriva poporului; şi Domnul a lovit poporul cu o urgie foarte mare” (Num. 11,16-23.31-33).

În această împrejurare, Domnul a dat poporului ceea ce nu era pentru cel mai mare bine al lor, pentru că ei voiau acest lucru. Nu voiau să accepte să primească de la Domnul acele lucruri care aveau să se dovedească a fi pentru binele lor. S-au dedat la cârtiri şi revoltă împotriva lui Moise şi împotriva Domnului pentru că nu primeau acele lucruri care aveau să se dovedească nocive pentru ei. Apetitul lor stricat îi stăpânea, iar Dumnezeu le-a dat carne, după cum doreau, şi i-a lăsat să suporte consecinţele satisfacerii poftelor lor senzuale. Friguri teribile au nimicit un număr mare de oameni din popor. Cei care purtaseră cea mai mare vină în cârtirile lor au fost ucişi de îndată ce au gustat carnea pe care o poftiseră. Dacă s-ar fi supus ca Domnul să aleagă hrana pentru ei şi ar fi fost recunoscători şi mulţumiţi de hrana din care puteau mânca din plin fără să fie vătămaţi, ei nu ar fi pierdut favoarea Domnului şi nu ar fi fost apoi pedepsiţi pentru cârtirile lor răzvrătite prin aceea că au fost ucişi în număr mare.

644. Când i-a condus pe copiii lui Israel afară din Egipt, Dumnezeu avea ca scop stabilirea lor în ţara Canaanului ca un popor curat, fericit şi sănătos. Să aruncăm o privire asupra mijloacelor prin care El dorea să realizeze acest lucru. I-a supus la un program de disciplină care, dacă ar fi fost urmat cu o inimă voioasă, ar fi avut ca rezultat binele, atât al lor, cât şi al urmaşilor lor. Într-o mare măsură, a îndepărtat de la ei mâncarea cu carne. Acceptase ca aceştia să aibă carne ca răspuns la cererile lor zgomotoase, chiar înainte de a ajunge la Sinai, însă aceasta a fost dată numai pentru o zi. Dumnezeu ar fi putut să le dea carne tot atât de uşor cum le dădea mană, însă restricţia care a fost pusă asupra poporului a fost pentru binele lor. A fost scopul Său acela de a le da hrană potrivită pentru nevoile lor decât acea dietă aducătoare de stări febrile, inflamatorii, dietă cu care mulţi dintre ei erau obişnuiţi din Egipt. Apetitul stricat urma să fie adus într-o stare mai sănătoasă pentru ca ei să se poată bucura de hrana furnizată de la început pentru om – roadele pământului, pe care Dumne-zeu le-a dat lui Adam şi Evei în Eden.

Dacă ei ar fi fost dispuşi să-şi tăgăduiască apetitul în ascultare de restricţiile Sale, slăbiciunea şi boala ar fi fost lucruri necunoscute printre ei. Descendenţii lor ar fi avut tărie mintală şi fizică. Ar fi avut o înţelegere clară a adevărului şi a datoriei, un discernământ ascuţit şi o judecată sănătoasă. Dar ei nu erau dispuşi să se supună cerinţelor lui Dumnezeu, nu au atins standardul pe care El îl fixase pentru ei şi nu au primit binecuvântările ce ar fi putut fi ale lor. Ei au cârtit faţă de restricţiile lui Dumnezeu şi au tânjit după oalele cu carne ale Egiptului. Dumnezeu i-a lăsat să aibă carne, dar aceasta s-a dovedit a fi un blestem pentru ei.

1 Cor. 10,6. 11

645. „Şi aceste lucruri s-au întâmplat ca să ne slujească nouă drept pilde, pentru ca să nu poftim după lucruri rele, cum au poftit ei.” „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor.”

646. În general, membrii comunităţii din Battle Creek nu au sprijinit institutul prin exemplul lor. Ei nu au onorat lumina reformei sănătăţii, ducând-o spre împlinire în familiile lor. Boala care s-a abătut asupra multor familii din Battle Creek nu ar fi trebuit să existe dacă ar fi urmat lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Asemenea Israelului din vechime, ei au nesocotit lumina şi nu au considerat necesar să-şi înfrâneze apetitul. Copiii lui Isarael voiau să mănânce carne şi spuneau cum spun mulţi în zilele noastre: „Vom muri fără carne”. Dumnezeu a dat carne Israelului răzvrătit, dar blestemul Său a fost asupra lui. Au murit mii dintre ei pe când carnea pe care o poftiseră era încă între dinţii lor. Avem exemplul Israelului din vechime şi avertizarea de a nu face ca ei. Istoricul necredinţei şi răzvrătirii este lăsat în raportul biblic ca o avertizare deosebită că nu ar trebui să urmăm exemplul lor de a murmura împotriva cerinţelor lui Dumnezeu. Cum putem trece mai departe atât de indiferenţi, alegând propria noastră cale, privind acolo unde vor ochii noştri şi îndepărtându-ne din ce în ce mai mult de Dumnezeu cum au făcut-o şi evreii? Dumnezeu nu poate face lucruri mari pentru poporul Său din pricina împietririi inimii lor şi necredinţei păcătoase.

Dumnezeu nu datorează respect nici unei persoane; însă în fiecare generaţie, cei care se tem de Domnul şi lucrează cu dreptate sunt primiţi de El, câtă vreme cei care sunt cârtitori, necredincioşi şi răzvrătiţi nu vor căpăta favoarea Sa şi nici binecuvântările făgăduite acelora care iubesc adevărul şi umblă în el. Cei care au lumina şi nu o urmează, ci trec cu vederea cerinţele lui Dumnezeu, vor descoperi că binecuvân-tările lor vor fi preschimbate în blesteme, iar îndurările de care s-ar fi bucurat, în judecăţi. Dumnezeu doreşte ca noi să învăţăm umilinţa şi supunerea pe măsură ce citim istoria Israelului antic, care a fost poporul Său ales, deosebit, dar care şi-a provocat singur distrugerea pentru că a urmat propria lui cale.

647. Deprinderile noastre în ce priveşte mâncarea şi băutura arată dacă suntem din lume sau din numărul celor pe care Dumnezeu, prin puternica Sa sabie a adevărului, i-a despărţit de lume. Aceştia sunt poporul Său deosebit, doritori de fapte bune. Dumnezeu a vorbit în Cuvântul Său. Cazul lui Daniel şi al celor trei prieteni ai săi reprezintă predici cu pri-vire la reforma sănătăţii. Însă, de-a lungul istoriei, Dumnezeu le-a vorbit copiilor lui Israel, căutând să le interzică, pentru binele lor, mâncarea de carne. El i-a întărit cu pâine din cer; „omul a mâncat hrana îngerilor”. Dar ei au încurajat apetitul lor pământesc; şi cu cât îşi concentrau mai mult gândurile asupra oalelor cu carne ale Egiptului, cu atât mai mult li se făcea scârbă de hrana pe care le-o dădea Dumnezeu pentru a le păstra sănătatea fizică, mintală şi morală. Le era dor de oalele cu carne, şi prin aceasta au procedat la fel ca mulţi din zilele noastre.

648. Mi-a fost arătat din nou şi din nou că Dumnezeu încearcă să ne conducă înapoi, pas cu pas, către planul Său de la început – acela ca omul să subziste cu roadele naturale ale pământului.

MS 115, 1903

649. Legumele, fructele şi cerealele ar trebui să compună alimentaţia noastră. Nici un dram de carne nu ar trebui să pătrundă în stomacul nostru. A consuma carne este ceva împotriva firii. Trebuie să ne întoarcem către scopul pe care l-a avut iniţial Dumnezeu la crearea omului.

650. N-a venit oare vremea ca toţi să caute să se dispenseze de produsele din carne? Cum pot cei care caută să devină puri, delicaţi şi sfinţi – pentru a putea sta în compania îngerilor cereşti – să continue să folosească drept aliment ceva ce are un efect atât de dăunător asupra sufletului şi trupului? Cum pot lua viaţa creaturilor lui Dumnezeu, ca să le poată consuma carnea ca pe o delicatesă? Să se întoarcă mai bine la hrana nutritivă şi delicioasă care a fost dată omului la început şi să manifeste milă – şi să-şi înveţe copiii să manifeste milă – faţă de necuvântătoarele pe care le-a creat Dumnezeu şi le-a pus sub stăpânirea noastră.

651. Între cei care aşteaptă venirea Domnului se va renunţa în cele din urmă la consumul de carne; carnea va înceta să mai facă parte din dieta lor. Ar trebui să avem mereu în vedere acest ţel şi să ne străduim să lucrăm cu statornicie pentru împlinirea lui. Nu pot crede că prin obiceiul de a consuma carne suntem în armonie cu lumina pe care Dumnezeu a avut plăcerea să ne-o dea. Mai cu seamă toţi aceia care au legătură cu instituţiile noastre de sănătate ar trebui să se autoeduce să subziste cu fructe, cereale şi legume. Dacă în aceste lucruri acţionăm din principiu, dacă, reformatori creştini fiind, ne educăm gustul şi ne modelăm dieta conform planului lui Dumnezeu, atunci putem exercita o influenţă asupra altora în această chestiune, lucru care va fi plăcut înaintea lui Dumnezeu.

652. Ţelul suprem al omului nu este acela de a-şi satisface apetitul. Există nevoi fizice de împlinit; din această pricină însă este oare necesar ca omul să fie stăpânit de poftă? Oamenii care caută să devină sfinţi, curaţi, rafinaţi, pentru a fi introduşi în societatea îngerilor sfinţi, să continue aceştia să ia viaţa făpturilor lui Dumnezeu şi să se bucure de carnea lor ca de un articol de lux? Din ceea ce mi-a arătat Domnul, această stare de lucruri va fi schimbată şi poporul deosebit al lui Dumnezeu va exercita cumpătarea în toate lucrurile.

653. Cei care au primit instrucţiuni privind relele care rezultă din folosirea alimentelor din carne, a ceaiului şi cafelei şi a preparatelor bogate şi nesănătoase şi care sunt hotărâţi să facă un legământ cu Dumnezeu prin jertfă nu vor continua să-şi îngăduie apetitul pentru mâncarea despre care ştiu că este nesănătoasă. Dumnezeu cere ca pofta să fie curăţită şi ca tăgăduirea de sine să fie practicată în privinţa acelor lucruri care nu sunt bune. Aceasta este o lucrare ce trebuie înfăptuită înainte ca poporul Său să poată sta înaintea Lui ca un popor ce a atins desăvârşirea.

MS 71, 1908

654. Pentru binele lor, Domnul îi sfătuieşte pe cei ce fac parte din biserica rămăşiţei să renunţe la folosirea cărnii, a ceaiului, cafelei şi a altor alimente vătămătoare. Sunt o mulţi-me de alte lucruri sănătoase şi bune cu care putem subzista.

655. Ar trebui să se vadă reforme mai mari în poporul celor care pretind că aşteaptă apropiata apariţie a lui Hristos. Reforma sănătăţii trebuie să facă printre cei din poporul nostru o lucrare pe care nu a înfăptuit-o încă. Aceia care ar trebui să fie treji în ce priveşte pericolul consumului de carne mănâncă încă din carnea animalelor, primejduindu-şi astfel sănătatea fizică, spirituală şi mintală. Mulţi care nu sunt acum decât pe jumătate convertiţi în chestiunea consumului de carne vor părăsi poporul lui Dumnezeu – pentru a nu mai umbla vreodată cu el.

În toată lucrarea noastră trebuie să respectăm legile pe care le-a dat Dumnezeu, pentru ca forţele fizice şi spirituale să poată lucra în armonie. Oamenii pot avea o formă de evlavie, pot chiar predica Evanghelia, dar cu toate acestea pot fi necurăţiţi şi nesfinţiţi. Pastorii ar trebui să fie strict cumpătaţi în mâncare şi băutură ca să nu croiască nişte poteci sucite pentru propriile picioare, întorcându-i din cale pe cei ce şchiopătează – cei slabi în credinţă. Dacă, în timp ce proclamă cea mai importantă şi mai solemnă solie pe care a dat-o vreodată Dumnezeu, oamenii se războiesc cu adevărul prin faptul că îşi îngăduie obiceiuri incorecte de a mânca şi a bea, ei iau toată puterea soliei pe care o poartă.

Cei care-şi îngăduie să mănânce carne, să bea ceai şi se lasă conduşi de lăcomie sădesc seminţele ce vor da o recoltă a durerii şi morţii. Mâncarea nesănătoasă introdusă în stomac întăreşte poftele care se războiesc cu sufletul, dezvoltând în-clinaţiile inferioare. O dietă cu carne tinde să dezvolte spiritul animalic. O dezvoltare a spiritului animalic reduce spirituali-tatea, făcând mintea incapabilă de a înţelege adevărul.

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează în mod clar că, dacă nu ne înfrânăm de la poftele carnale, firea fizică va fi adusă în conflict cu firea spirituală. Faptul de a mânca în mod senzual se războieşte cu sănătatea şi cu pacea. În felul acesta este provocat un război între capacităţile superioare şi cele inferioare ale omului. Înclinaţiile inferioare, puternice şi acti-ve, oprimă sufletul. Cele mai înalte interese ale făpturii sunt puse în primejdie prin îngăduirea poftelor neaprobate de cer.

Letter 48, 1902

656. Cei care pretind că au credinţă în adevăr trebuie să-şi păzească cu grijă puterile trupului şi ale minţii, astfel încât asupra lui Dumnezeu şi cauzei Sale să nu cadă în nici un fel dezonoarea prin cuvintele şi faptele lor. Obiceiurile şi practi-cile pe care le au trebuie să fie aduse în supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Trebuie să acordăm multă atenţie dietei noastre. Mi-a fost arătat clar că poporul lui Dumnezeu trebuie să ia o poziţie fermă împotriva consumului de carne. Ar da Dumnezeu timp de treizeci de ani poporului Său solia că trebuie, dacă doresc să aibă un sânge curat şi minte limpede, să renunţe la folosirea mâncării cu carne, dacă nu ar vrea ca ei să dea ascultare acestei solii? Prin folosirea cărnii, firea animalică este întărită şi cea spirituală slăbită.

657. Urmările morale negative ale dietei pe bază de carne nu sunt mai puţin importante decât nenorocirile fizice. Alimentele din carne dăunează sănătăţii şi tot ceea ce afectează corpul are un efect similar asupra minţii şi sufletu-lui. Gândiţi-vă la cruzimea faţă de animale pe care o presupune consumul de carne şi efectul ei asupra celor care o înfăptuiesc şi asupra celor care privesc. Cum distruge aceasta duioşia cu care ar trebui să privim aceste făpturi ale lui Dumnezeu!

MS 22, 1887

658. Folosirea obişnuită a cărnii animalelor moarte a avut o influenţă rea asupra moralităţii şi de asemenea asupra constituţiei fizice. Dacă s-ar putea corela cauza şi efectul, sănătatea proastă în fel şi fel de forme s-ar descoperi că este rezultatul sigur al consumului de carne.

Pacific Union Recorder, 9 oct. 1902

659. Cei care folosesc carnea nesocotesc toate avertizările pe care le-a dat Dumnezeu în această privinţă. Ei nu au nici o dovadă că umblă pe poteci sigure. Nu au nici cea mai mică scuză pentru faptul de a consuma carnea animalelor moarte. Blestemul lui Dumnezeu stă asupra creaţiei animale. De multe ori, când este consumată, carnea putrezeşte în stomac şi provoacă boala. Cancerul, tumorile şi bolile pulmonare sunt pe scară largă provocate de consumul de carne.

MS 3, 1897

660. Ah, dacă fiecare ar putea deosebi aceste probleme aşa cum mi-au fost ele prezentate, cei care sunt acum atât de nepăsători, atât de indiferenţi în ce priveşte zidirea caracte-rului lor; cei care pledează în favoarea îngăduinţei faţă de o dietă cu mâncăruri cu carne nu şi-ar deschide niciodată gura în apărarea unui apetit pentru carnea animalelor moarte. O asemenea dietă le contaminează sângele în vene şi le stimu-lează pasiunile animalice inferioare. Le slăbeşte agerimea în pricepere şi vigoarea gândirii legate de înţelegerea lui Dum-nezeu şi a adevărului şi a cunoaşterii propriilor lor persoane.

661. Carnea nu a fost niciodată cel mai bun aliment; folosirea ei este însă acum de două ori improbabilă, de vreme ce rata bolilor la animale creşte atât de rapid.

662. Animalele devin tot mai bolnave şi nu va mai dura mult până când hrana de natură animală va fi dată la o parte de mulţi alţii în afară de adventiştii de ziua a şaptea. Trebuie să se pregătească alimente care sunt sănătoase şi susţinătoare ale vieţii, aşa încât bărbaţii şi femeile să nu aibă nevoie să consume carne.

MS 133, 1902

663. Când vor lua poziţie cei care cunosc adevărul de partea principiilor corecte pentru acest timp şi pentru veş-nicie? Când vor fi ei credincioşi principiilor reformei sănă-tăţii? Când vor învăţa ei că este primejdioasă folosirea cărnii? Sunt instruită să spun că, dacă a fost vreodată sigur consumul de carne, acesta nu este un lucru sigur acum.

664. Lumina care mi-a fost dată este aceea că nu va trece prea mult înainte să trebuiască să renunţăm la toate produsele alimentare de origine animală. Va trebui să se renunţe chiar şi la lapte. Boala se înmulţeşte cu repeziciune. Blestemul lui Dumnezeu se află asupra pământului, pentru că omul l-a blestemat. Obiceiurile şi practicile oamenilor au adus pămân-tul într-o asemenea stare, încât pentru familia omenească trebuie să se găsească un alt aliment ca înlocuitor al celor de provenienţă animală. Nu avem nevoie deloc de carne. Dum-nezeu ne poate da altceva.

665. Dacă aţi putea cunoaşte exact natura cărnii pe care o mâncaţi, dacă aţi putea vedea în viaţă animalele a căror carne le-o luaţi când sunt moarte, v-aţi întoarce cu dezgust de la mâncarea voastră cu carne. Chiar animalele acelea a căror carne o mâncaţi sunt adesea atât de bolnave, încât, dacă ar fi lăsate în pace, ar muri de la sine; dar în timp ce suflarea de viaţă mai este în ele, ele sunt ucise şi aduse pe piaţă. Voi luaţi în mod direct în organismul vostru germenii şi otrava cea mai grozavă, şi totuşi nu vă daţi seama de aceasta.

666. Adesea, animalele sunt duse la târg şi vândute pentru carnea lor – când ele sunt atât de bolnave, încât proprietarii lor se tem să le mai păstreze. Şi chiar unele dintre metodele de îngrăşare a lor pentru piaţă produc boala. Închise, lipsite de lumină şi aer curat, respirând atmosfera grajdurilor murdare, îngrăşându-se probabil cu hrană degradată, întregul corp se contaminează curând cu materia stricată.

Animalele sunt adesea transportate pe distanţe lungi şi supuse la mari suferinţe până să ajungă la târg. Luate de pe pajiştile verzi şi călătorind kilometri întregi, obositori, pe dru-murile prăfuite şi arzătoare sau înghesuite în vagoane murdare, tremurând de epuizare, adesea lipsite timp de multe ore de apă şi hrană, bietele creaturi sunt conduse la moarte pentru ca fiinţele omeneşti să se poată bucura de trupurile lor moarte.

667. Mulţi mor de boli provocate în întregime de consu-mul de carne; cu toate acestea, lumea nu pare să se înţelep-ţească. Sunt adesea sacrificate animale care au fost mânate o distanţă apreciabilă până la locul de tăiere. Sângele lor s-a înfierbântat. Ele sunt îngrăşate şi au fost lipsite de un exerciţiu fizic sănătos, iar când trebuie să călătorească până departe, devin surmenate şi epuizate – şi în acea stare sunt ucise pentru a fi vândute la piaţă. Sângele lor este foarte inflamat, iar cei care consumă carnea vitelor mănâncă otravă. Unii nu sunt afectaţi chiar atunci, în vreme ce alţii au atacuri în forma unor dureri severe şi mor de febră, holeră sau vreo altă boală necunoscută.

Foarte multe animale sunt vândute pentru piaţa marilor oraşe de către aceia care ştiu că sunt bolnave, iar cei care le cumpără nu sunt întotdeauna în necunoştinţă de cauză în această privinţă. Mai ales în marile oraşe se practică la o scară mare acest lucru, iar consumatorii de carne nu au cunoştinţă de faptul că mănâncă animale bolnave.

Unele animale care sunt aduse pentru a fi sacrificate par să-şi dea seama din instinct ce va avea loc şi devin furioase, literalmente nebune. Sunt ucise în timp ce se află în starea aceea, iar carnea le este pregătită pentru piaţă. Carnea lor este otravă şi celor care au mâncat-o le-a provocat crampe, con-vulsii, apoplexie şi moarte subită. Totuşi, cauza tuturor acestor suferinţe nu este atribuită cărnii.

Unele animale sunt tratate fără omenie în timp ce sunt aduse la tăiere. Sunt efectiv torturate şi, după ce au îndurat multe ore de suferinţă extremă, sunt măcelărite. Porcii au fost pregătiţi pentru piaţă chiar şi atunci când molima era încă asupră-le, iar carnea lor otrăvitoare a răspândit boli contagi-oase – şi ceea ce a urmat a fost o mortalitate extinsă.

Rezultatele fizice ale unei diete cu carne sporesc predispoziţia la boală şi moarte subită

668. Predispoziţia de a lua boala este de zece ori mărită prin consumul de carne.

Letter 83, 1901

669. Medicii lumeşti nu pot să ofere un motiv pentru creşterea rapidă a bolii în sânul familiei omeneşti. Dar ştim că o mare parte din această suferinţă este cauzată de consumarea cărnii moarte.

670. Animalele sunt bolnave, iar noi, consumând din carnea lor, sădim seminţele bolii în propriile noastre ţesuturi, în propriul sânge. Apoi, expuse schimbărilor dintr-o atmos-feră malarică, se fac simţite cu putere; de asemenea, când suntem expuşi unor epidemii şi boli contagioase, organismul nu se află în starea de a se împotrivi bolii.

671. Aveţi carne pe voi, dar nu este din material bun. Vă este mai rău din cauza acestui volum de carne. Dacă fiecare din voi s-ar limita la o dietă alimentară mai simplă, care v-ar diminua greutatea corporală cu unsprezece sau treisprezece kilograme, aţi fi mult mai puţin expuşi la boală. Consumul de carne a dat naştere unui sânge şi unor ţesuturi de calitate proastă. Trupurile voastre se află într-o stare de inflamare, gata să se îmbolnăvească. Sunteţi expuşi la atacuri puternice de boală şi la moarte subită, întrucât constituţia voastră nu are puterea de a se reface şi împotrivi bolii. Va veni un timp când tăria şi sănătatea cu care v-a plăcut să vă lăudaţi se vor dove-di a fi slăbiciune.

672. M-am simţit îndemnată de Duhul lui Dumnezeu să pun înaintea multora faptul că suferinţa şi sănătatea lor proas-tă erau provocate de nesocotirea luminii date lor cu privire la reforma sănătăţii. Le-am arătat că dieta lor cu carne, presu-pusă ca fiind esenţială, nu era necesară şi că, întrucât erau compuşi din ceea ce mâncau, creierul, oasele şi muşchii lor erau într-o stare nesănătoasă, pentru că au trăit cu carnea animalelor moarte; că sângele lor era stricat de această dietă nepotrivită; că acea carne pe care o mâncau era bolnavă şi că întreg organismul lor devenea grosolan şi corupt.

673. Mâncărurile cu carne vor scădea valoarea sângelui. Pregătiţi hrană cu condimente şi mâncaţi-o cu prăjituri şi plăcinte bogate şi veţi avea un sânge de calitate proastă. Organismul este împovărat peste măsură încercând să asimi-leze acest fel de hrană. Plăcintele cu carne şi murăturile, care nu ar trebui să fie vreodată introduse într-un stomac, vor da sângelui o calitate jalnică. Iar o hrană de calitate proastă, pregătită într-un mod nepotrivit şi în cantitate insuficientă, nu poate să dea un sânge bun. Mâncarea cu carne şi o hrană grea vor avea aceleaşi rezultate ca şi o dietă săracă.

674. Cancerul, tumorile şi toate bolile inflamatorii sunt cauzate în mare parte de consumul de carne.

Din lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, răspândirea largă a cancerului şi tumorilor se datorează în mare măsură hrănirii cu carne moartă.

MS 3, 1897

675. Dieta cu carne este o chestiune serioasă. Să trăiască fiinţele omeneşti cu carnea animalelor moarte? Răspunsul, după lumina pe care a dat-o Dumnezeu, este nu, hotărât nu. Instituţii ale reformei sănătăţii ar trebui să dea educaţie în această direcţie. Medicii, care pretind că înţeleg organismul omenesc, nu ar trebui să-şi încurajeze pacienţii să subziste cu carnea animalelor moarte. Ei ar trebui să sublinieze creşterea numărului bolilor din lumea animalelor. Mărturia cercetăto-rilor este aceea că puţine animale nu au vreo boală şi că practica de a consuma un volum mare de carne rezultă în contractarea bolilor de tot felul – cancer, tumori, scrofuloză, tuberculoză şi un număr mare de alte afecţiuni asemănătoare.

676. Cei care consumă alimente din carne ştiu prea puţin ce mănâncă. Adesea, dacă ar putea vedea animalele cât sunt în viaţă şi ar cunoaşte calitatea cărnii pe care o consumă, s-ar întoarce de la ea cu dezgust. Oamenii mănâncă neîncetat carne, care este plină de germeni tuberculoşi şi canceroşi. Astfel se transmit tuberculoza, cancerul şi alte boli fatale.

677. Mesele multor aşa-zise creştine sunt pregătite zilnic cu o varietate de feluri de mâncare ce irită stomacul şi produc o stare febrilă organismului. Mâncarea pe bază de carne constituie articolul alimentar principal pe mesele multor fa-milii, până când sângele le este plin de umori canceroase şi scrofuloase. Corpurile lor sunt compuse din ceea ce mănâncă. Însă când însă vin boala şi suferinţa asupra lor, se consideră că este o năpastă a Providenţei.

678. Cei care folosesc carnea fără restricţii nu au mereu un creier neîntunecat şi un intelect activ, pentru că folosirea cărnii animalelor tinde să creeze o structură grosieră a trupului şi să amorţească sensibilităţile delicate ale minţii.

Buletinul Conferinţei Generale, 12 aprilie 1901

679. Dumnezeu doreşte ca facultăţile de percepţie ale celor din poporul Său să fie limpezi şi în stare de a presta muncă grea. Dacă însă subzistaţi cu o dietă pe bază de carne, nu trebuie să vă aşteptaţi ca mintea voastră să fie rodnică. Gândurile trebuie curăţite; atunci va veni binecuvântarea lui Dumnezeu asupra poporului Său.

680. Celor care folosesc fără restricţii carnea le este cu neputinţă să aibă un creier neîntunecat şi un intelect activ.

681. Se manifestă o letargie alarmantă în privinţa subiec-tului senzualităţii inconştiente. Este ceva obişnuit să se consume carnea animalelor moarte. Acest lucru stimulează pasiunile inferioare ale organismului uman.

E. from U.T., p. 7

682. O dietă cu carne schimbă dispoziţia şi întăreşte trăsăturile animalice. Suntem compuşi din ceea ce mâncăm, iar consumul prea mare de carne va diminua activitatea inte-lectuală. Studenţii vor avea realizări mult mai mari în studiile lor dacă nu ar gusta niciodată carne. Când partea animalică a agentului omenesc este întărită prin consumul de carne, pute-rile intelectuale scad direct proporţional. O viaţă religioasă poate fi câştigată şi menţinută cu mai mult succes dacă se renunţă la carne, căci această dietă stimulează activitatea intensă a înclinaţiilor senzuale şi slăbeşte natura morală şi spirituală. „Căci firea pământească se luptă împotriva Duhu-lui, şi Duhul împotriva firii pământeşti.”

683. Dacă a fost vreodată un timp în care dieta să fie de tipul cel mai simplu, el este acum. Carnea nu trebuie pusă înaintea copiilor noştri. Influenţa ei este de a excita şi întări pasiunile inferioare şi are tendinţa de a amorţi puterile mora-le.

M.S. 50, 1904

684. Am fost învăţată că folosirea cărnii are tendinţa de a animaliza firea omenească şi de a-i jefui pe bărbaţi şi femei de dragostea şi compasiunea pe care ar trebui să le simtă pen-tru oricine. Noi suntem zidiţi din ceea ce mâncăm, iar cei a căror dietă este compusă în mare parte din hrană animală sunt aduşi într-o stare în care permit pasiunilor inferioare să pună stăpânire pe puterile superioare ale făpturii. [...]

Nu trasăm nici o linie precisă de urmat în dietă. Există multe feluri de alimente sănătoase. Dar spunem, cu toate acestea, că alimentele pe bază de carne nu sunt un aliment bun pentru poporul lui Dumnezeu. Aceasta animalizează fiinţele umane. Într-o ţară ca aceasta, în care se găsesc din abundenţă fructe, cereale şi nuci, cum se poate gândi cineva că trebuie să mănânce carnea animalelor moarte?

Letter 200, 1903

685. Dacă lucrurile ar fi aşa cum trebuie în familiile care alcătuiesc comunităţile noastre, am putea aduce o slujire de două ori mai mare pentru Domnul. Lumina ce mi-a fost dată este că trebuie să purtăm o solie hotărâtă în ce priveşte refor-ma sănătăţii. Cei ce folosesc mâncăruri pe bază de carne întăresc înclinaţiile inferioare şi pregătesc calea pentru ca boala să-i prindă în mreje.

686. Familia voastră mănâncă în mare măsură alimente cu carne şi înclinaţiile senzuale s-au întărit, câtă vreme cele intelectuale au slăbit. Noi suntem alcătuiţi din ceea ce mân-căm, şi dacă ne hrănim în mare parte cu carnea animalelor moarte, vom fi părtaşi la natura lor. Voi aţi favorizat partea mai grosolană a constituţiei voastre, în timp ce latura rafinată a fost slăbită.

Buletinul Conferinţei Generale, 12 aprilie 1901

687. Dorim ca adevărul pătrunzător al Cuvântului lui Dumnezeu să ia în stăpânire pe fiecare din poporul nostru înainte de terminarea acestei conferinţe. Vrem ca aceştia să înţeleagă că hrana potrivită pentru ei nu este carnea. O astfel de dietă cultivă pasiunile animalice în ei şi în copiii lor. Dumnezeu doreşte să ne educăm copiii după obiceiuri corecte de a mânca, de a ne îmbrăca şi de a munci. El doreşte ca noi să facem ce putem pentru a repara maşinăria umană avariată.

688. Puterile intelectuale, morale şi fizice sunt prejudi-ciate prin folosirea cu regularitate a cărnii. Consumul de carne deranjează organismul, întunecă intelectul şi toceşte sensibilitatea morală. Vă spunem, dragă frate şi soră, calea cea mai sigură este să lăsaţi carnea în pace.

689. Efectele unei diete pe bază de carne pot întârzia să se arate; acest lucru nu este însă o dovadă că nu este dăunătoare. Puţini pot fi convinşi să creadă că tocmai carnea pe care au mâncat-o este cea care le-a otrăvit sângele şi le-a produs suferinţă.

690. Mi-a fost prezentat acest subiect sub diferite aspecte. Mortalitatea provocată de consumul de carne nu este perce-pută; dacă ar fi, nu am mai auzi argumente şi scuze aduse în favoarea îngăduirii apetitului pentru carne moartă. Pentru satisfacerea foamei avem o mulţime de lucruri bune, fără a mai aduce cadavre pe mesele noastre în scopul ca acestea să constituie meniul nostru.

691. Mulţi mor de boli datorate în totul consumului de carne, aceasta în timp ce cauza reală abia dacă este suspectată de către ei înşişi sau alţii. Unii nu simt imediat efectele ei, dar acest lucru nu este o dovadă că nu le face rău. Ea poate să-şi facă lucrarea cu siguranţă asupra organismului, deşi pe moment victima poate să nu-şi dea seama de nimic.

692. În apărarea satisfacerii poftei voastre de a consuma carne, aţi spus în repetate rânduri: „Oricât de vătămătoare poate fi pentru alţii, mie nu-mi face nici un rău, pentru că am folosit-o toată viaţa”. Dar nu ştii cât de bine v-ar fi fost dacă v-aţi fi abţinut de la folosirea mâncării cu carne.

693. Dumnezeu ţi-a dat lumină şi cunoaştere, despre care tu ai mărturisit că au venit direct de la El şi că te-au învăţat să-ţi tăgăduieşti apetitul. Tu ştii că folosirea cărnii de porc este contrară poruncii Sale speciale, date nu pentru că a dorit în mod deosebit să-Şi demonstreze autoritatea, ci pentru că aceasta este dăunătoare celor ce o consumă. Folosirea ei face ca sângele să devină impur, aşa încât scrofuloza şi alţi germeni infectează organismul şi întregul corp suferă. În mod deosebit, nervii fini şi sensibili ai creierului ajung slăbiţi şi atât de înceţoşaţi, încât lucrurile sfinte nu vor mai fi văzute ca

694. Ţesuturile cărnii de porc colcăie de paraziţi. Despre porc, Dumnezeu a zis: „Să-l priviţi ca necurat. Să nu mâncaţi din carnea lor şi să nu vă atingeţi de trupurile lor moarte” (Deuteronom 14,8). Această poruncă a fost dată deoarece carnea de porc nu este potrivită ca aliment. Porcii sunt animale care se hrănesc cu stârvuri, şi aceasta este singura folosinţă pentru care au fost destinaţi. Niciodată, în nici o împrejurare, carnea lor nu trebuia să fie consumată de fiinţele umane.

695. Carnea de porc, deşi reprezintă un articol alimentar dintre cele mai obişnuite, este şi unul din cele mai vătămă-toare. Dumnezeu nu a interzis evreilor să mănânce carnea de porc numai pentru a-Şi arăta autoritatea, ci pentru că nu era un articol alimentar potrivit pentru om. Ea avea să-i umple organismul cu scrofuloză şi, mai ales în climatul acela cald, aceasta producea lepră şi diferite alte boli. Influenţa ei în acel climat asupra organismului era cu mult mai vătămătoare decât într-un climat mai rece. Însă Dumnezeu nu a avut în plan niciodată ca această carne de porc să fie consumată – în nici o împrejurare. Păgânii foloseau carnea de porc ca articol alimentar, iar poporul american a folosit carnea de porc ca un articol important în dieta lor. Carnea porcilor nu ar fi bună la gust în starea ei naturală. Este făcută acceptabilă la gust printr-o asezonare bogată, fapt care face ca un lucru foarte rău să devină şi mai rău. Carnea de porc, mai presus de orice altă carne, produce o stare foarte rea a sângelui. Cei care consumă carnea de porc în mod curent nu pot fi altfel decât bolnavi. Cei care fac mult exerciţiu fizic în aer liber nu-şi dau seama tot atât de bine de efectele rele ale consumului de carne de porc cum îşi dau seama cei a căror viaţă se desfăşoară în cea mai mare parte între patru pereţi, ale căror obiceiuri sunt sedentare şi a căror muncă este intelectuală.

Însă nu numai sănătatea fizică este vătămată prin con-sumul de carne de porc. Este afectată mintea, iar calităţile sale delicate sunt tocite prin folosirea acestui articol ali-mentar grosolan. Oricăror făpturi vii le este cu neputinţă să fie sănătoase când murdăria este elementul lor natural şi când se hrănesc cu toate lucrurile ce provoacă greaţă. Carnea por-cilor este compusă din ceea ce mănâncă aceştia. Dacă fiinţele omeneşti le consumă carnea, la rândul lor, vor avea sângele şi carnea stricate de necurăţiile transmise prin carnea de porc.

Consumul cărnii de porc a produs scrofuloză, lepră şi umori canceroase. Folosirea ei încă provoacă neamului omenesc cea mai profundă suferinţă.

696. Ca familie, sunteţi departe de a fi scutită de boală. Aţi folosit grăsimea animalelor, pe care Dumnezeu, prin Cu-vântul Său, o interzice în mod expres: „Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile unde veţi locui; cu nici un chip să nu mâncaţi nici grăsime, nici sânge. Să nu mâncaţi sânge, nici de pasăre, nici de vită, în toate locurile în care veţi locui. Cine va mânca vreun fel de sânge, va fi nimicit din poporul său” (Lev. 3,17; 7,26.27).

Letter 102, 1896

697. Carnea este servită mirosind a grăsime pentru că aceasta este pe placul gustului pervertit. Atât sângele, cât şi grăsimea animalelor sunt consumate ca articole de lux. Însă Domnul a dat îndrumări deosebite ca acestea să nu fie mâncate. De ce? Pentru că folosirea lor va crea în organismul omului un flux sangvin bolnav. Neluarea în seamă a îndrumărilor deosebite ale Domnului a adus asupra fiinţelor omeneşti o varietate de dificultăţi şi boli. [...] Dacă introduc în organismul lor ceea ce nu poate produce o carne bună şi un sânge bun, ei trebuie să suporte rezultatele faptului că au nesocotit Cuvântul lui Dumnezeu.

698. În multe locuri, peştii sunt atât de contaminaţi de murdăriile cu care se hrănesc, încât constituie o cauză a bolilor celor ce-i consumă. Acesta este cazul concret în care peştii vin în contact cu materia deversată de marile oraşe. Peştii care se hrănesc cu reziduurile de dejecţie pot ajunge în ape aflate la distanţă şi pot fi prinşi într-un loc în care apa este curată şi proaspătă. Astfel, folosiţi ca hrană, ei produc boala şi moartea celor care nu suspectează pericolul.

699. Acolo unde se pot obţine din belşug lapte bun şi fructe, există rareori vreo scuză pentru consumul de carne; nu este necesar să luăm viaţa nici unei făpturi a lui Dumnezeu pentru a ne satisface nevoile obişnuite. În unele cazuri de boală sau de epuizare, se poate ajunge la concluzia că este cel mai bine să se folosească ceva carne, dar trebuie să avem multă grijă să asigurăm carne de la animale sănătoase. Aceas-tă chestiune a ajuns să fie foarte serioasă, şi anume dacă mai este sigură folosirea cărnii în acest veac al lumii. Ar fi mai bine să nu mâncăm niciodată carne decât să folosim carnea animalelor care nu sunt sănătoase. Când nu am putut face rost de hrana de care aveam nevoie, am mâncat uneori puţină carne; dar mă tem din ce în ce mai mult de ea.

Y.I., 31 mai 1894

700. Unii cred cu sinceritate că un meniu corect constă în principal din fierturi. Faptul de a consuma în principal fierturi nu va promova sănătatea organelor digestive, căci această hrană este prea aproape de lichide. Încurajaţi consumul de fructe, legume şi pâine. O alimentaţie pe bază de carne nu este cea mai sănătoasă dietă, însă nu voi lua totuşi o poziţie conform căreia toată lumea ar trebui să renunţe la carne. Cei care au organe digestive slabe pot mânca adesea carne când nu pot consuma legume, fructe sau porridge. Dacă vrem să ne păstrăm sănătatea în cea mai bună formă, ar trebui să evităm consumul de fructe şi legume la aceeaşi masă. Dacă stomacul este slab, va exista suferinţă, creierul va fi întunecat şi incapabil de a depune efort intelectual. Mâncaţi fructe la o masă şi legume la următoarea. [...]

Prăjiturile, budincile dulci şi cremele vor deranja organele digestive; şi de ce i-am ispiti pe cei care stau în jurul mesei, punând înaintea lor asemenea articole alimentare? Cu cât carnea este mai des prezentă în dieta învăţătorilor şi elevilor, cu atât va fi mintea mai puţin în stare să înţeleagă lucrurile spirituale. Înclinaţiile animalice sunt întărite, iar calităţile sensibile ale minţii sunt tocite. Studiul sârguitor nu este cauza principală a prăbuşirii puterilor minţii. Cauza de căpetenie este alimentaţia necorespunzătoare, mesele neregulate şi lipsa exerciţiului fizic. Orele neregulate de mâncat şi dormit subminează puterile creierului.

instituţiile noastre, deşi acest pas avea să fie făcut în cele din urmă – 720]

[Carnea sănătoasă este preferabilă folosirii fără restricţii a laptelui cu

R. & H., 8 mai 1883

701. Carnea nu este esenţială pentru sănătate sau putere, căci altminteri Domnul a făcut o greşeală când a pregătit acel fel de hrană pentru Adam şi Eva înainte de căderea lor. Toate elementele nutritive sunt conţinute în fructe, legume şi ce-reale.

702. Este o greşeală să presupunem că tăria musculară de-pinde de folosirea cărnii. Nevoile organismului pot fi mai bine acoperite şi ne putem bucura de o sănătate mai bună fără folosirea acesteia. Cerealele împreună cu fructele, nucile şi legumele au toate proprietăţile nutritive pentru a face un sânge bun. Aceste elemente nu sunt furnizate atât de bine sau deplin printr-o alimentaţie cu carne. Dacă folosirea cărnii ar fi fost esenţială pentru sănătate şi tărie, hrana pe bază de carne ar fi fost inclusă în alimentaţia hotărâtă pentru om de la început.

Letter 72, 1896

703. Dieta animalelor este compusă din vegetale şi cereale. Trebuie oare ca vegetalele să fie transformate în proteină animală, trebuie ele înglobate în organismul animalelor înainte de a ni le însuşi? Trebuie să obţinem dieta noastră vegetală consumând carnea creaturilor moarte? Dumnezeu S-a îngrijit ca primii noştri părinţi să aibă fructe în stare naturală. El i-a dat lui Adam în stăpânire grădina, pentru ca acesta să o lucreze şi să o îngrijească, spunându-i: „Aceasta să fie hrana voastră”. Nu era acceptat ca un animal să ucidă un alt animal pentru a-şi asigura hrana.

704. Cei care consumă carne nu fac altceva decât să mănânce cereale şi legume la mâna a doua; căci animalul pri-meşte din aceste lucruri nutrienţii care produc creşterea. Viaţa care era în cereale şi legume trece în consumator. Noi o primim mâncând carnea animalului. Cu cât mai bine este să o luăm direct, mâncând hrana pe care Dumnezeu a hotărât să o folosim!

705. Când se întrerupe folosirea cărnii în alimentaţie, există deseori un simţământ de slăbiciune, o lipsă de vigoare. Mulţi prezintă acest lucru ca dovadă că hrana animală este esenţială; însă aceasta se întâmplă pentru că alimentele de acest gen sunt aţâţătoare, pentru că înfierbântă sângele şi excită nervii – de aceea li se simte atât de mult lipsa. Unii vor găsi că le este tot atât de greu să renunţe la alimentele din carne cum îi este beţivului să se lase de păhărelul lui; dar schimbarea le va face mult bine.

706. Mâncărurile din carne sunt de asemenea vătămă-toare. Evidentul lor efect stimulativ ar trebui să fie un argu-ment suficient împotriva folosirii acestora; iar starea aproape universală de boală a animalelor face ca aceasta să fie de două ori inacceptabilă. Ea tinde să irite nervii şi să stârnească pasiunile, înclinând astfel balanţa puterii în favoarea tendin-ţelor inferioare.

Letter 73a, 1896

707. Am fost oarecum surprinsă de argumentele tale prin care explicai de ce te-a menţinut în putere o alimentaţie pe bază de carne, pentru că, dacă te-ai scoate pe tine însuţi în afara acestei chestiuni, raţiunea proprie te-ar învăţa că o dietă cu carne nu prezintă un avantaj atât de mare pe cât presupui tu. Ştii cum ai răspunde unui iubitor al tutunului dacă ar aduce, ca pretext în favoarea folosirii tutunului, argumentele pe care le-ai înaintat tu ca motiv pentru care ar trebui să continui să foloseşti ca aliment carnea animalelor moarte.

Slăbiciunea pe care o simţi prin nefolosirea cărnii este unul dintre cele mai puternice argumente pe care ţi le-aş putea prezenta ca motiv pentru care ar trebui să încetezi s-o mai foloseşti. Cei ce consumă carne se simt stimulaţi după ce mănâncă acest aliment şi ei cred că sunt mai puternici. După ce o persoană nu mai foloseşte carnea, se poate ca pentru un timp să simtă o slăbiciune, dar când organismul său este curăţat de efectele acestei diete, el nu mai simte această slăbiciune şi va înceta să-şi dorească ceea ce a pretextat că-i este esenţial pentru a avea putere.

708. Când carnea este înlăturată ca aliment, locul ei ar trebui să fie suplinit de o varietate de cereale, nuci, legume şi fructe, care vor fi şi nutritive, şi gustoase. Acest lucru este imperativ mai cu seamă în cazul celor care sunt slăbiţi sau al celor care sunt împovăraţi de o muncă neîncetată. În unele ţări, în care sărăcia este foarte răspândită, carnea este ali-mentul cel mai ieftin. În asemenea împrejurări, schimbarea va avea loc cu mare greutate, dar se poate produce. Ar trebui totuşi să avem în vedere starea de fapt a poporului şi puterea unui obicei de o viaţă şi să fim prevăzători să nu expunem nici ideile corecte într-un mod nepotrivit. Nimeni nu ar trebui să fie împins să facă schimbarea în mod brusc. Locul cărnii ar trebui să fie luat de alimente hrănitoare necostisitoare. În această privinţă, foarte mult depinde de bucătăreasă. Cu grijă şi îndemânare, felurile de mâncare pot fi preparate astfel încât să fie şi hrănitoare, şi apetisante şi, într-o mare măsură, să ia locul alimentelor din carne.

În toate cazurile, educaţi conştiinţa, puneţi la lucru voinţa, faceţi rost de hrană bună şi hrănitoare şi schimbarea se va face repede, iar pofta după carne va înceta în curând.

Letter 60a, 1896

709. Gătitul corespunzător al alimentelor este cea mai importantă realizare. Gătitul corect este o cerinţă esenţială, mai ales atunci când carnea nu reprezintă principalul articol culinar. Ceva trebuie pregătit pentru a lua locul cărnii, şi aceşti înlocuitori ai cărnii trebuie să fie bine preparaţi, astfel încât carnea să nu fie dorită.

[Este nevoie de o dietă adecvată când renunţăm la consumul de carne – 320]

710. Când Satana pune stăpânire pe minte, ce repede se sting lumina şi învăţăturile pe care le-a dat Domnul, în bunăvoinţa Sa, şi cum îşi pierd acestea puterea! Cât de mulţi înjgheabă ceva scuze şi închipuie necesităţi care n-au existat niciodată, pentru a-i susţine în umblarea lor cea rea şi a înlătura lumina, călcând-o în picioare! Eu vorbesc cu convin-gere. Cea mai mare împotrivire faţă de reforma sănătăţii se datorează faptului că poporul acesta n-o trăieşte; şi cu toate acestea, ei vor spune că nu pot trăi reforma sănătăţii şi să-şi păstreze şi puterea.

În fiecare caz de felul acesta, descoperim un motiv serios pentru care ei nu pot trăi reforma sănătăţii. Ei n-o trăiesc şi niciodată n-au urmat-o cu stricteţe, prin urmare nu pot trage un folos de pe urma ei. Unii cad în greşeala de a considera că, pentru motivul că au renunţat la carne, nu au deloc nevoie să pună în locul ei cele mai bune fructe şi legume, pregătite într-o stare cât mai naturală posibil, fără grăsime şi condimente. Dacă ar vrea numai să aranjeze cu îndemânare darurile cu care i-a înconjurat Creatorul, părinţii şi copiii cu o conştiinţă lucidă, angajându-se uniţi în lucrare, s-ar bucura de o hrană simplă şi apoi ar fi în măsură să vorbească în cunoştinţă de cauză despre reforma sănătăţii. Cei care n-au fost convertiţi la reforma sănătăţii şi n-au adoptat-o niciodată pe deplin nu trebuie să fie judecători ai binefacerilor ei. Cei care se abat ocazional să-şi satisfacă gustul, mâncând un curcan îngrăşat sau altă mâncare din carne, îşi pervertesc apetitul şi nu sunt cei care să judece binefacerile reformei sănătăţii pentru organism. Ei sunt stăpâniţi de gust, şi nu de principiu.

MS 133, 1902

711. Mulţi părinţi acţionează ca şi cum ar fi lipsiţi de judecată. Sunt într-o stare de letargie, paralizaţi de satisface-rea apetitului pervertit şi a pasiunii înjositoare. Pastorii noştri, care cunosc adevărul, ar trebui să trezească poporul din starea sa de înţepenire şi să-i călăuzească pentru a lăsa deoparte acele lucruri care provoacă o poftă de carne. Dacă neglijează înfăptuirea reformei, îşi vor pierde puterea spirituală şi vor degenera tot mai mult prin îngăduinţa păcătoasă. În multe cămine sunt practicate obiceiuri care dezgustă universul ceresc, obiceiuri care degradează fiinţele omeneşti, aducându-le mai jos decât dobitoacele. Toţi cei care cunosc adevărul să spună: „Să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul”.

Nici unul dintre pastorii noştri să nu dea un exemplu rău în ce priveşte consumul de carne. Ei şi familiile lor să trăiască la înălţimea luminii reformei sănătăţii. Pastorii noştri să nu-şi animalizeze propriile firi şi cea a copiilor lor. Copiii ale căror dorinţe nu au fost înfrânate sunt ispitiţi nu numai să-şi satisfacă obiceiurile obişnuite ale necumpătării, dar şi să dea frâu liber pasiunilor inferioare şi să nesocotească curăţenia şi virtutea. Aceştia sunt conduşi mai departe de către Satana nu numai să-şi strice propriile trupuri, ci să şoptească cuvintele păcătoase şi altora. Adesea, dacă părinţii lor sunt orbiţi de păcat, ei nu vor discerne aceste lucruri.

Părinţilor care locuiesc în marile oraşe Domnul le trimite strigătul de avertizare: strângeţi-vă copiii în casele voastre; strângeţi-i departe de aceia care dispreţuiesc poruncile lui Dumnezeu, care practică răul şi-i învaţă şi pe alţii s-o facă. Ieşiţi din marile oraşe cât mai repede cu putinţă.

Părinţii îşi pot asigura mici case la ţară, cu pământ de cultivat, unde pot avea livezi şi unde pot cultiva legume şi fructe mici care să ia locul cărnii, care este atât de vătămă-toare pentru fluxul de viaţă al sângelui din vene.

Letter 73, 1896

712. Dacă apetitul nostru strigă după carnea animalelor moarte, este necesar să postim şi să ne rugăm ca Domnul să ne dea harul Său pentru a ne tăgădui poftele trupeşti care se războiesc cu sufletul.

Letter 200, 1903

713. Există printre adventiştii de ziua a şaptea dintre cei care nu vor să ia în seamă lumina ce le-a fost dată în legătură cu această chestiune. Ei fac din carne o parte constitutivă a dietei lor. Boala vine asupra lor. Bolnavi şi suferind din prici-na propriei lor căi greşite, cer ca slujitorii lui Dumnezeu să înalţe rugăciuni pentru ei. Însă cum poate lucra Domnul pentru ei, dacă nu sunt dispuşi să facă voia Sa, când refuză să ia aminte la instrucţiunile Sale privitoare la reforma sănătăţii?

Timp de treizeci de ani, lumina despre reforma sănătăţii a tot venit la poporul lui Dumnezeu, dar mulţi au făcut din aceasta un subiect de glumă. Au continuat să folosească cea-iul, cafeaua, condimentele şi carnea. Trupurile le sunt pline de boală. Cum putem noi, întreb, să aducem astfel de persoa-ne înaintea Domnului spre vindecare?

714. Chiflele calde şi mâncărurile cu carne nu sunt deloc în armonie cu principiile reformei sănătăţii. Dacă am vrea să lăsăm ca raţiunea să ia locul impulsului şi îngăduinţei egoiste, nu ar trebui să gustăm din carnea animalelor moarte. Ce este mai respingător pentru simţul mirosului decât o prăvălie în care sunt ţinute cărnuri spre vânzare? Mirosul de carne crudă este nesuferit pentru toţi cei ale căror simţuri nu au fost stricate prin cultivarea unor pofte nefireşti. Ce imagine poate fi mai neplăcută pentru o minte care cugetă decât aceea a animalelor ucise pentru a fi devorate? Dacă lumina pe care a dat-o Dumnezeu în privinţa reformei sănătăţii nu este luată în seamă, El nu va face o minune să-i păstreze sănătoşi pe cei ce urmează o cale din pricina căreia se îmbolnăvesc.

Letter 48, 1902

715. Deşi nu facem ca folosirea sau nefolosirea cărnii să fie un test, deşi nu vrem să forţăm pe nimeni să renunţe la aceasta, este totuşi datoria noastră să cerem ca nici un slujbaş de la Conferinţă să nu minimalizeze sau să se împotrivească soliei de reformă în acest punct. Dacă, faţă în faţă cu lumina pe care a dat-o Dumnezeu în privinţa efectului pe care-l are consumul de carne asupra organismului, vei continua să mă-nânci carne, trebuie să suporţi consecinţele. Dar să nu iei înaintea poporului o poziţie care le va permite să cugete că nu este necesar să ia atitudine în privinţa consumului de carne; căci Domnul cheamă la reformă. Domnul ne-a dat lucrarea de vestire a soliei reformei sănătăţii, iar dacă tu nu poţi să faci un pas înainte, intrând în rândurile celor care dau această solie, nu trebuie să scoţi în evidenţă acest lucru. Prin contracararea eforturilor tovarăşilor tăi de slujbă, care propovăduiesc reforma sănătăţii, tu eşti în neregulă, lucrând de partea cea rea.

Pacific Union Recorder, 9 oct. 1902

716. Ca mesageri ai lui Dumnezeu, să nu dăm noi o mărturie hotărâtă împotriva îngăduirii apetitului pervertit? [...] Dumnezeu a lăsat din belşug fructe şi cereale, care pot fi preparate în mod sănătos şi folosite în cantităţi corespunzătoare. Prin urmare, de ce continuă oamenii să aleagă mâncărurile din carne? Poate fi oare cu putinţă să avem încredere în pastori care stau la mese la care este servită carne, pe care o mănâncă alături de alţii? [...]

„Să păziţi poruncile Domnului Dumnezeului vostru” (Deut. 6,17). Oricine încalcă legea sănătăţii va primi cu siguranţă neplăcerea lui Dumnezeu. Ah, ce măsură bogată de Duh Sfânt am putea avea, zi de zi, dacă am dori să umblăm cu atenţie, tăgăduindu-ne eul şi practicând însuşirile caracterului lui Hristos!

MS 113, 1901

717. Predicatorii şi colportorii noştri să păşească sub stindardul strictei cumpătări. Să nu vă fie niciodată ruşine să spuneţi: „Nu, vă mulţumesc; nu mănânc carne. Am mustrări de conştiinţă în ce priveşte consumarea cărnii animalelor moarte”. Dacă vi se oferă ceai, refuzaţi-l, spunând motivul pentru aceasta. Explicaţi că este vătămător şi, chiar dacă este stimulator pentru un timp, stimularea dispare curând şi se face simţită o cădere corespunzătoare.

Letter 135, 1902

718. În ce priveşte consumul de carne, putem spune cu toţii: lăsaţi-o în pace. Şi toţi ar trebui să dea o mărturie clară împotriva ceaiului şi cafelei, nefolosindu-le vreodată. Acestea sunt narcotice, vătămătoare atât pentru creier, cât şi pentru celelalte organe ale corpului. Nu a venit încă timpul în care să pot spune că folosirea laptelui şi ouălor ar trebui să fie perma-nent întreruptă. Laptele şi ouăle nu ar trebui puse în aceeaşi categorie cu carnea. În unele afecţiuni, folosirea ouălor este cât se poate de binefăcătoare.</