Capitolul 71
VORBIREA
Vorbirea este un talant. Vorbirea este un talant încredintat si ar trebui folosit pentru ajutorarea, încurajarea si întărirea semenilor nostri. Dacă părintii l vor iubi pe Dumnezeu si vor merge pe calea Domnului, făcând dreptate si judecând după dreptate, limbajul lor nu va fi afectat de un sentimentalism bolnav, ci va avea un caracter sănătos, curat, edificator. Fie că sunt acasă sau în afara căminului, cuvintele lor vor fi bine alese. Ei nu se vor înjosi până la usurătate. 1
Orice cuvânt are o influentă. Fiecare cuvânt rostit de tata sau de mama are o influentă asupra copiilor, spre bine sau spre rău. Dacă părintii vorbesc în mod pătimas, dacă ei manifestă acel spirit care se întâlneste la copiii acestei lumi, Dumnezeu îi socoteste copii ai acestei lumi, si nu fiii si fiicele Sale. 2
Un cuvânt rostit la vremea potrivită poate fi precum sământa cea bună în mintile fragede si poate avea ca rezultat călăuzirea picioruselor lor pe cărarea cea dreaptă. Însă un cuvânt nepotrivit le poate conduce pasii pe calea spre ruină. 3
Îngerii aud cuvintele care se rostesc în cămin. De aceea, nici-odată nu cicăliti, ci faceti ca influenta cuvintelor voastre să fie asemenea mirosului de tămâie, care urcă spre cer. 4
Părintii trebuie să întretină atmosfera din cămin curată si înmiresmată, cu cuvinte amabile, cu atentie si iubire; însă în acelasi timp, ei trebuie să fie hotărâti fată de principii. Dacă sunteti hotărâti cu copiii vostri, ei ar putea crede că nu îi iubiti. Este un lucru la care vă puteti astepta, însă nu arătati niciodată asprime. Dreptatea si mila trebuie să-si dea mâna; nu trebuie să existe gesturi sovăitoare sau impulsive. 5
Limbajul să fie o exprimare în exterior a harului lăuntric. Cerinta principală pentru limbaj este să fie curat, amabil si adevărat - "o exprimare în afară a harului lăuntric..." Cea mai bună scoală pentru studiul acestui limbaj este căminul. 6
Cuvintele bune sunt precum roua sau ploaia blândă pentru suflet. Scriptura spune despre Domnul Hristos că harul era turnat pe buzele Sale "ca să stie cum să vorbească la vreme potrivită pentru a înviora cu vorba pe cel doborât de întristare." Nouă, Domnul ne porunceste: "Vorbirea voastră să fie întotdeauna cu har, ca să aducă har celor ce ascultă." 7
Cultivarea vocii trebuie făcută în cămin. Instruirea pentru cultivarea vocii trebuie făcută în cămin. Părintii trebuie să-si învete copiii să vorbească atât de clar, încât cei care ascultă să înteleagă fiecare cuvânt pe care îl rostesc. Ei trebuie să-i învete să citească Biblia clar, pronuntând distinct fiecare cuvânt, într-un mod care să-I aducă onoare lui Dumnezeu. Cei care se pleacă pe genunchi la altarul familial nu trebuie să-si pună fetele în mâini si să se cufunde în scaunul pe care se sprijină, când se adresează lui Dumnezeu. Ci ei să-si ridice capetele si, cu respect sfânt si îndrăzneală, să vină la tronul de har. 8
Vorbirea voastră să fie curată. Cultivati un ton blând si convingător, nu unul aspru si dictatorial. Oferiti copiilor lectii privind cultivarea vocii. Educati-le deprinderile de vorbire până ce nici un cuvânt aspru sau dur nu le va mai iesi în mod spontan de pe buze atunci când vin încercările asupra lor. 9
Întretinerea glasului este un subiect care are mult de a face cu sănătatea scolarilor si studentilor. Copiii trebuie învătati cum să respire corect si cum că citească, astfel ca gâtul si plămânii să nu fie fortati, iar respiratia să se realizeze prin muschii abdominali. Dacă se vorbeste din gât si se lasă sunetul să vină din partea de sus a corzilor vocale, sănătatea în ansamblu este slăbită, iar aceste organe îsi reduc eficienta. Muschii abdominali sunt cei care trebuie să facă partea cea mai grea, gâtul fiind doar un canal. Au murit multi oameni care ar mai fi putut trăi, dacă ar fi fost învătati cum să-si folosească vocea în mod corect. Folosirea corectă a muschilor abdominali la citit si vorbit se va dovedi un remediu pentru multe deficiente ale vocii sau toracelui si un mijloc de prelungire a vietii. 10
Efectul cuvintelor aspre, cicălitoare. Într-un cămin în care se rostesc cuvinte aspre, nervoase, cicălitoare, copilul plânge mult; iar copilul care este atât de sensibil este deja marcat de nefericire si simte discordia. Mamelor, faceti ca înfătisarea voastră să fie plină de strălucire. Zâmbiti, dacă puteti, iar mintea si inima copilului vor reflecta lumina înfătisării voastre, asa după cum plansa plină de luciu a unui artist reflectă trăsăturile umane. Asigurati-vă, mamelor, că Hristos locuieste în voi, pentru ca mintea maleabilă a copilului vostru să fie impresionată de asemănarea cu divinul. 11
Să nu fie nici o umbră de ceartă. Nu îngăduiti ca cearta sau neîntelegerile să pătrundă în casa voastră. Vorbiti blând. Niciodată nu lăsati ca vorba să vă fie aspră. Păstrati-vă calmul. Îndepărtati căutarea de greseli si orice fel de falsitate. Spuneti-le copiilor vostri că doriti să-i ajutati să se pregătească pentru un cer sfânt, unde există numai pace, unde nu se aud certuri. Aveti răbdare cu ei când trec prin încercări, care vouă poate că vi se par mici, însă pentru ei sunt mari. 12
Când tata si mama sunt convertiti, va exista o convertire adevărată a principiilor lor de conducere. Gândurile lor vor fi convertite; limbile lor vor fi convertite... Nu va exista vorbire cu voce tare, mânioasă, în cămin. Cuvintele vor fi de un asemenea caracter, încât vor înmuia si binecuvânta pe ascultător... Îndepărtati toate trăsăturile urâte din vorbirea voastră. 13
Noi trebuie să ne supunem temperamentul pripit si să ne stăpânim cuvintele si în acest fel vom obtine mari victorii. Dacă nu ne stăpânim cuvintele si temperamentul, noi suntem robii lui Satana. Suntem supusi lui. El ne tine captivi. Toate cuvintele zornăitoare si urâte, nerăbdătoare, nervoase, sunt o ofrandă adusă maiestătii sale satanice. Si aceasta este o jertfă costisitoare, mai costisitoare decât orice sacrificiu pe care l-am putea aduce lui Dumnezeu; căci ea distruge pacea si fericirea întregii familii, distruge sănătatea si în cele din urmă va duce la pierderea vietii si fericirii vesnice. 14
Cuvintele să aducă lumină sau negură? Este important să ne educăm copiii si tinerii, ca ei să vegheze asupra cuvintelor si faptelor; căci cursul actiunii lor produce lumină sau negură, nu numai în propriul lor cămin, ci si în viata tuturor acelora cu care vin în contact. 15
Nefericirea este cauzată adesea de folosirea neînteleaptă a talantului vorbirii. Cuvântul lui Dumnezeu nu autorizează pe nimeni să vorbească aspru, creând în acest fel simtăminte neplăcute si nefericire în familie. Ceilalti membri ai familiei îsi pierd respectul pentru cel care vorbeste astfel si acesta, dacă s-ar stăpâni, ar câstiga de fapt încrederea si afectiunea tuturor. 16
Cuvinte plăcute rostite către copii; cuvinte respectuoase, adresate părintilor. Părintii să rostească numai cuvinte plăcute către copiii lor, iar copiii numai cuvinte respectuoase către părintii lor. Trebuie acordată atentie acestor lucruri în viata de cămin; căci, dacă copiii îsi formează deprinderi corecte în lucrarea de formare a caracterului lor, va fi usor ca ei să fie învătati de Dumnezeu si să fie ascultători fată de cerintele Sale. 17
Evitati vulgaritatea sub orice formă. Tatilor si mamelor, sotilor si sotiilor, fratilor si surorilor, nu vă lăsati dusi de valul vulgaritătii în actiune, cuvinte sau gânduri. Vorbele grosolane, glumele vulgare, lipsa amabilitătii si a adevăratei curtoazii în viata de familie vor deveni o a doua natură si veti fi necorespunzători pentru societatea acelora care sunt sfintiti prin adevăr. Căminul este un loc prea sacru pentru a fi pângărit prin vulgaritate, senzualitate, învinuiri reciproce si scandaluri. Să dispară cuvintele rele; îndepărtati gândul nesfintit pentru că Martorul Credincios cântăreste fiecare cuvânt, dă o anumită valoare fiecărei actiuni si declară: "Stiu faptele tale." 18
Vorbirea josnică, ieftină, comună, nu trebuie să-si găsească locul în cămin. Când inima este curată, din ea vor tâsni în afară adevărate comori de întelepciune. 19
Nu îngăduiti vorbirea prostească în căminul vostru. Chiar copiii cei mai mici vor beneficia de "rostirea de cuvinte sănătoase". Însă cuvintele nefolositoare si aruncate aiurea, prosteste, schimbate între tată si mamă, vor conduce la rostirea de acelasi fel de cuvinte între copii; în timp ce cuvintele frumoase, nevinovate, sincere, adevărate, serioase, vor duce la folosirea aceluiasi fel de cuvinte de către toti din familie si vor conduce de asemenea spre fapte bune.
Relele produse de cuvintele mânioase, pripite. Când adresati vorbe mânioase copiilor vostri, voi sunteti de partea cauzei vrăjmasului neprihănirii. Oferiti o sansă cinstită fiecărui copil încă din pruncie. Lucrarea de învătare trebuie să înceapă în copilărie; să nu fie însotită de asprime si agitatie, tulburare, ci să fie făcută cu bunătate si răbdare; si această instruire trebuie continuată de-a lungul anilor până ce ei ajung la maturitate. 21
Fie ca fiecare familie să-L caute pe Domnul în rugăciune serioasă pentru ajutor spre a face lucrarea lui Dumnezeu. Fie ca toti să biruiască obiceiul de a vorbi pripit si de a-i învinovăti pe altii. Fie ca toti să caute să învete cum să fie buni si amabili în cămin, cum să-si formeze obiceiuri de a purta de grijă si a fi atenti cu ceilalti.22 Cât de dăunătoare este rostirea în familie a cuvintelor lipsite de răbdare, căci rostirea nerăbdătoare a unuia îl face si pe celălalt să riposteze în acelasi spirit si în acelasi mod. Apoi, urmează cuvintele răzbunătoare, cuvintele de îndreptătire de sine si prin acest fel de cuvinte se lucrează un jug greu, care va da roade; căci toate aceste cuvinte amare se vor întoarce la voi ca un seceris veninos. 23
Cuvintele grele hărtuiesc inima prin intermediul urechii, trezind la viată cele mai josnice patimi ale sufletului si ispitindu-i pe bărbati si femei să calce poruncile lui Dumnezeu... Cuvintele sunt ca si semintele care sunt semănate. 24
Cuvintele pătimase - un fel de jurământ. Printre membrii multor familii se practică obiceiul de a spune cuvinte necontrolate, supărătoare; iar obiceiul de a rosti cuvinte care necăjesc, de a spune cuvinte aspre, devine tot mai puternic, pe măsură ce este îngăduit, si astfel se spun cuvinte condamnabile, care vin din porunca lui Satana, nu a lui Dumnezeu... Cuvinte pătimase, înfierbântate, nu ar trebui rostite niciodată, căci în ochii lui Dumnezeu si ai sfintilor îngeri ele sunt ca un fel de jurământ. 25
Cum a pierdut un tată încrederea copiilor săi. Fratele meu, cuvintele tale tirane i-au rănit pe copiii tăi. Pe măsură ce cresc, tendinta lor de a critica se va mări. Căutarea de greseli îti pângăreste viata si se extinde si la sotie, si la copiii tăi. Copiii tăi nu sunt încurajati să aibă încredere în tine sau să-si recunoască greselile, deoarece ei stiu că va urma o mustrare severă din partea ta. Cuvintele tale sunt adesea ca o grindină care cade ca un prăpăd peste niste plante firave. Este imposibil a se estima vătămarea produsă în acest fel. Pentru a evita ca tu să le spui cuvinte aspre, copiii tăi îsi ascund faptele. Ei ascund adevărul pentru a scăpa de critică si pedeapsă. Porunca grea, rece, nu le face nici un bine.26 Un angajament sugerat. Ar fi bine ca fiecare bărbat să semneze un angajament prin care să se hotărască să vorbească frumos în familia sa, să lase ca legea iubirii să stăpânească în vorbirea sa. Părintilor, nu vorbiti niciodată pripit. Dacă copiii vostri gresesc, corectati-i, însă prin cuvinte pline de duiosie si dragoste. Ori de câte ori cicăliti, pierdeti o ocazie pretioasă de a da lectii de stăpânire de sine si răbdare. Fie ca dragostea să fie trăsătura dominantă atunci când vreti să îndreptati răul. 27
Conversatia de la masă. Cât de multe familii îsi condimentează mesele zilnice cu îndoieli si critici! Ei discută caracterele prietenilor lor si le pun pe masă ca pe un desert delicat. Felii de calomnii sunt trecute de la unul la altul pentru a fi comentate, nu numai de către adulti, dar si de copii. În acest fel, Dumnezeu este dezonorat. 28
Spiritul de critică si de căutare de greseli nu trebuie să-si găsească loc în cămin. Pacea căminului este prea sacră pentru a fi stricată cu acest spirit. Însă cât de adesea, când se asează la masă, membrii familiei servesc si "felul de mâncare" alcătuit din critică, găsirea de greseli si scandal. Dacă Domnul Hristos ar veni astăzi, câte familii asa-zise crestine ar găsi El, nutrind acest spirit de critică si lipsă de bunătate? Membrii acestor familii nu sunt gata spre a se uni cu familia de sus. 29
Fie ca discutiile din consiliul familiei să fie astfel calculate, încât să lase o influentă înmiresmată asupra mintilor copiilor. 30
Bârfa si flecăreala. Ne gândim cu oroare la canibalul care se ospătează cu carnea încă tremurândă si caldă a victimei sale; însă chiar si acest obicei este oare mai teribil decât agonia si nervozitatea, produse de prezentarea falsă a motivelor cuiva, de defăimarea reputatiei cuiva, de criticarea caracterului cuiva? Fie ca atât copiii, cât si tinerii să învete ce spune Dumnezeu despre aceste lucruri: "Moartea si viata sunt în puterea limbii." 31
Spiritul de bârfă si flecăreală reprezintă unul dintre mijloacele speciale ale lui Satana de a semăna discordia si cearta, de a despărti prieteni si de a submina credinta multora dintre noi. 32
Semănarea semintelor neîncrederii constituie un ajutor dat vrăjmasului. Pentru fiintele omenesti este un lucru firesc să rostească vorbe tăioase. Aceia care cedează acestei tentatii deschid usa lui Satana, ca să intre în inimile lor si să-i facă să se grăbească să-si aducă aminte de greselile altora. Ei zăbovesc asupra esecurilor acestora, le notează deficientele si rostesc cuvinte care duc la o lipsă de încredere într-unul care face tot ce poate pentru a-si îndeplini datoria sa ca împreună lucrător cu Dumnezeu. Adesea, semintele neîncrederii sunt semănate, deoarece persoana respectivă crede că ar fi trebuit să i se acorde favoruri si nu s-a făcut acest lucru. 33
Dumnezeu îi cheamă pe credinciosii Săi să înceteze să caute greseli, să înceteze să vorbească pripit, fără bunătate. Părintilor, vorbiti-le copiilor vostri cuvinte bune si plăcute, astfel ca îngerii să aibă ajutorul vostru în a-i atrage la Hristos. Este nevoie de o reformă deplină în casa bisericii. Fie ca aceasta să înceapă de îndată. Fie ca orice murmurare, orice nemultumire si orice cicălire să înceteze. Aceia care sunt nemultumiti si cicălesc alungă îngerii cerului si-i invită înăuntru pe demoni. 34
Pledoarie pentru răbdare si stăpânire de sine din partea părintilor. Părintilor, când simtiti că sunteti nervosi, nu comiteti păcatul atât de mare de a otrăvi întreaga familie cu această iritabilitate periculoasă. În asemenea momente, fiti de două ori precauti asupra voastră însivă si rezolvati în inimă ce aveti de rezolvat, astfel ca să nu faceti nici un rău cu buzele, ci să rostiti numai cuvinte plăcute, amabile. Spuneti-vă vouă însivă: "Nu voi strica fericirea copiilor mei prin cuvinte tensionate". Stăpânindu-vă astfel, veti deveni puternici. Sistemul nervos nu va mai fi asa de sensibil. Principiile dreptătii vă vor face puternici. Constientizarea faptului că vă faceti cu credinciosie datoria vă va întări. Îngerii vă vor aprecia eforturile si vă vor ajuta. 35
Tatilor si mamelor, vorbiti-le frumos copiilor vostri; aduceti-vă aminte cât de sensibili sunteti voi, cât de usor vă simtiti vinovati; cugetati asupra acestui lucru si fiti constienti că si copiii vostri sunt ca si voi. Nu puneti asupra lor ceea ce voi nu puteti suporta. Dacă voi nu puteti suporta critica si învinuirea, nici copiii vostri nu pot, căci ei sunt mai slabi decât voi si nu pot îndura atât de mult. Faceti ca vorbele voastre plăcute, amabile, să fie precum razele de soare în familia voastră. Roadele stăpânirii de sine, ale amabilitătii si hărniciei de partea voastră vor fi însutite. 36
Timp pentru liniste sau cântec. Este adevărat, vor veni încercări chiar pentru aceia care sunt pe deplin consacrati. Răbdarea celor mai răbdători va fi aspru pusă la probă. Sotul sau sotia poate rostesc cuvinte care s-ar putea să provoace un răspuns pripit, însă ar fi bine ca acela căruia îi sunt adresate să tacă. Tăcerea înseamnă sigurantă. Adesea, tăcerea este cea mai severă mustrare care poate fi adresată unuia care a păcătuit cu buzele. 37
Când ei (copiii si tinerii) îsi pierd controlul si spun cuvinte pătimase, păstrarea tăcerii este adesea calea cea mai bună de urmat, nefiind nevoie de reprosuri, certuri sau condamnare. Tăcerea, care este de aur, va valora adesea mai mult decât toate cuvintele care pot fi rostite. 38
Când altii în jurul nostru sunt nerăbdători, nervosi si nemultumiti, si acest lucru se întâmplă pentru că eul nu este supus, începeti să cântati din cântările Sionului. În timp ce Isus lucra în atelierul de tâmplărie, erau uneori unii în jurul Lui care încercau să-L provoace să fie nerăbdător; însă El începea să cânte din frumosii psalmi si, înainte de a-si da seama ce fac, ei I se alăturau în cântare, influentati desigur de puterea Duhului Sfânt care era acolo.39
Lupta pentru stăpânire de sine în vorbire. Dumnezeu doreste ca părintii, prin stăpânire de sine, printr-un puternic exemplu de caracter solid clădit, să împrăstie lumină în cercul imediat din preajma lor, în mica lor turmă. Nu trebuie îngăduită nici un fel de conversatie flecară, obisnuită. Dumnezeu priveste asupra fiecărui lucru ascuns al vietii. Unii duc o luptă continuă în vederea stăpânirii de sine.Zilnic ei luptă în liniste si cu rugăciune împotriva asprimii în vorbire si purtare. Aceste lupte s-ar putea să nu fie niciodată apreciate de fiintele omenesti. S-ar putea să nu vină laude de pe buzele oamenilor pentru abtinerea de a rosti cuvinte pripite. Lumea nu poate vedea niciodată aceste lupte, iar, dacă ar putea să le vadă, n-ar face decât să-i dispretuiască pe cei învingători. Însă în cărtile din ceruri ei sunt trecuti ca biruitori. Există însă Unul care este martor la fiecare luptă obtinută în liniste si El spune: "Cel care este încet la mânie este mai bun decât cel puternic; iar cel care este stăpân pe sine, decât cel care cucereste o cetate." 40
Dacă nu vrei să faci furtună în jurul tău, sau agitatie, sau să nu cicălesti, Domnul te va învăta cum să procedezi. El te va ajuta să-ti folosesti talantul vorbirii, într-o manieră asemenea lui Hristos, astfel încât trăsături pretioase precum răbdarea, linistea si iubirea să existe în cămin. 41
1. Manuscript 36, 1899.
2. Manuscript 100, 1902.
3. Review and Herald, 24 iun. 1890.
4. Letter 10, 11912.
5. Review and Herald, 30 mar. 1897.
6. Educatie, pag. 220.
7. The Youth's Instructor, 31 mar. 1908.
8. Manuscript 4, 1901.
9. Manuscript 60, 1903.
10. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 297.
11. Review and Herald, 8 sep. 1904.
12. Manuscript, 14, 1905.
13. Letter 75, 1898.
14. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 310.
15. The Youth's Instructor, 5 noi. 1896.
16. Manuscript 60, 1903.
17. Review and Herald, 17 noi. 1896.
18. Signs of the Times, 14 noi. 1892.
19. Review and Herald, 17 mai 1898.
20. Review and Herald, 14 apr. 1885. 21. Manuscript 53, 1912.
22. Manuscript 31, 1907.
23. Review and Herald, 27 feb. 1913.
24. Letter 105, 1893.
25. The Youth's Instructor, 20 sep. 1894.
26. Letter 8a, 1896.
27. Letter 29, 1902.
28. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 195.
29. Signs of the Times, 17 feb. 1904.
30. Manuscript 49, 1898.
31. Educatie, pag. 221.
32. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 195.
33. Letter 169, 1904.
34. Letter 133, 1904.
35. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 386, 387.
36. Id., pag. 401.
37. Manuscript 70, 1903.
38. Manuscript 59, 1900.
39. Manuscript 102, 1901.
40. Signs of the Times, 23 aug. 1899.
41. Manuscript 67, 1901.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA