Caminul Adventist - Cap.80 Ce sa jucam ?

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

Capitolul 80

CE SÃ JUCÃM ?

Înlocuiti ceea ce este pãcãtos cu ceea ce este nevinovat. Tinerii si copiii nu pot fi asa linistiti si asezati ca cei în vârstã. În timp ce distractiile pãcãtoase sunt condamnate, si asa ar trebui sã fie, pãrintii, profesorii si supraveghetorii copiilor ar trebui sã le ofere în locul acestora plãceri nevinovate care sã nu-i întineze din punct de vedere moral. Nu-i constrângeti pe tineri cu reguli rigide si restrictii, care sã-i facã sã se simtã oprimati si sã-i determine sã dãrâme barierele si sã porneascã pe cãrãri nesãbuite, spre pierzare. Cu brat hotãrât, cu bunãtate si întelegere, tineti frâul îndrumãrii, cãlãuzirii si controlãrii planurilor si scopurilor, totusi, în acelasi timp, cu blândete, cu întelepciune, cu iubire, în asa fel încât ei sã stie cã aveti în vedere cel mai mare bine al lor. 1

Sunt distractii, ca dansul, jocul de cãrti, sahul, damele, cu care noi nu putem fi de acord, pentru cã cerul le condamnã. Aceste distractii deschid usa pentru mari pãcate. Ele nu sunt folositoare, ci au o influentã excitantã, producând în unele minti pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc, risipã si destrãbãlare. Toate aceste jocuri trebuie condamnate de crestini si ele trebuie înlocuite cu altceva cu totul nevinovat. 2

Dacã facem restrictii copiilor nostri în privinta plãcerilor lumesti, care tind sã corupã si sã conducã pe o cale gresitã, noi trebuie sã le oferim în loc modalitãti de recreatie nevinovate; care sã îi conducã pe cãi bune, pe care nu existã nici un pericol. Nici un copil al lui Dumnezeu nu trebuie sã aibã experiente triste sau sumbre. Poruncile si fãgãduintele divine ne aratã acest lucru. Cãile întelepciunii sunt "cãi plãcute si toate cãrãrile ei sunt pasnice". În timp ce evitãm ceea ce este fals si artificial - cursele de cai, jocurile de cãrti, loteriile, meciurile de box, luptele, bãuturile alcoolice, fumatul - trebuie sã oferim surse de plãceri, care sunt curate, nobile si înãltãtoare. 4

Locul util al gimnaziului. Exercitiile de gimnasticã ocupã un loc folositor în multe scoli, însã, dacã nu sunt supravegheate cu grijã, acestea sunt adesea folosite pânã la exces. În gimnaziu, multi copii, din dorinta de a-si încerca puterea, si-au produs vãtãmãri pe viatã.

Exercitiul fizic în gimnaziu, oricât de bine ar fi condus, nu poate tine locul recreatiei în aer liber, si pentru aceasta scolile noastre ar trebui sã ofere conditii favorabile. 5

Jocurile cu mingea - principii cãlãuzitoare de bazã. Eu nu condamn jocul simplu cu mingea; însã, chiar si acesta, cât este de simplu, poate fi exagerat. Mã dau înapoi aproape întotdeauna de la rezultatele aproape sigure ce urmeazã acestor distractii. Acestea conduc la cheltuieli care ar putea fi folosite pentru a duce lumina adevãrului unor suflete care pier fãrã Hristos. Distractiile si cheltuielile pentru satisfactii proprii, care conduc pas cu pas la înãltarea eului, si instruirea în aceste jocuri pentru plãcere dau nastere la o dragoste si pasiune pentru aceste lucruri care nu sunt favorabile desãvârsirii unui caracter crestin. Felul în care au fost folosite la colegiu nu poartã pecetea cerului. Ele nu fortificã intelectul. Nu rafineazã si nu conduc la curãtie de caracter. Ele ne conduc spre obiceiuri si practici lumesti, iar cei care le practicã devin atât de absorbiti si înnebuniti dupã ele, încât ei sunt înregistrati în ceruri ca iubitori mai mult de plãceri decât de Dumnezeu. În loc ca intelectul sã fie fortificat pentru a-si putea face mai bine lucrul, ca studentii sã-si poatã aduce mai bine la îndeplinire datoriile de crestini, practicarea acestor jocuri le umple creierul cu gânduri care le distrag mintea de la studii... Au ca tintã aceste jocuri numai slava lui Dumnezeu? Eu stiu cã nu. Dumnezeu este pierdut din vedere. În timpul de probã, fiintele inteligente înlocuiesc ceea ce ar trebui sã le constituie ocupatia - cãci au voia lui Dumnezeu descoperitã în acest sens - cu speculatii si inventii ale omului care îl are pe Satana de partea sa, insuflându-i spiritul sãu... Domnul Dumnezeul cerurilor protesteazã împotriva pasiunii aprinse pentru aceste jocuri care sunt atât de ademenitoare. 6

Problema multor sporturi atletice. Elevii trebuie sã facã miscare fizicã în mod viguros. Putine rele sunt mai înspãimântãtoare decât indolenta si nepãsarea. Cu toate acestea, orientarea majoritãtii sporturilor atletice constituie un subiect ce îi preocupã pe aceia care au pe inimã bunãstarea copiilor si tinerilor. Profesorii sunt îngrijorati datoritã influentei pe care o au aceste sporturi atât asupra programului elevului în scoalã, cât si asupra consecintelor acestora pentru viata lui de mai târziu. Jocurile care ocupã atât de mult timp distrag mintea de la studiu. Ele nu sunt de folos pentru pregãtirea tinerilor pentru lucrul practic serios în viatã. Influenta acestora nu conduce cãtre rafinament, generozitate sau adevãrata bãrbãtie. Unele dintre cele mai mari distractii, cum ar fi fotbalul si boxul, au devenit scoli ale brutalitãtii. Ele dezvoltã aceleasi trãsãturi precum jocurile din Roma anticã. Dorinta de a domina, mândria de a avea fortã, de a fi brut, desconsiderarea nesãbuitã a vietii, exercitã asupra tinerilor o înspãimântãtoare putere demoralizatoare.

Alte sporturi, desi nu sunt la fel de brutale si sunt mai putin condamnabile, nu sunt recomandate datoritã excesului în care sunt practicate. Ele stimuleazã iubirea de plãcere si senzatii tari, ajungându-se sã se nutreascã dezgust pentru munca utilã si predispozitia de a evita datoriile si responsabilitãtile practice ale vietii. Ele tind sã distrugã plãcerea pentru realitãtile vietii si bucuriile linistite ale acesteia. În acest fel, se deschide usa cãtre destrãbãlare si nelegiuire, cu toate urmãrile lor teribile. 7

Când viata era mai putin complicatã. În vremurile de demult, când oamenii erau cãlãuziti de Dumnezeu, viata era simplã. Ei locuiau aproape de inima naturii. Copiii munceau împreunã cu pãrintii lor si studiau frumusetile si tainele comorii naturii. Si acolo, în linistea câmpului si a pãdurii, ei cugetau la acele adevãruri mãrete, transmise ca o mostenire sacrã din generatie în generatie. O astfel de instruire a produs oameni puternici. În veacul acesta, viata a devenit artificialã, iar oamenii au degenerat. Dacã nu ne putem întoarce cu totul la obiceiurile simple ale acelor vremuri, noi am putea învãta din ele lectii care sã facã din momentele noastre de recreare ceea ce însusi numele implicã - momente în care cu adevãrat clãdim atât pentru trup, cât si pentru minte si suflet. 8

Plimbãri cu familia. Mai multe familii care locuiesc în acelasi oras sau sat trebuie sã se adune împreunã, sã lase deoparte ocupatiile care i-au istovit fizic si mintal si sã facã o excursie la tarã, pe malul unui lac frumos sau într-un crâng, unde peisajul natural este minunat. Sã-si ia cu ei hranã simplã, sãnãtoasã, cele mai bune fructe si cereale si sã se aseze la masã la umbra unui copac sau sub baldachinul cerului. Plimbarea, miscarea fizicã si peisajul vor stimula pofta de mâncare, ei se pot bucura astfel de o masã pe care chiar regii o pot invidia. În asemenea ocazii, pãrintii si copiii trebuie sã se simtã liberi de griji, muncã si îngrijorare. Pãrintii sã se poarte ca niste copii cu copiii lor, fãcând ca totul sã fie cât se poate de plãcut pentru ei. Toatã ziua sã fie pusã deoparte pentru recreatie. Pentru cei a cãror ocupatie este în interior si sedentarã, miscarea în aer este binefãcãtoare pentru sãnãtate. Toti aceia care socotesc acest lucru ca o datorie sã facã acest lucru. Nu se va pierde nimic, ci se va câstiga mult. Ei se vor întoarce la ocupatiile lor cu o nouã putere de viatã si cu curajul reînnoit, apucându-se de lucrul lor cu zel si fiind mai bine pregãtiti sã facã fatã bolilor. 9

Gãsiti fericire în mijlocul naturii. Sã nu gânditi cã Dumnezeu doreste ca noi sã renuntãm la tot ce poate fi pentru fericirea noastrã. Lucrurile la care El ne cere sã renuntãm nu sunt pentru binele si fericirea noastrã. Dumnezeul care a fãcut sã creascã pomii cei falnici si i-a îmbrãcat cu un frunzis atât de bogat, care a creat atâtea flori frumoase si încântãtoare, care a fãcut cu mâna Lui lucrãri atât de minunate în naturã, nu doreste ca noi sã fim nefericiti; El nu doreste ca noi sã nu avem gust si plãcere pentru aceste lucruri. El le-a fãcut ca sã ne bucurãm de ele. Scopul Sãu este ca noi sã ne bucurãm de tot ceea ce constituie farmecul naturii, care este creatiunea Sa. 10

Întâlniri sociale utile. Întâlnirile cu caracter social devin folositoare în cel mai înalt sens, si instructive, atunci când cei care se adunã laolaltã, cu inimile clocotind de dragostea lui Dumnezeu, discutã lucruri din Cuvântul lui Dumnezeu, metode pentru înaintarea lucrãrii Sale si faceri de bine pentru semenii lor. Când Duhul lui Dumnezeu este primit ca un oaspete de seamã la aceste adunãri, când nu se spune si nu se face nimic care sã-L îndepãrteze, Dumnezeu este onorat, iar cei care se adunã laolaltã sunt înviorati si întãriti.11 Adunãrile noastre ar trebui sã se desfãsoare, si noi ar trebui sã ne purtãm în asa fel încât, atunci când ne întoarcem acasã, sã fim linistiti cã nu L-am supãrat pe Dumnezeu si cã nu i-am rãnit sau jignit în vreun fel pe cei prezenti. 12

Domnul Isus si gãsea plãcere în momente de bucurie nevinovatã. Domnul Isus a respins îngãduinta de sine în toate formele, totusi, prin natura Sa, El era sociabil. El a acceptat ospitalitatea tuturor claselor sociale, fãcând vizite atât în casele celor bogati, cât si ale celor sãraci, ale celor învãtati si ale celor nestiutori si cãutând sã le înalte gândurile de la problemele vietii obisnuite la acele lucruri care sunt spirituale si vesnice. El nu a fost de acord cu destrãbãlarea si nici o umbrã de usurãtate lumeascã nu i-a afectat comportamentul; cu toate acestea, El îsi gãsea plãcere în momente de bucurie nevinovatã si, prin prezenta Sa, aproba întrunirile sociale. Un ospãt de nuntã iudaic a constituit o ocazie deosebitã si bucuria acestuia nu a displãcut Fiului omului... Pentru gândul Domnului Isus, bucuria sãrbãtorilor de nuntã arãtau înainte cãtre bucuria acelei zile, când El avea sã-Si aducã mireasa acasã, în casa Tatãlui Sãu, când cei rãscumpãrati, împreunã cu Rãscumpãrãtorul, aveau sã stea laolaltã la ospãtul nuntii Mielului. 13

Exemplul Sãu în conversatie si comportament. Când Si-a început lucrarea, atunci când era invitat la masã sau la un ospãt de cãtre un fariseu sau un vames, El accepta invitatia... În astfel de ocazii, Domnul Hristos conducea discutia de la masã si dãdea multe lectii pretioase. Cei prezenti l ascultau; oare nu El fusese Acela care le vindecase bolnavii, le alinase durerile si le luase copiii în brate si îi binecuvântase? Vamesii si pãcãtosii erau atrasi cãtre El, iar atunci când El începea sã le vorbeascã, atentia le era atintitã asupra Lui. Domnul Hristos i-a învãtat pe ucenicii Sãi cum sã se poarte cu cei nereligiosi si cu cei religiosi. El i-a învãtat, prin exemplul Sãu, ca, atunci când participau la adunãri publice, sã nu cearã neapãrat sã spunã ceva. Însã conversatia Lui era cu totul di-feritã de ceea ce ascultaserã ei la sãrbãtori, în trecut. Fiecare cuvânt pe care îl rostea El era o mireasmã de viatã spre viatã pentru ascultãtorii Sãi, care ascultau cu toatã atentia. 14

Ellen G.White si o plãcutã întrunire socialã. La încheierea lungii mele cãlãtorii în est, am ajuns acasã la timp ca sã pot petrece ajunul Noului An în Healdsburg. Sala mare a colegiului a fost potrivitã pentru o reuniune a Scolii de Sabat. Ghirlandele de chiparoase, frunze de toamnã, rãmurele de brad si flori erau aranjate cu grijã; si un clopot mare de brad atârna în bolta de la intrarea în salã. Pomul era foarte încãrcat cu daruri care aveau sã fie folosite pentru sãraci... Cu aceastã ocazie, nu s-a spus si nici nu s-a fãcut ceva ce ar fi putut împovãra constiinta cuiva. Unii m-au întrebat: "Sora White, ce pãrere aveti despre aceasta? Este în acord cu credinta noastrã?" Eu le-am rãspuns: "Este, cu credinta mea." 15

Atrageti-i pe tineri cu putere pentru a-i câstiga. Dumnezeu doreste ca fiecare familie si fiecare comunitate sã exercite acea putere de atragere si câstigare a tinerilor cuprinsi de plãcerile seducãtoare ale lumii si din întovãrãsirea cu aceia a cãror influentã este vãtãmãtoare. Cãutati sã vedeti ce puteti face pentru a-i câstiga pe tineri la Isus. 16

1. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 335.

2. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 514.

3. Review and Herald, 29 iun. 1884.

4. Special Testimony, " Living by Principle", 1898, pag. 19, 2o.

5. Educatie, pag. 195, 196.

6. Notebook Leaflet, Vol. 1, No. 30.

7. Educatie, pag. 196.

8. Id., pag. 197.

9. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 514, 515.

10. Review and Herald, 25 mai 1886.

11. The Youth's Instructor, 4 feb. 1897.

12. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 337.