CUGETARI DE PE MUNTELE FERICIRILOR
FERICIRILE
"Ferice de cei prigoniti din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărătia cerurilor." Matei 5,10.
Isus nu prezintă urmasilor Săi speranta de a ajunge la slavă si bogătii pământesti si de a avea parte de o viată ferită de încercări, ci El le prezintă privilegiul de a umbla împreună cu Învătătorul lor pe calea tăgăduirii de sine si a ocării, din pricină că lumea nu-i cunoaste.
El, care a venit să răscumpere omenirea pierdută, a fost primit cu împotrivire de către fortele unite ale vrăjmasilor lui Dumnezeu si ai omului. Uniti într-o confederatie fără milă, oamenii răi si îngerii răi s-au ridicat împotriva Printului păcii. Cu toate că fiecare cuvânt si faptă a Sa respira numai milă dumnezeiască, faptul că nu se potrivea cu lumea dădea nastere la cea mai dârză împotrivire. Din cauză că nu voia să dea nici o îngăduintă pasiunilor rele ale firii noastre, El a trezit cea mai aprigă împotrivire si vrăjmăsie. Tot asa se întâmplă cu toti cei care trăiesc cu evlavie în Hristos Isus. Între neprihănire si păcat, iubire si minciună, este o luptă ce nu poate fi oprită.
Când cineva prezintă iubirea lui Hristos si frumusetea sfinteniei, îi dă la iveală pe supusii împărătiei lui Satana, iar printul răutătii se simte provocat să se împotrivească. Prigoana si ocara îi asteaptă pe toti aceia care sunt pătrunsi de spiritul lui Hristos. Caracterul prigoanei se schimbă tot timpul; dar principiul, spiritul care stă la temelia ei, este acelasi care i-a ucis întotdeauna pe cei alesi ai Domnului, încă din zilele lui Abel.
Când oamenii caută să fie în armonie cu Dumnezeu, vor vedea că rusinea crucii n-a încetat. Domniile, puterile si spiritele rele din locurile ceresti se ridică la luptă împotriva tuturor acelora care dau ascultare legii cerului. De aceea, departe de a le produce mâhnire, prigoana trebuie să aducă bucurie ucenicilor lui Hristos, pentru că aceasta este o dovadă că ei merg pe urmele Maestrului lor.
Este adevărat că Domnul n-a făgăduit poporului Său scutire de încercări si greutăti, dar El a făgăduit ceva ce e cu mult mai de pret. El a zis: "Si puterea ta să tină cât zilele tale". "Harul Meu îti este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârsită." (Deut.33,25; 2 Cor.12,9). Dacă sunteti chemati să treceti prin cuptorul de foc din pricina Numelui Său, Isus va fi alături de voi, asa cum a fost si cu cei trei credinciosi din Babilon. Aceia care Îl iubesc pe Răscumpărătorul lor se vor bucura de fiecare ocazie de a lua parte împreună cu El la umilire si ocară. Iubirea pe care o au fată de Domnul lor face ca suferinta pentru Numele Lui să fie dulce.
În toate veacurile, Satana i-a prigonit pe cei ai lui Dumnezeu. El i-a chinuit si i-a dus la moarte, dar în moarte ei au ajuns biruitori. Prin credinta lor statornică, ei au descoperit pe Cineva mult mai puternic decât Satana. Satana putea să chinu-iască si să ucidă trupul, dar nu se putea atinge de viata care era ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. El putea să-i arunce în închisori, dar nu putea să încătuseze spiritul. Ei puteau să privească dincolo de ceată si să vadă slava, zicând: "Eu socotesc că suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită fată de noi". "Căci întristările noastre usoare de-o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate vesnică de slavă". (Rom. 8,18: 2 Cor. 4,17).
Prin încercări si persecutie, slava - caracterul - lui Dumnezeu este descoperită în cei alesi ai Săi. Biserica lui Dumnezeu, urâtă si persecutată de lume, este educată si disciplinată în scoala lui Hristos. Pe pământ, ei umblă pe calea cea strâmtă si sunt curătiti în cuptorul suferintei. Ei Îl urmează pe Hristos prin lupte dârze, dau dovadă de tăgăduire de sine si suferă amarnice dezamăgiri, dar experienta lor chinuitoare îi învată că vina si nenorocirile sunt aduse de păcat si privesc la el cu groază. Fiind părtasi la suferintele lui Hristos, ei sunt sortiti să fie si părtasi ai slavei Sale. În viziune sfântă, profetul a văzut triumful poporului lui Dumnezeu. El zice: "Si am văzut ca o mare de sticlă amestecată cu foc; si pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii fiarei" Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, si cântarea Mielului si ziceau: 'Mari si minunate sunt lucrările tale, Doamne, Dumnezeule, Atotputernice! Drepte si adevărate sunt căile Tale, Împărate al Neamurilor"'" "Acestia vin din necazul cel mare; ei si-au spălat hainele si le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte în templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Îsi va întinde peste ei cortul Lui" (Apoc. 15,2-3; 7,14-15).
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
