« Back =  Inapoi Intercer AZS-Romania UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

         Capitolul  70 

VOIOSIA

 

 

            Crestinul adevărat va fi voios.   Nu îngăduiti ca îngrijorările  si încurcăturile vietii de zi cu zi să vă tulbure mintea si să vă  înnegureze  chipul. Căci altfel va exista întotdeauna câte ceva care să vă  nelinistească,  să vă tulbure.  Viata  este asa cum ne-o  facem si vom găsi ceea ce  căutăm.  Dacă  vom căuta tristete si tulburare, dacă mintea  ticluieste  numai exagerarea micilor dificultăti ine-rente,  vom găsi din acestea  din belsug, ca să umplem cu ele gândurile si conversatiile noastre.  Însă, dacă vom căuta partea luminoasă a lucrurilor, vom găsi suficiente  lucruri care să ne facă  voiosi si fericiti. Dacă oferim zâmbete,  acestea ne vor fi înapoiate; dacă  rostim cuvinte  plăcute, optimiste  si nouă, la rândul nostru,  ne vor fi adresate astfel de cuvinte. 

Când  crestinii sunt mohorâti si deprimati, ca si când ar fi lipsiti  de prieteni, părăsiti, ei dau o impresie gresită despre religie.  În  unele cazuri, s-a sustinut ideea că voiosia nu se potriveste cu demnitatea  caracterului crestin, însă acest lucru este o  greseală; cerul este  numai bucurie; iar dacă noi adunăm  în sufletele noastre bucuriile  cerului si, pe cât posibil, le manifestăm prin cuvinte si  comportament,  vom fi mai plăcuti Tatălui nostru ceresc decât dacă am fi mohorâti  si tristi.  Datoria fiecăruia este să cultive voiosia în loc să zăbovească mereu  asupra necazurilor si supărărilor.  Multi nu doar că ajung  de compătimit  în acest fel, însă ajung chiar să-si  sacrifice sănătatea si fericirea  unei imaginatii bolnave.  Împrejurul lor sunt lucruri care nu sunt  plăcute, iar înfătisarea lor este mereu  posomorâtă si, mai mult decât  cuvintele, aceasta exprimă o stare de nemultumire. Aceste simtăminte  deprimante le sunt foarte dăunătoare pentru sănătate, deoarece,  îngreunând digestia, ei îsi dau peste cap alimentatia. Întristarea  si  nelinistea nu pot remedia nici un singur rău, însă pot provoca  multe rele; dar voiosia si optimismul, în timp    ce luminează calea  altora, "sunt viată pentru cei ce le găsesc si sănătate pentru  întregul trup." 1

            În vremuri grele, Ellen White a fost  optimistă.*  Mă vedeti voi  vreodată  mohorâtă, abătută, descurajată sau plângându-mă de ceva?  Eu am  o credintă si nu pot face  acest lucru. O întelegere gresită  a  idealului adevărat, cu privire la  caracterul crestin si ser-viciul  crestin, este cea  care ne conduce la aceste  concluzii. Lipsa religiei  autentice produce întristare, descurajare si mâhnire. Crestinii seriosi  caută să-L imite pe Domnul  Isus, căci a fi crestin înseamnă a fi  asemenea lui Hristos. Este  într-adevăr esential să avem conceptii  corecte în legătură cu viata lui Hristos, obiceiurile Lui, pentru  ca principiile Sale să poată fi respectate în noi, care vom fi  asemenea  Lui.  O slujire pe jumătate, iubind lumea, eul, distractiile frivole, îl  fac pe slujitor să fie timid, las; el l urmează pe Hristos o mare  parte din cale de la  distantă mare.  O slujire din inimă,  binevoitoare  fată de Isus, produce o religie luminoasă. Cei care l urmează pe  Hristos îndeaproape nu sunt mohorâti. În Hristos este lumină, pace  si bucurie pentru totdeauna.  Avem mai multă nevoie de Hristos, nu  de atâta vorbărie, mai multă nevoie de Hristos si mai putin egoism.  2 

            Umblati ca niste copiii ai luminii.  Nu este voia lui Dumnezeu ca  noi să fim posomorâti sau nerăbdători si nici usuratici si superficiali.  Este planul bine ticluit al lui Satana de a-i împinge pe oameni când  într-o extremă, când într-alta. Ca niste copiii ai luminii, Dumnezeu  doreste ca noi să cultivăm un spirit voios, fericit, pentru a-I putea  aduce laude Lui, care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.  3

            Să câstigăm afectiunea copiilor.  Zâmbiti, părinti! Zâmbiti, profesori!  Dacă  inima vă este tristă, nu lăsati  ca fata să exprime acest lucru.  Faceti ca strălucirea ce vine dintr-o inimă iubitoare,  multumitoare,  să vă lumineze expresia fetei. Debarasati-vă de demnitatea de fier,  adaptati-vă nevoilor copiilor si faceti-i să vă iubească. Trebuie  să le câstigati atasamentul, dacă doriti  să le imprimati în inimă  adevărul cu privire la religie.  4

            Mentineti o înfătisare plăcută si o voce melodioasă.  Părintilor,  fiti voiosi, nu usuratici, ci multumitori, ascultători si supusi Tatălui  ceresc. Nu aveti libertatea de a vă  manifesta  simtămintele, dacă  se  ivesc  lucruri care vă enervează.  A câstiga iubirea în educatia  copiilor nostri înseamnă a fi asemenea apelor adânci  care curg mereu.  Ei sunt mieluseii turmei lui Dumnezeu. Aduceti-i pe cei  micuti la  Hristos. Dacă părintii vor să-si educe copiii pentru a fi plăcuti,  ei  n-ar trebui să le vorbească niciodată pe un ton de ceartă.  Educati-vă  pe voi însivă să aveti o înfătisare plăcută si puneti  toată dulceata  si  melodia posibilă în voce. Îngerii lui Dumnezeu sunt întotdeauna  lângă cei micuti ai vostri, dar tonurile vocilor voastre aspre, tari  si irascibile nu sunt plăcute pentru urechile lor.

Mama trebuie să cultive o atitudine voioasă, multumitoare, fericită.  Orice  efort în această directie va fi  răsplătit cu îmbelsugare atât în  ce priveste bunăstarea fizică, cât si  caracterul moral al copiilor  ei. Un spirit vesel va aduce fericire în familia ei si va îmbunătăti  într-o mare măsură propria ei sănătate. 6

            Îndepărtati umbrele si usurati povara. Priviti lucrurile într-o  manieră luminoasă, căutând să îndepărtati umbrele care, dacă ne  concentrăm  asupra lor, vor învălui sufletul. Cultivati  simpatia fată de semeni.  Faceti ca în cămin să domnească voiosia,  bunătatea si iubirea.  Aceasta  va spori dragostea pentru exercitiul religios, iar datoriile,  mari  si mici, vor fi  îndeplinite cu o  inimă senină. 7

            Voiosia care nu are de-a face cu usurătatea este un har crestin.  Noi  putem avea adevărata demnitate crestină si în acelasi timp putem fi  voiosi  si plăcuti în purtarea noastră.  Voiosia, care nu are de-a face cu  usurătatea, este unul dintre harurile crestine. 8

  1. Signs of the Times, 12 feb. 1885.

  2. Manuscript 1, 1867.

  3. Australian Union Conference Record, 1 noi. 1904.

  4. Fundamentals of Christian Education, pag. 68.

  5. Manuscript 126, 1897.

  6. Divina vindecare, pag. 272.

  7. Signs of the Times, 1 sep. 1898.

  8. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 62.

 

 

Librarie On Line

inceput SUS inceput

« Back =  Inapoi

 

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA