CUGETARI DE PE MUNTELE FERICIRILOR - Ferice de cei flamanzi...

"Ferice de cei flãmânzi si însetati dupã neprihãnire, cãci ei vor fi sãturati." Matei 5,6.

Neprihãnirea este sfintenie, asemãnare cu Dumnezeu, si "Dumnezeu este iubire" (1 Ioan 4,16). Ea este trãirea Legii lui Dumnezeu, pentru cã "toate poruncile Tale sunt drepte" (Ps. 119,172) si "iubirea este lumina si viata lui Dumnezeu. Neprihãnirea lui Dumnezeu este întrupatã în Hristos. Noi primim neprihãnirea, primindu-L pe El.

Dreptatea sau neprihãnirea nu se capãtã nici prin lupte chinuitoare sau munci istovitoare, nici prin daruri sau sacrificii, ci ea este datã în dar oricãrui suflet care flãmânzeste si înseteazã dupã ea. "Voi toti cei însetati, veniti la ape, chiar si cel ce n-are bani! Veniti si cumpãrati bucate" fãrã bani si fãrã platã". "Neprihãnirea lor este de la Mine, zice Domnul", si "Iatã Numele pe care I-L vor da: "Domnul, neprihãnirea noastrã" (Isaia 55,1; 54,17; Ier. 23,6).

Nimeni de pe pãmânt nu poate sã dea ceea ce va potoli foamea si setea sufletului. Dar Isus zice: "Iatã, Eu stau la usã si bat; dacã aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el si el cu Mine." "Eu sunt Pâinea vietii. Cine vine la Mine, nu va flãmânzi niciodatã, si cine crede în Mine nu va înseta niciodatã" (Apoc. 3,20; Ioan 6,35).

Dupã cum avem nevoie de hranã, pentru sustinerea puterii noastre corporale, tot asa avem nevoie de Hristos, pâinea din ceruri, pentru a ne sustine viata spiritualã si a ne da putere sã facem faptele lui Dumnezeu. Dupã cum corpul primeste continuu mâncarea care sustine viata si vigoarea, tot asa si sufletul trebuie sã comunice continuu cu Hristos, supunându-se Lui si depinzând în totul de El.

Dupã cum cãlãtorul obosit cautã izvorul în pustie si, când îl gãseste, îsi potoleste setea arzãtoare, tot asa si crestinul, când înseteazã dupã apa curatã a vietii, o va cãpãta de la Hristos, care este izvorul de apã vie.

Când recunoastem desãvârsirea caracterului Mântuitorului nostru, vom dori sã fim cu totul schimbati si reînnoiti dupã chipul curãtiei Sale. Cu cât Îl cunoastem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai înalt va fi idealul nostru în ce priveste caracterul si cu atât mai serioasã dorinta noastrã de a ne asemãna cu El. Când sufletul se prinde de Dumnezeu, un element divin se uneste cu cel omenesc, si inima doritoare poate sã zicã: "Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, cãci de la Dumnezeu îmi vine nãdejdea" (Ps.62,5).

Dacã ai un simtãmânt de lipsã în sufletul tãu, dacã flãmânzesti si însetezi dupã neprihãnire, aceasta este o dovadã cã Hristos a lucrat asupra inimii tale, ca sã poatã fi cãutat spre a face pentru tine, prin darul Duhului Sfânt, ceea ce tu singur nu esti în stare sã faci. Nu trebuie sã cãutãm a ne potoli setea la niste pârâiase, pentru cã marele izvor este chiar deasupra noastrã si din apele lui îmbelsugate putem sã bem dupã voie, numai dacã ne ridicãm putin mai sus pe calea credintei.

Cuvintele lui Dumnezeu sunt izvoarele vietii. Dacã veti cãuta aceste izvoare de apã vie, veti fi adusi, prin Duhul Sfânt, în comuniune cu Hristos. Adevãruri foarte cunoscute vor fi înfãtisate într-o luminã nouã; texte din Scripturã vã vor izbi privirile cu un nou înteles, ca un fulger de luminã; veti vedea legãtura altor adevãruri ale lucrãrii de mântuire si atunci veti sti cã Hristos vã conduce; un Învãtãtor divin este alãturi de voi.

Isus zicea: "Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apã, care va tâsni în viata vesnicã" (Ioan 4,14). Când Duhul Sfânt vã descoperã adevãrul, veti strânge drept comoarã cele mai pretioase experiente si veti avea dorinta de a vorbi si altora despre lucrurile aducãtoare de mângâiere, care v-au fost descoperite. Când veti veni în legãturã cu ei, le veti împãrtãsi idei noi cu privire la caracterul sau lucrarea lui Hristos. Veti avea o nouã descoperire despre iubirea Sa milostivitoare, spre a o împãrtãsi si acelora care-L iubesc si care nu-L iubesc.

"Dati si vi se va da" (Luca 6,38), deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este "o fântânã din grãdini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban" (Cânt. Cânt. 4,15). Inima care a gustat o datã iubirea lui Hristos doreste fãrã încetare un torent si mai adânc si, dacã veti da, veti primi într-o mãsurã mai bogatã si mai abundentã. Orice descoperire a lui Dumnezeu pentru suflet mãreste puterea de a cunoaste si de a iubi. Strigãtul neîntrerupt al inimii este: "Mai mult despre Tine" si totdeauna rãspunsul Scripturii este: "Cu mult mai mult" (Rom. 5,9-10), pentru cã lui Dumnezeu Îi place sã facã "nespus mai mult decât cerem sau gândim noi" (Efes.3,20). Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru mântuirea omenirii pierdute, I S-a dat Duhul Sfânt fãrã mãsurã. Tot astfel el va fi dat oricãrui urmas al lui Hristos atunci când toatã inima este predatã pentru ca Isus sã locuiascã în ea. Însusi Domnul nostru a dat porunca: "Fiti plini de Duh" (Efes.5,18) si aceastã poruncã este si o fãgãduintã cã ea va fi împlinitã. Tatãl a avut buna plãcere ca în Hristos "sã locuiascã toatã plinãtatea" si "în El aveti totul deplin" (Col. 1,19; 2,10).

Dumnezeu a revãrsat iubirea Sa fãrã mãsurã, ca si picãturile de ploaie care rãcoresc pãmântul. El zice: "Sã picure cerurile de sus si sã ploaie norii neprihãnirea! Sã se deschidã pãmântul, sã dea din el mântuirea si sã iasã totdeauna din el izbãvirea". Cei nenorociti si cei lipsiti cautã apã si nu este; li se usucã limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi pãrãsi. Voi face sã izvorascã râuri pe dealuri si izvoare în mijlocul vãilor; voi preface pustia în iaz si pãmântul uscat în suvoaie de apã" (Is. 45,8; 41,17-18).