| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Capitolul 62
SĂ SE PRACTICE ECONOMIA
"Strângeti firimiturile". Domnul Hristos a dat o dată ucenicilor o lectie referitoare la economie, demnă de toată atentia. El făcuse o minune pentru a hrăni mii de oameni care ascultaseră învătăturile Lui; totusi, după ce au mâncat cu totii, si s-au săturat, El nu a lăsat să se piardă firimiturile. El, care a putut, la nevoie, să hrănească acea mare multime prin puterea Sa divină, le-a cerut ucenicilor să adune firimiturile, astfel ca nimic să nu se piardă. Această lectie a fost dată atât pentru folosul acelora din vremea Domnului Hristos, cât si pentru al nostru. Fiul lui Dumnezeu poartă de grijă nevoilor noastre vremelnice. El nu a neglijat firimiturile rămase după masă, desi El ar fi putut oricând oferi o asemenea masă. 1
Lectiile Domnului Hristos trebuie puse în practică în toate domeniile vietii. Economia trebuie practicată în toate lucrurile. Strângeti firimiturile, astfel ca nimic să nu se piardă. Există o religie care nu atinge inima, si din această cauză devine doar o formă, niste cuvinte rostite. Nu este trăită practic. Religia si cel mai înalt grad de prevedere în treburi si afaceri trebuie să meargă mână în mână. 2
Urmati exemplul de tăgăduire de sine al lui Hristos. Pentru a cunoaste dezamăgirile, necazurile si suferintele oamenilor, Domnul Hristos a coborât până la cele mai de jos adâncimi ale durerii si umilintei. El a mers primul pe cărarea pe care le-a cerut urmasilor Săi să meargă. Acestora El le spune: "Dacă voieste cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-si ia crucea zilnic si să Mă urmeze". Însă aceia care pretind a fi crestini nu sunt dispusi întotdeauna să pună în practică tăgăduirea de sine, pe care o cere Mântuitorul. Ei nu vor să-si tină în frâu dorintele spre a avea mai mult, ca să poată da Domnului. De obicei, se spune astfel: "Familia mea are gusturi scumpe si mă costă mult să o întretin." Aceasta arată că si cei care aduc acest argument, si familiile lor trebuie să învete lectiile privitoare la economie, lăsate de viata Domnului Hristos... Cu totii suntem ispititi să ne satisfacem eul si dorintele extravagante, însă ar trebui să nu uităm că Domnul vietii si al slavei a venit în această lume pentru a-i învăta pe oameni lectia tăgăduirii de sine. 3
Aceia care nu trăiesc pentru ei însisi nu vor cheltui orice ban care le cade în mână pentru a-si satisface trebuintele si asa-zisele dorinte, ci vor păstra în minte gândul că sunt urmasii lui Hristos si că există oameni care duc lipsă de hrană si îmbrăcăminte. 4
Faceti economii pentru a putea ajuta lucrarea lui Dumnezeu. Multe pot fi spuse tinerilor cu privire la privilegiile lor de a contribui pentru lucrarea lui Dumnezeu prin însusirea lectiilor de economie si tăgăduire de sine. Multi gândesc că trebuie să-si permită si plăcerea aceasta si pe cealaltă si că, pentru a face acest lucru, ei trebuie să cheltuiască tot venitul pe care-l au. Dumnezeu are un plan mai bun în această privintă. Noi păcătuim fată de noi însine când ne multumim doar să mâncăm, să bem si să ne îmbrăcăm. Dumnezeu are în vedere ceva mai mult pentru noi. Când noi dorim să renuntăm la dorintele noastre egoiste si să ne oferim puterile inimii si ale mintii pentru lucrarea si cauza lui Dumnezeu, agentii ceresti vor colabora cu noi, făcând din noi o binecuvântare pentru omenire. Chiar dacă este sărac, tânărul care este harnic si econom poate strânge cât de putin pentru cauza lui Dumnezeu. 5
Când suntem ispititi spre cheltuieli inutile. Când sunteti ispititi să cheltuiti bani pe podoabe, ar trebui să vă aduceti aminte de tăgăduirea de Sine si sacrificiul de Sine pe care le-a îndurat Mântuitorul pentru salvarea neamului omenesc căzut. Copiii nostri trebuie învătati să pună în practică tăgăduirea de sine si stăpânirea de sine. Motivul pentru care atât de multi pastori consideră că au greutăti financiare este că nu îsi tin în frâu gusturile, poftele si înclinatiile. Motivul pentru care atât de multi bărbati devin faliti si ajung să-si însusească în mod necinstit diferite lucruri este datorită faptului că ei caută să multumească gusturile extravagante ale sotiilor si copiilor lor. Cât de atenti ar trebui să fie tatii si mamele, ca să-si învete copiii, prin cuvânt si exemplu personal, să fie economi. 6
As vrea să pot întipări în fiecare minte grozavul păcat al cheltuielii banilor Domnului pe dorinte capricioase. Cheltuirea unor sume care par mici poate declansa un sir de împrejurări care să tină până în vesnicie. Când va fi judecata si când se vor deschide cărtile, în fata ochilor nostri va fi prezentat tot ceea ce s-a pierdut - binele pe care l-ati fi putut face cu bănutii strânsi si sumele mari de bani pe care le-ati folosit în scopuri cu totul egoiste. 7
Atentie la măruntis. Nu irositi monedele de mică valoare, cumpărând lucruri care nu sunt necesare. Poate gânditi că nu e mult, însă, adunate, acestea fac o sumă mare. Dacă putem, noi ne apărăm, sustinând ceea ce cheltuim pe lucruri care nu sunt necesare pentru îmbrăcăminte si îngăduintă egoistă. Sărăcia în toate formele este la tot pasul. Iar Dumnezeu ne-a lăsat datori să alinăm suferinta omenirii pe orice cale posibilă. Domnul doreste ca poporul Său să fie cu luare aminte în această privintă si să poarte de grijă. El doreste ca să fim economi si să nu irosim nimic. 8
Sumele cheltuite zi de zi pe lucruri inutile, cu gândul: "Nu e mare lucru, doar câtiva centi", par mici; însă înmultiti aceste măruntisuri cu zilele anului si, pe măsură ce anii trec, cifrele care se obtin par incredibile. 9
Nu vă luati la întrecere cu vecinii în privinta modei. Nu este cel mai bine să pretindem că suntem bogati, ori mai presus de ceea ce suntem - urmasii umili ai blândului si smeritului Mântuitor. Nu trebuie să fim tulburati, dacă vecinii nostri îsi clădesc si mobilează casele într-un mod în care noi nu ne putem permite. Cum priveste oare Domnul Isus la atentia pe care o acordăm în mod egoist îngăduirii poftei, spre a place musafirilor nostri sau multumirii propriilor noastre înclinatii? Aceasta este o capcană atât pentru noi, cât si pentru copiii nostri, care sunt în răspunderea noastră, să ne facem o tintă din etalare. 10
Experienta personală a Ellenei White în perioada copilăriei. Când aveam doar doisprezece ani, stiam deja ce înseamnă să faci economie. Împreună cu sora mea, am învătat o meserie si, desi nu câstigam decât douăzeci si cinci de centi pe zi, din această sumă puteam economisi ceva spre a oferi pentru lucrarea misionară. Am economisit încetul cu încetul, până am avut treizeci de dolari. Apoi, când am primit solia că Domnul va veni curând si că este nevoie de bărbati si mijloace pentru lucrare, am simtit că este un privilegiu pentru noi să dăm cei treizeci de dolari tatălui nostru, cerându-i să îi investească în reviste si brosuri pentru răspândirea soliei către cei care se aflau în întuneric... Cu banii obtinuti din practicarea meseriei noastre, sora mea si cu mine ne puteam procura haine. Noi îi dădeam banii mamei si îi spuneam: "Cumpără în asa fel încât, după ce ne cumperi haine, să mai rămână ceva si pentru lucrarea misionară". Si ea făcea asa, încurajând astfel în noi spiritul misionar. 11
Practicati economia din principiu. Cei ale căror mâini sunt deschise pentru a răspunde apelurilor pentru mijloace, în vederea sustinerii cauzei lui Dumnezeu, si de a-i alina pe cei în suferintă si în nevoie nu se numără printre cei neglijenti si nepriceputi, stângaci în lucrul lor vremelnic. Ei sunt totdeauna atenti să-si mentină cheltuielile în cadrul venitului lor. Ei sunt economi din principiu; ei simt că este de datoria lor să facă economie pentru a putea avea ce dărui. 12
1. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 572, 573.
2. Manuscript 31, 1897.
3. Letter 4a, 1902.
4. Review and Herald, 21 aug. 1894.
5. The Youth's Instructor, 10 sep. 1907.
6. Letter 11, 1888.
7. Review and Herald, 11 aug. 1891.
8. Letter 21, 1898.
9. Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 63.
10. Letter 8, 1889.
11. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 573.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
