PARTEA A XX-a
Condimente etc.
Citate în secţiunea XX
Mirodenii şi condimente
Letter 142, 1900
555. Condimentele, atât de frecvent folosite de cei din lume, ruinează sănătatea.
(1905) M.H. 325
556. Sub titlul de stimulente şi narcotice, este clasificată o mare varietate de articole care, folosite ca aliment sau băutură, irită stomacul, otrăvesc sângele şi excită nervii. Folosirea lor este un rău absolut. Oamenii caută starea eufo-rică a stimulentelor pentru că, pe moment, rezultatele sunt plăcute. Însă există întotdeauna un revers. Folosirea stimu-lentelor nefireşti tinde să devină de fiecare dată excesivă şi este un agent activ în producerea degenerării fizice.
În această eră rapidă, cu cât hrana este mai puţin excitantă, cu atât este mai bine. Prin natura lor, condimen-tele sunt dăunătoare. Muştarul, piperul, mirodeniile, mură-turile şi altele de acest fel irită stomacul şi fac ca sângele să devină febril şi impur. Starea de inflamare a stomacului be-ţivului este adesea dată ca exemplu pentru efectul bău-turilor alcoolice. O stare inflamatorie similară este produsă de folosirea condimentelor iritante. În scurt timp, hrana obişnuită nu mai satisface apetitul. Organismul simte ne-voia, dorinţa de ceva mai excitant.
(1896) E. from U.T., p. 6
557. Condimentele şi mirodeniile folosite la prepararea mâncării ajută digestia în acelaşi fel în care se presupune că ceaiul, cafeaua şi alcoolul îl ajută pe omul care munceşte să-şi ducă la bun sfârşit sarcinile. După ce efectele imediate s-au dus, aceştia cad tot atât de mult sub nivelul stării normale, pe cât l-au depăşit prin acţiunea acestor substanţe stimulative. Organismul este slăbit. Sângele este contaminat, iar rezultatul sigur este inflamarea.
Condimentele irită stomacul şi
dau naştere unor pofte nefireşti
R. & H., 6 noiembrie 1883
558. Pe mesele noastre nu ar trebui să fie decât hrana cea mai sănătoasă, fără nici o substanţă iritantă. Pofta de băuturi alcoolice este stimulată prin prepararea mâncărurilor cu condimente şi mirodenii. Acestea provoacă o stare febrilă a organismului şi apare dorinţa de a bea pentru alinarea iritaţi-ei. În desele mele călătorii, în care stau în hoteluri sau va-goane de tren, nu devin clienta restaurantelor, vagoanelor-res-taurant sau a hotelurilor cu pensiune pentru simplul motiv că nu pot mânca alimentele care se oferă acolo. Mâncărurile sunt foarte asezonate cu sare şi piper, provocând o sete aproape insuportabilă.[...] Acestea vor irita şi inflama mucoa-sa fină a stomacului. [...] Aşa este mâncarea servită adesea pe mesele tributare modei, mâncare dată chiar şi copiilor. Efectul ei este acela de a provoca o stare de agitaţie şi de a stârni o sete pe care apa nu o potoleşte. [...] Mâncarea ar trebui pregătită într-un mod cât mai simplu cu putinţă, fără condimente şi mirodenii şi nici cu o cantitate prea mare de sare.
[Alimentele condimentate creează o dorinţă pentru băuturi la masă – 570]
Letter 53, 1898
559. Unii şi-au satisfăcut în aşa fel gustul încât, dacă nu primesc exact acele articole alimentare pe care le cere acesta, nu au nici o plăcere să mănânce. Dacă li se pun înainte mirodenii şi mâncăruri condimentate, ei îşi pun stomacul la lucru, aplicând acest bici de foc; căci el a fost tratat în aşa fel, încât nu va recunoaşte mâncarea simplă, nestimulativă.
(1890) C.T.B.H. 17
560. Înaintea copiilor sunt puse feluri de mâncare de lux – alimente condimentate, sosuri grele, prăjituri şi produse de patiserie. Aceste mâncăruri foarte asezonate irită stomacul şi provoacă o dorinţă pentru stimulente şi mai puternice. Nu numai că apetitul copiilor este ispitit cu mâncare nepotrivită, din care li se permite să mănânce după plac la mesele pe care le iau, dar li se dă voie să mănânce între mese şi, când aceştia sunt în vârstă de doisprezece-paisprezece ani, sunt adesea dispeptici confirmaţi.
Aţi văzut probabil o imagine a stomacului unuia care este dependent de băuturi tari. O stare similară este produsă sub influenţa iritantă a condimentelor iuţi. Cu stomacul aflat într-o asemenea condiţie, există o dorinţă aprigă pentru altceva, care să satisfacă cererile apetitului, ceva mai tare, şi mai tare.
[Pentru context, vezi 355]
Folosirea lor – o cauză a slăbiciunii
(1864) Sp. Gifts IV 129
561. Există o categorie de oameni care mărturisesc cre-dinţa în adevăr, care nu folosesc tutunul, tutunul de prizat, ceaiul sau cafeaua şi totuşi sunt vinovaţi de satisfacerea apetitului într-o manieră diferită. Ei poftesc cărnuri foarte asezonate, cu sosuri grele, iar apetitul lor a devenit atât de pervertit, încât nu pot fi mulţumiţi nici măcar cu carne – dacă aceasta nu este pregătită în modul cel mai vătămător. Stomacul este adus într-o stare de febrilitate, organele diges-tive sunt împovărate excesiv şi stomacul lucrează din greu totuşi pentru a scăpa de volumul mare de hrană pe care a fost forţat să-l primească. După ce stomacul şi-a îndeplinit sarci-na, ajunge epuizat, lucru care provoacă o stare de slăbiciune. În acest punct, mulţi sunt înşelaţi şi gândesc că lipsa de mâncare este cea care produce asemenea senzaţii şi, fără să lase stomacului timp pentru a se odihni, consumă alte alimen-te, care pe moment îndepărtează slăbiciunea. Şi cu cât este satisfăcut mai mult apetitul, cu atât vor fi mai mari strigătele sale pentru a fi îngăduit.
[c.t.b.h. 47] (1890) C.H. 114
562. La început, condimentele irită mucoasa fină a stoma-cului, însă în cele din urmă distrug sensibilitatea acestei membrane delicate. Sângele ajunge febril, sunt deşteptate înclinaţiile senzuale, în timp ce puterile morale şi intelectuale sunt slăbite şi devin roabe ale pasiunilor josnice. Mama ar trebui să studieze pentru a stabili o dietă simplă şi totuşi hrănitoare pentru familia sa.
(1864) Sp. Gifts IV, 130
563. Persoanele care şi-au satisfăcut apetitul mâncând fără reţinere carne, sosuri foarte asezonate şi tot felul de prăjituri grele şi dulceţuri nu se pot bucura de îndată de o dietă simplă, sănătoasă şi nutritivă. Gustul lor este atât de pervertit, încât nu sunt deloc îmbiaţi de o dietă cu fructe, pâine simplă şi legume. Ei nu trebuie să se aştepte să aibă de la început plăcere pentru mâncarea atât de diferită de cea pe care şi-au îngăduit s-o consume.
MS 33, 1909
564. Cu toată lumina preţioasă care ne-a fost dată neîncetat în publicaţiile de sănătate, nu ne putem permite să ducem o viaţă nepăsătoare şi neglijentă, bând şi mâncând cum poftim şi îngăduindu-ne folosirea stimulentelor, narcoticelor şi condimentelor. Să luăm în consideraţie faptul că suntem posesorii unor suflete care vor fi câştigate sau pier-dute şi că modul în care ne raportăm la problema cumpătării are consecinţe vitale. Este de o mare importanţă să ne facem bine partea în mod individual şi să avem o înţelegere inteligentă a ceea ce trebuie să mâncăm şi să bem şi a modului în care trebuie să trăim pentru a ne păstra sănătatea. Toţi sunt puşi la probă acum pentru a se vedea dacă acceptă principiile reformei sănătăţii sau merg pe calea satisfacerii propriilor pofte.
[Cei care sunt reformatori în abţinerea de la băutură ar trebui să devină conştienţi de relele provocate de folosirea condimentelor – 747]
[Deşi se renunţă la plăcintele cu carne, condimente etc., mâncarea ar trebui să fie pregătită cu grijă – 389]
[Timpul este irosit cu pregătirea alimentelor asezonate cu condimente
care ruinează sănătatea, creează o stare de indispoziţie nesuferită şi întunecă judecata – 234]
[Condimente, mirodenii îngăduite copiilor – 348, 351, 354, 360]
[Mâncarea foarte asezonată încurajează supraalimentaţia şi produce stări febrile – 351]
[Folosirea fără îngrădiri a murăturilor şi a condimentelor de către un copil agitat şi nervos – 574]
[Nu pot fi preschimbate în sânge bun – 576]
[Lucrătorii care refuză delicatesele şi condimentele grele etc. se dovedesc a fi reformatori practici în domeniul sănătăţii – 227]
[Pasiunile senzuale sunt stârnite de alimentele condimentate – 348]
[Alimentele luate la întâlnirile de tabără ar trebui să nu aibă nici urmă de condimente şi grăsimi – 124]
[Condimentele nu au fost folosite în familia White – Apendice I:4]
[Alimentele asezonate şi condimentele excită nervii şi slăbesc intelectul – 356]
[Binecuvântarea unei alimentaţii fără condimente – 119]
[Cele mai bune sunt alimentele simple, fără mirodenii – 487]
[Cei ce poftesc mirodeniile trebuie să fie luminaţi – 779]
Bicarbonatul de sodiu şi praful de copt
(1905) M.H. 300, 301
565. Folosirea bicarbonatului de sodiu sau a prafului de copt la facerea pâinii este dăunătoare şi inutilă; bicarbonatul de sodiu produce inflamarea stomacului şi deseori otrăveşte întregul organism. Multe gospodine gândesc că nu pot face o pâine bună fără folosirea bicarbonatului, dar acest lucru este o eroare. Dacă s-ar strădui să deprindă nişte metode mai bune, pâinea lor ar fi mai hrănitoare şi, pentru cei care au un gust natural, ar fi mult mai gustoasă.
R. & H., 8 mai 1883
566. Chiflele calde, crescute cu bicarbonat de sodiu sau praf de copt, nu ar trebui să apară niciodată pe mesele noastre. Asemenea alimente compuse sunt nepotrivite pentru a fi introduse în stomac. Pâinea crescută, caldă, de orice fel ar fi, este greu de digerat.
Pâinişoarele de graham, care sunt atât sănătoase, cât şi gustoase, pot fi făcute din făină integrală amestecată cu apă curată rece şi lapte. Însă este greu să-i învăţăm simplitatea pe cei din poporul nostru. Când le recomandăm pâinişoarele de graham, prietenii noştri ne spun: „A, da, ştim să facem”. Sun-tem foarte dezamăgiţi când acestea se ivesc, crescute cu praf de copt sau cu lapte acru şi bicarbonat de sodiu. Aceştia nu dau nici o dovadă că înfăptuiesc o reformă. Făina integrală, amestecată cu apă curată moale şi lapte, dă cele mai bune pâini graham din care am mâncat vreodată. Dacă apa este tare, folosiţi mai mult lapte dulce sau adăugaţi un ou la aluat. Pâinile ar trebui să fie coapte în profunzime într-un cuptor bine încins, care să fie alimentat de un foc constant.
Health Reformer, august 1873
567. În călătoriile mele văd familii întregi suferind din pricina gătitului necorespunzător. Rareori se vede pe mesele lor pâinea bună, dulce şi sănătoasă. Chiflele galbene de atâta bicarbonat de sodiu şi pâinea grea, cleioasă, distrug organele digestive a zeci de mii de oameni.
[c.t.b.h. 49] (1890) C.H. 117
568. Unele femei nu simt că este o datorie religioasă faptul de a pregăti alimentele aşa cum se cuvine; din această cauză, nu încearcă să înveţe cum s-o facă. Ele o lasă să se acrească înainte de a o coace, iar bicarbonatul de sodiu adău-gat pentru a remedia neatenţia bucătăresei face ca pâinea să fie total nepotrivită pentru stomacul omului.
(1870) 2T 537
569. Noi vedem feţe palide şi dispeptici gemând peste tot unde mergem. Când ne aşezăm la masă şi mâncăm mâncarea pregătită în acelaşi fel în care a fost gătită luni sau poate ani de zile, mă mir că aceste persoane mai sunt încă în viaţă. Pâinea şi chiflele sunt galbene de bicarbonat de sodiu. Aceas-tă recurgere la bicarbonat se făcea pentru a scăpa de o mică îngrijorare; ca urmare a uitării, pâinea este adesea lăsată să se acrească înainte de a fi pusă la copt şi, pentru a remedia acest rău, se adaugă o mare cantitate de bicarbonat, lucru care nu are ca rezultat decât faptul că devine total nepotrivită pentru stomacul omului. Bicarbonatul, sub orice formă, nu trebuie să fie introdus în stomac, pentru că efectul este îngrozitor. El roade ţesuturile stomacului, produce inflamare şi adesea otrăveşte întregul organism. Unele femei se scuză astfel: „Eu nu pot face pâine sau turte dacă nu folosesc bicarbonat”. Poţi, cu siguranţă, dacă devii ucenică şi dacă vrei să înveţi. Nu este sănătatea familiei voastre suficient de valoroasă pentru ca acest lucru să vă inspire ambiţie ca să învăţaţi cum să gătiţi şi cum să mâncaţi?
SAREA
(1905) M.H. 305
570. Nu mâncaţi foarte sărat, evitaţi folosirea murăturilor şi a alimentelor condimentate, mâncaţi fructe din abundenţă, iar iritaţia care reclamă atât de mult lichid în timpul mesei va dispărea aproape complet.
(1909) 9T 162
571. Mâncarea ar trebui să fie pregătită în aşa fel, încât să fie atât apetisantă, cât şi hrănitoare. Ea nu trebuie să fie jefuită de ceea ce îi este necesar organismului. Eu folosesc puţină sare, şi am folosit întotdeauna, pentru că sarea, departe de a fi vătămătoare, este de fapt vitală pentru sânge.
Letter 37, 1901
572. Odată, doctorul__ a încercat să-mi înveţe familia cum să gătească după reforma sănătăţii aşa cum o vedea el, fără sare sau altceva care să dea gust mâncării. Ei bine, am încercat, dar puterile mi-au scăzut atât de mult, încât a trebuit să fac o schimbare; şi am introdus cu mult succes o nouă orientare. Îţi spun aceasta pentru că ştiu că te afli sigur în pericol. Mâncarea ar trebui pregătită în aşa fel, încât să fie hrănitoare. Nu ar trebui să fie jefuită de ceea ce-i este necesar organismului. [...]
Eu folosesc ceva sare – şi o folosesc întotdeauna – pentru că, după lumina ce mi-a fost dată de Dumnezeu, acest articol alimentar nu numai că nu este dăunător, dar este de fapt esenţial pentru sânge. De ce şi cum nu ştiu, dar vă ofer această învăţătură aşa cum mi-a fost dată.
[Ceva sare trebuie folosită – 548]
[Evitaţi o cantitate nepotrivită de sare – 558]
[Ellen White folosea ceva sare – Apendice I:4]
Murăturile şi oţetul
(1905) M.H. 325
573. În această eră rapidă, cu cât hrana este mai puţin excitantă, cu atât este mai bine. Prin natura lor, condimentele sunt dăunătoare. Muştarul, piperul, mirodeniile, murăturile şi altele de acest fel irită stomacul şi fac ca sângele să devină febril şi impur.
[c.t.b.h. 61, 62] (1890) F.E. 150, 151
574. M-am aşezat odată la masă cu mai mulţi copii care nu împliniseră doisprezece ani. Carnea a fost servită din belşug, iar apoi o fată delicată, agitată, a cerut murături. I s-a întins un borcan de chowchow – care erau foc din cauza muştarului şi ardeau din pricina condimentelor – din care şi-a luat din belşug. Fetei i se dusese vestea pentru firea agitată şi nervoasă, iar aceste condimente erau bine calculate pentru a produce o astfel de stare.
(1870) 2T 368
575. Plăcintele cu carne şi murăturile, care nu ar trebui să-şi găsească niciodată loc în stomacul vreunui om, vor produce o calitate jalnică a sângelui.
(1870) 2T 383
576. Organele care produc sânge nu pot preschimba condimentele, plăcintele cu carne, murăturile şi cărnurile bolnave în sânge bun.
(1905) M.H. 305
577. Nu mâncaţi foarte sărat, evitaţi folosirea murăturilor şi a alimentelor condimentate, mâncaţi fructe din abundenţă, iar iritaţia care reclamă atât de mult lichid în timpul mesei va dispărea aproape complet.
Oţetul
Letter 9, 1887
578. Salatele sunt pregătite cu ulei şi oţet, în stomac are loc o fermentaţie, iar mâncarea nu este digerată, ci se strică sau putrezeşte; în consecinţă, sângele nu este hrănit, ci se umple cu impurităţi şi apar probleme la ficat şi rinichi.
[Experienţa personală legată de biruirea obiceiului de a folosi oţetul –
Apendice I:6]
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA