« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

         Capitolul  72

OSPITALITATEA

            Astãzi pot fi primiti îngerii.  Biblia se referã mult la ospitalitate.  Nu numai cã o prezintã  ca pe o datorie, dar ne prezintã si multe  tablouri  frumoase ale exercitãrii acestui har si a binecuvântãrilor pe care  le aduce.   Printre acestea, se aflã în primul rând experienta lui  Avraam...  Acestor fapte de amabilitate, Dumnezeu le-a atribuit suficientã importantã, raportându-le  în Cuvântul Sãu; si cu mai mult de  o mie de ani mai târziu,  un apostol  inspirat s-a referit  la ele: "Sã nu dati uitãrii primirea de  oaspeti; cãci prin aceasta  multi au gãzduit, fãrã sã stie,  pe îngeri." 

Privilegiul acordat  lui Avraam si Lot este si la îndemâna noastrã.  Dovedind ospitalitate fatã de copiii lui Dumnezeu, si  noi putem primi  îngeri în locuintele noastre. Chiar si în zilele noastre, îngeri cu  chip omenesc intrã în casele oamenilor si sunt  gãzduiti de ei. Iar  crestinii care trãiesc în lumina prezentei lui Dumnezeu sunt totdeauna  însotiti de îngeri nevãzuti, si aceste fiinte sfinte lasã în urma  lor o binecuvântare în cãminele  noastre. 1

            Ocazii si privilegii neglijate.  "Primitor de oaspeti" este  o calitate aflatã printre  trãsãturile celui stãpânit de Duhul Sfânt  care are o rãspundere în bisericã. Chiar întregii biserici i se dã  porunca: "Fiti primitori  de oaspeti între voi, fãrã cârtire,  ca niste buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare  din  voi sã slujeascã altora dupã darul pe care l-a primit."  Aceste sfaturi au fost  în mod ciudat neglijate. Chiar printre  aceia  care pretind a fi crestini, adevãrata ospitalitate este  doar putin pusã în practicã.  Chiar în poporul nostru, ocazia de a  dovedi ospitalitate  nu este privitã asa cum ar trebui sã fie, ca  un privilegiu si o binecuvântare. În general, existã prea putinã sociabilitate,  prea putinã dispozitie de a mai face loc pentru încã douã sau trei  persoane fãrã a ne simti stânjeniti sau fãrã a face paradã. 2 

            Scuze nepotrivite.  I-am auzit pe multi scuzându-se cã nu au primit  în cãminele si în inimile lor pe sfintii lui Dumnezeu. "De ce?  Nu au nimic  pregãtit; nu au nimic gãtit; trebuie sã se ducã în altã  parte." Si în acel loc pot gãsi alte scuze inventate pentru a  nu primi pe cei care au nevoie de ospitalitate, iar simtãmintele  oaspetilor sunt profund afectate si ei pleacã cu impresii neplãcute  despre acesti asa-zisi frati si surori. Dacã nu ai pâine, sora mea,  imitã  cazul relatat în Biblie. Du-te la vecina ta si spune-i: "Prietena  mea, împrumutã-mi  trei felii de pâine. Un prieten  de-al nostru  a  trecut pe la noi în cãlãtoria sa si nu am nimic sã-i pun înainte."  

            Nu avem nici un exemplu cã lipsa pâinii ar fi fost vreodatã scuzã  pentru primirea unuia  care bate la usã. Când Ilie a venit la vãduva  din Sarepta,  ea a împãrtit bucãtica ei cu profetul lui Dumnezeu,  iar  acesta a fãcut o minune, si datoritã acestui lucru, pentru cã  a oferit un loc de odihnã slujitorului Sãu si si-a împãrtit  bucãtica  de pâine cu el, ea însãsi a fost ajutatã si  viata ei si a fiului  ei salvatã. La fel se poate întâmpla si cu altii, dacã vor face acest  lucru cu bucurie pentru slava lui Dumnezeu.  Unii se plâng cã nu au sãnãtate - le-ar plãcea sã facã acest lucru  dacã ar avea putere. Unii ca acestia s-au ferecat atât de mult în  ei însisi si gândesc atât de mult la ce simt bietii de ei si vorbesc  atât  de mult despre  suferintele, încercãrile si necazurile lor, încât  aceasta a devenit "adevãrul lor prezent".  Ei nu se pot  gândi  decât la ei însisi, oricât de mare ar fi nevoia de împreunã simtire  si ajutor din partea altora.  Tu, care suferi datoritã unei sãnãtãti  precare,  existã si pentru tine un remediu.  Dacã îmbraci pe cel gol si aduci  în casa ta pe sãracul care este aruncat  afarã si îti împarti pâinea  cu  cel flãmând, "atunci lumina ta va strãluci  ca zorile, si vindecarea  ta va încolti repede". Facerea de bine  este un remediu excelent  pentru boalã. Cei care se angajeazã în aceastã lucrare sunt  invitati  sã cearã ajutor de la Dumnezeu cãci El S-a pus  pe Sine însusi  ca  garant  spre a le rãspunde. Sufletul lor  va fi  sãturat atunci când  va fi secetã si ei vor fi ca o grãdinã bine udatã, ale cãrei  ape nu seacã.  Binecuvântãri pierdute datoritã egoismului exclusivist.  Dumnezeu  nu are plãcere de interesul egoist  atât de adesea manifestat fatã  de "mine si familia mea". Fiecare familie  care nutreste acest  spirit trebuie sã fie convertitã prin intermediul principiilor curate,  exemplificate în viata Domnului Hristos. Cei care se închid în ei  însisi si care nu vor  sã primeascã  oaspeti pierd multe binecuvântãri.  4

            Îngerii asteaptã sã vadã  dacã folosim ocaziile pe care le  avem la  Îndemânã spre a face  bine - asteptând sã vadã dacã noi îi vom  binecuvânta  pe altii, pentru ca ei, la rândul lor, sã ne poatã binecuvânta pe  noi. Domnul Însusi ne-a fãcut diferiti - pe unii sãraci, pe unii bogati,  pe altii necãjiti - pentru ca toti sã aibã  ocazia de a-si  clãdi caracterul. Dumnezeu a rânduit sã existe  sãraci, pentru ca  noi sã putem fi încercati, pusi la probã, si sã scoatem la ivealã  ceea ce este  în inimile noastre. 5

            Când spiritul de ospitalitate  moare, inima ajunge paralizatã de egoism.  6

            Fatã de cine sã fim ospitalieri?  Relatiile noastre sociale nu trebuie  cãlãuzite  de obiceiurile lumii, ci de Duhul lui Dumnezeu si învãtãtura din Cuvântul  Sãu. Israelitii, în toate sãrbãtorile lor, îi includeau si pe sãraci,  strãini si pe levit, care era atât ajutorul preotului la Sanctuar,  cât si un învãtãtor religios si misionar. Acestia  erau priviti ca  oaspetii poporului, fatã de care sã-si dovedeascã ospitalitatea în  toate ocaziile de bucurie socialã si religioasã si cãrora sã le poarte  de grijã în suferintã si nevoie.  Unii ca acestia trebuie sã fie  bineveniti  în casele noastre. Cât de mult  ar face o asemenea primire pentru a înveseli  si încuraja pe sora misionarã sau  pe învãtãtor, pe purtãtorul de  poveri, pe mama care lucreazã din greu, pe cei slabi sau în vârstã,  atât de adesea fãrã un cãmin si luptând cu sãrãcia si multe descurajãri. 

"Când dai un prânz sau o cinã", spune Domnul Hristos, "nu  chema pe prietenii tãi, nici pe fratii tãi, nici pe neamurile  tale,  nici pe vecinii tãi bogati; ca nu cumva sã te cheme si ei la rândul  lor pe tine si sã iei  astfel o rãsplatã pentru ce ai fãcut.  Ci, când dai o masã, cheamã-i pe sãraci, pe schilozi, pe schiopi,  pe orbi. Si va fi ferice de tine, pentru cã ei n-au cu ce sã-ti rãsplãteascã;  dar  ti se va rãsplãti la învierea celor neprihãniti."  Acestia sunt oaspeti care nu sunt o povarã  spre a-i primi.  Ei nu  au nevoie de o primire specialã sau care sã (te) coste.  Nu e nevoie  sã faci nici un efort. Cãldura unei primiri plãcute, un loc lângã  soba ta, un loc la masa ta, privilegiul de a împãrtãsi cu tine binecuvântarea  ceasului rugãciunii, vor fi pentru multi dintre acestia  ca o licãrire  a  cerului.  Simpatiile noastre trebuie sã depãseascã limitele eului si zidurile  familiei. Sunt atâtea ocazii pretioase pentru aceia care vor face  din cãminele lor o binecuvântare pentru altii. Influenta socialã constituie  o putere minunatã. Noi o putem folosi,  dacã vrem, ca pe un mijloc  de  a-i  ajuta pe cei din jurul nostru. 7

            Un refugiu pentru tinerii ispititi.   Cãminele noastre ar trebui  sã fie un loc de refugiu pentru tinerii ispititi. Sunt multi dintre  ei care se aflã la rãscruce de drumuri. Fiecare influentã, fiecare  impresie  le determinã  alegerea care le va hotãrî destinul atât pentru aici,  cât  si pentru vesnicie.  Pãcatul  îi invitã.  Mijloacele prin care acesta  se  prezintã sunt strãlucitoare si atractive.  Ele contin ceva tentant  pentru fiecare nou venit. Pretutindeni, în jurul nostru,  sunt tineri  care nu au cãmin si multi ale cãror familii nu au acea putere care  sã le fie ajutor, înnobilatoare, iar tinerii sunt târâti spre pãcat.  Ei alunecã aspre ruinã chiar înãuntrul umbrei propriilor noastre usi. 

Acesti tineri au nevoie de o mânã întinsã spre ei cu iubire. Cuvinte  amabile, rostite în mod simplu, mici atentii,  acordate în mod  simplu,  vor înlãtura norii ispitelor care se adunã asupra sufletului. Adevãrata  expresie a inimii, care provine de sus, are puterea de a deschide  usa inimilor care au nevoie de mireasma cuvintelor crestinesti si  de atingerea simplã, delicatã, a spiritului iubirii lui Hristos. Dacã  dorim sã arãtãm interes fatã de tineri, sã-i invitãm în cãminele noastre  si sã-i înconjurãm cu o atmosferã amabilã, sã le fim de folos si multi  dintre ei  îsi vor îndrepta pasii cu bucurie pe cãrarea care duce  spre ceruri. 8

            Pãstrati simplitatea în familie.  Când vin  musafiri, si  acest  lucru se întâmplã frecvent, nu trebuie sã se îngãduie ca acestia sã  absoarbã tot timpul si atentia mamei; bunãstarea fizicã si spiritualã  a copiilor ei trebuie sã fie pe primul loc. Timpul nu trebuie folosit  pentru pregãtirea unor prãjituri, plãcinte complicate si a unor mâncãruri  grele, nesãnãtoase, pentru a fi puse pe masã. Toate acestea constituie  o cheltuialã în plus si multi nu îsi pot permite  acest lucru. Însã  rãul cel mai mare  provine  din exemplul care s-ar  da în acest fel.  Pãstrati  simplitatea  în familie. Nu încercati sã dati impresia cã voi  vã  permiteti un stil de viatã care de fapt este dincolo de puterile voastre.  Nu încercati sã pãreti ceea ce nu sunteti, nici prin preparatele pe  care le puneti la masã, nici prin maniere.  În timp ce vã tratati musafirii cu amabilitate si îi faceti sã  se  simtã ca acasã, trebuie sã aveti totdeauna în minte cã voi sunteti  învãtãtori  pentru copiii pe care vi i-a dat Dumnezeu. Ei vã urmãresc  si nici  un gest de-al vostru nu ar trebui sã le îndrepte  pasii pe o cale  gresitã.  Fiti fatã de musafiri exact asa cum sunteti în  familie  în fiecare zi - plãcuti, respectuosi si amabili. Astfel, toti  pot  fi educatori, un exemplu de fapte bune.  Ei vor da mãrturie în acest  fel cã existã ceva mai important decât de a avea în minte doar ce  mâncãm, ce bem si cu ce  ne îmbrãcãm. 9

            Mentineti o atmosferã de pace si odihnã.  Noi am fi  mult mai fericiti  si mult mai utili,  dacã  viata noastrã de familie si relatiile noastre  sociale ar fi cãlãuzite de blândetea si simplitatea Domnului Hristos.  În loc  de a trudi pentru a etala si pentru a trezi admiratia sau  invidia musafirilor, noi ar trebui  sã ne strãduim sã facem totul  în jurul  nostru plin de fericire,  prin optimismul, simpatia si iubirea  noastrã.  Musafirii sã vadã cã noi luptãm sã fim asa cum doreste  Domnul  Hristos. Sã-i  facem  sã vadã în viata noastrã, chiar  dacã aceasta  este umilã, modestã, un spirit de multumire si recunostintã. Atmosfera  potrivitã pentru un cãmin cu adevãrat  crestin este aceea de pace  si odihnã.  Un asemenea exemplu nu va fi fãrã efect. 10

            În ceruri se tine un cont al cheltuielilor.  Domnul Hristos tine  un cont al tuturor cheltuielilor care se fac pentru primirea de oaspeti  de dragul Sãu. El oferã tot ce este necesar pentru aceastã lucrare.  Aceia care, de dragul lui Hristos, îi primesc pe frati, fãcând tot  ce pot mai bine pentru a face vizita de folos atât pentru oaspeti,  cât si pentru ei însisi, sunt  înregistrati în ceruri, ca fiind vrednici  de binecuvântãri  deosebite...  Domnul Hristos a dat prin propria Sa viatã o lectie de  ospitalitate.  Când a fost înconjurat de multimea înfometatã, pe malul mãrii, El  nu  i-a trimis acasã în acea stare. El a spus ucenicilor Sãi: "Dati-le  voi sã  mãnânce" (Mat. 14,16). Si printr-un  act al puterii Sale  creatoare, El a pus la dispozitie hranã  suficientã pentru a le satisface  nevoia.  Cu toate acestea, ce hranã simplã a fost aceea pe care le-a  oferit-o! Nici un fel de delicatese! El care avea, la porunca Sa,  toate resursele cerului ar fi putut întinde în fata  acelor oameni  un ospãt bogat.  Dar El le-a oferit  numai ceea ce le era suficient  pentru a le satisface  nevoia, ceea ce  constituie hrana de zi cu  zi a pescarilor de pe malul mãrii.  Dacã oamenii ar  fi astãzi simpli în obiceiurile lor, trãind în armonie  cu legile naturii, ar exista resurse din belsug pentru toate nevoile  familiei omenesti. Ar exista mai putine dorinte închipuite si mai  multe ocazii de a lucra  pentru Domnul...  Sãrãcia si lipsurile nu trebuie sã fie o barierã în a ne arãta  ospitalieri.  Noi trebuie sã împãrtim cu altii ceea ce avem. Sunt oameni  care se  luptã pentru existentã si care au mari greutãti în  a-si aco-peri  toate nevoile cu venitul pe care îl au; însã ei l iubesc pe Domnul  Isus în persoana sfintilor Sãi si sunt gata sã dovedeascã  ospitalitate  atât fatã de cei credinciosi, cât si fatã de cei necredinciosi, încercând  sã facã din vizitele acestora ceva folositor. În consiliul familiei  si la altarul familial, musafirii sunt bine primiti. Momentul rugãciunii  în familie face impresie asupra celor ce sunt primiti în casã si uneori  o simplã vizitã  poate însemna salvarea unui suflet de la moarte.  Domnul tine seama de aceastã lucrare si spune: "Voi rãsplãti".  11

            Sunt ocazii, treziti-vã!  Treziti-vã, frati si surori! Nu vã temeti  de fapte bune.  "Sã nu obosim   dar în facerea de bine; cãci  la  vremea potrivitã vom secera, dacã nu vom cãdea de obosealã." Nu  asteptati sã vi  se spunã ce sã faceti. Deschideti ochii, ca  sã vedeti  ce  este în jurul vostru; cãutati sã-i cunoasteti pe cei care sunt ne-ajutorati,  necãjiti si lipsiti. Nu vã  ascundeti   de ei  si nu  cãutati sã treceti  cu vederea  nevoile lor.  Cine doreste sã  posede adevãrata religie,  asa cum spune Iacov, curatã, neîntinatã de egoism? Cine   este nerãbdãtor  sã facã tot ce-i stã în putere pentru a-si aduce contributia în marele  plan  al mântuirii? 12  

  1. Mãrturii, Vol. 6, pag. 343, 344.

  2. Id., pag. 344, 345.

  3. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 28, 29.

  4. Mãrturii, Vol. 6, pag. 346.

  5. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 28.

  6. Manuscript 41, 1903.

  7. Divina vindecare, pag. 256-258.

  8. Id., pag. 258.

  9. Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 143.

 10. Review and Herald, 29 noi. 1887.

 11. Mãrturii, Vol. 6, pag. 346, 347, 349.

 12. Id., Vol. 2, pag. 29.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA