Caminul Adventist - Cap.61 PRINCIPII REFERITOARE LA FOLOSIREA BANILOR

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

Capitolul 61

PRINCIPII REFERITOARE LA FOLOSIREA BANILOR

Banii pot fi o binecuvântare sau un blestem. Banii nu sunt neapãrat un blestem; ei sunt o deosebitã valoare dacã sunt bine folositi. Ei pot fi bine întrebuintati pentru mântuirea sufletelor si pentru binecuvântarea celor mai sãraci decât noi. Printr-o folosire nechibzuitã sau neînteleaptã... banii devin o capcanã pentru cel ce îi foloseste. Cel care întrebuinteazã banii pentru satisfacerea mândriei si ambitiei face din ei mai degrabã un blestem decât o binecuvântare. Banii reprezintã un test continuu al simtãmintelor noastre. Cine câstigã mai mult decât ceea ce este necesar pentru nevoile lui reale trebuie sã caute întelepciunea si harul de a-si cunoaste propria inimã si de a-si pãzi inima cu toatã grija, ca sã nu înceapã sã aibã dorinte imaginare si sã devinã un ispravnic necredincios, irosind capitalul pe care i l-a încredintat Domnul. Când l vom iubi pe Dumnezeu mai presus de orice, lucrurile vremelnice îsi vor dobândi locul potrivit între cele de care ne legãm. Dacã noi cãutãm în umilintã si cu seriozitate sã stim si sã avem priceperea de a folosi în mod corespunzãtor bunurile Domnului nostru, vom primi întelepciune de sus. Când inima se apleacã asupra propriilor ei preferinte si înclinatii, când se nutreste gândul cã banii ne pot aduce fericire, fãrã a avea favoarea lui Dumnezeu, atunci banii devin un tiran care îl stãpâneste pe om; banii dobândesc încrederea si stima lui, omul închinându-se banilor ca unui dumnezeu. Onoarea, adevãrul, neprihãnirea si dreptatea sunt sacrificate pe altarul sãu. Poruncile lui Dumnezeu sunt lãsate deoparte, iar obiceiurile lumii, rânduite de regele Mamona, devin o putere stãpânitoare. 1

Cãutati sigurantã, având drept de proprietate asupra casei. Dacã legile date de Dumnezeu ar fi pãzite, cât de diferitã ar fi starea prezentã a lumii, din punct de vedere moral, spiritual si material. Egoismul si îngâmfarea nu s-ar manifesta ca acum, ci fiecare ar nutri un gând bun pentru binele si fericirea celorlalti... Clasele de oameni mai sãrace, în loc de a fi tinute sub cãlcâiul de fier al celor bogati si în loc de a exista alte minti care sã gândeascã si sã plãnuiascã pentru ele atât în lucrurile materiale, cât si în cele spirituale, ar avea sansa de independentã în gândire si actiune. Simtãmântul cã sunt proprietari ai caselor lor le-ar inspira dorinta puternicã dupã îmbunãtãtire a situatiei lor. Curând, ei ar dobândi abilitatea de a plãnui si inventa ei însisi; copiii lor ar fi educati sã fie harnici si economi, iar puterea intelectualã ar fi întãritã. Ei ar simti cã sunt oameni, nu sclavi, si ar fi în stare sã redobândeascã, într-o mare mãsurã, simtãmântul valorii personale, pe care l-au pierdut, si independenta moralã. 2

Instruiti poporul nostru sã iasã din orase si sã meargã la tarã, unde pot obtine o micã bucatã de pãmânt si îsi pot face o casã pentru ei si copiii lor. 3

Precautie în ceea ce priveste vânzarea caselor. Sunt oameni sãraci care îmi scriu, cerându-mi sfat dacã este bine sã-si vândã casele si a dãrui veniturile respective pentru cauza lui Dumnezeu. Ei spun cã apelurile fãcute le miscã sufletul si cã vor sã facã ceva pentru Domnul, care a fãcut totul pentru ei. Unora ca acestora le spun: "Poate cã nu este de datoria voastrã sã vã vindeti acum cãsutele, ci mergeti voi însivã înaintea lui Dumnezeu; Domnul va asculta cu sigurantã rugãciunile voastre arzãtoare pentru întelepciunea de a întelege ceea ce ar trebui sã faceti." 4

Dumnezeu nu cere casele în care poporul Sãu trebuie sã locuiascã; însã, dacã aceia care trãiesc în belsug nu aud vocea Sa, nu se detaseazã de lume si nu sacrificã pentru Dumnezeu, El va trece pe lângã ei si va cere acelora care sunt gata sã facã orice pentru Isus, chiar pânã acolo de a-si vinde casele pentru a veni în întâmpinarea nevoilor cauzei lui Dumnezeu. 5

O independentã vrednicã de laudã. Independenta de un anumit fel este demnã de laudã. A dori sã vã duceti propria povarã si a nu mânca pâinea dependentei de altii este un lucru drept. Este o ambitie nobilã, generoasã care aratã vointa de a se întretine singur. În vederea acestui lucru, sunt necesare hãrnicia si chibzuinta. 6

Echilibrarea bugetului. Multi, foarte multi, nu s-au educat în asa fel, încât sã-si poatã mentine cheltuielile în limita veniturilor lor. Ei nu învatã sã se adapteze împrejurãrilor si împrumutã si iar împrumutã, pânã când ajung coplesiti de datorii, în cele din urmã ajungând descurajati si deprimati. 7

Tineti un raport al cheltuielilor. Obiceiul îngãduintei fatã de sine, al lipsei de tact si chibzuintã din partea sotiei si mamei, poate constitui o scurgere continuã din vistierie; si, cu toate acestea, acea mamã poate gândi cã ea face tot ce poate mai bine, pentru cã ea nu s-a gândit niciodatã sã-si restrângã dorintele ei sau ale copiilor ei si nu a dobândit niciodatã acea pricepere si tact, necesare în treburile gospodãresti. Iatã motivul pentru care familia are nevoie de un venit dublu fatã de o altã familie care, cu acelasi venit, are suficient, chiar dacã e la fel de mare. Toti trebuie sã învete sã facã si sã tinã socotelile casei. Unii cred cã nu este esential acest lucru, însã ei gresesc. Toate cheltuielile trebuie notate cu strictete. 8

Relele ce provin din irosirea banilor. Domnul a binevoit sã-mi arate relele care rezultã în urma obiceiului de a irosi, pentru ca eu sã-i pot îndemna pe pãrinti sã învete pe copii o economie strictã. Învãtati-i cã banii cheltuiti pentru ceea ce nu este necesar constituie o pervertire de la folosirea lor corespunzãtoare. 9

Dacã aveti obiceiuri extravagante, îndepãrtati-le de îndatã din viatã. Dacã nu faceti acest lucru, veti fi faliti pentru vesnicie. Obiceiul de a fi econom, harnic si moderat constituie un avantaj mai pretios pentru copiii vostri decât orice zestre oricât de bogatã. Pe pãmânt, noi suntem strãini si cãlãtori. Sã nu cheltuim mijloacele pentru satisfacerea unor dorinte pe care Dumnezeu doreste sã le înãbusim. Sã ne reprezentãm în mod corespunzãtor credinta, restrângându-ne dorintele. 10

Un pãrinte mustrat pentru extravagantã. Tu nu stii sã-ti folosesti banii în mod chibzuit si nu vrei sã înveti sã-ti împlinesti dorintele în functie de venitul tãu... Ai o dorintã înfocatã de a câstiga bani, ca sã ai ce cheltui dupã cum poftesti, iar învãtãtura si exemplul tãu s-au dovedit un blestem pentru copiii tãi. Cât de putin le pasã lor de principii! Ei l uitã tot mai mult pe Dumnezeu, se tem tot mai putin de neplãcerea Lui, sunt tot mai nerãbdãtori si neînfrânati. Cu cât se câstigã mai usor banii, cu atât mai putin se simte multumirea. 11

Cãtre o familie care depãseste în cheltuieli veniturile sale. Trebuie sã fiti mai atenti, pentru ca ceea ce cheltuiti sã nu depãseascã venitul vostru. Tineti-vã în frâu dorintele. E rãu cã sotia ta îti seamãnã si nu îti poate fi de ajutor în aceastã privintã, pentru a supraveghea micile cheltuieli spre a putea evita marile pierderi. Sunt mereu cheltuieli inutile în familia voastrã. Sotiei tale îi place sã-si îmbrace copiii dincolo de posibilitãtile voastre, si din aceastã cauzã, voi cultivati în copiii vostri gusturi si obiceiuri care îi vor face frivoli si mândri. Dacã tu ai vrea sã înveti lectia economiei si chibzuintei si ai vedea pericolul cheltuirii nesãbuite a banilor, pentru tine, pentru copiii tãi, si pentru cauza lui Dumnezeu, atunci ai dobândi o experientã esentialã pentru desãvârsirea caracterului tãu crestin. Dacã nu vei obtine o astfel de experientã, copiii tãi vor primi o educatie deficitarã toatã viata lor... Eu nu te îndemn sã faci provizii de bani - ti-ar fi greu sã faci acest lucru - însã v-as sfãtui pe amândoi sã vã cheltuiti banii cu grijã si sã dati zi de zi copiilor vostri un exemplu de cumpãtare, tãgãduire de sine si economie. Ei au nevoie sã fie educati prin cuvânt si fapte. 12

O familie chematã la tãgãduire de sine. Mi-a fost arãtat cã tu, fratele meu, si tu, sora mea, aveti multe de învãtat. Voi nu ati trãit în limita resurselor voastre. Voi nu ati învãtat sã faceti economie. Dacã câstigati salarii mari, nu stiti cum sã le irositi mai repede. În loc sã fiti precauti, sunteti stãpâniti de gust si pofte. Uneori cheltuiti banii pe alimente pe care fratii vostri nu si le pot permite. Banii vã alunecã din buzunar cu usurintã... Tãgãduirea de sine este o lectie pe care amândoi trebuie încã sã o învãtati. 13

Pãrintii trebuie sã învete sã trãiascã în limita resurselor lor. Ei trebuie sã cultive tãgãduirea de sine în copiii lor, învãtându-i prin cuvânt si exemplu. Dorintele lor trebuie sã fie putine la numãr si simple, astfel ca sã existe timp pentru cultivarea mintii si a spiritului. 14

Îngãduinta nu este o expresie a iubirii. Nu vã educati copiii în asa fel, încât ei sã creadã cã iubirea pentru ei trebuie sã fie exprimatã prin indulgentã fatã de mândria, extravaganta si iubirea lor de etalare. Nu este timp acum de a inventa cãi pentru cheltuirea banilor. Folositi-vã facultãtile inventive în a cãuta sã fiti economi. 15

Economia este în acord cu generozitatea. Tendinta naturalã a tinerilor din acest veac este de a neglija si desconsidera economia si de a o confunda cu zgârcenia si avaritia. nsã economia este în acord cu cele mai largi si liberale vederi si simtãminte; nu poate exista o adevãratã generozitate, unde aceasta sã nu fie practicatã. Nimeni sã nu gândeascã cã nu are nevoie sã studieze economia si cele mai bune mijloace de a avea grijã de fãrâmituri. 16

Cealaltã extremã - economia neîntelepatã. Dumnezeu nu este onorat atunci când ne neglijãm trupul sau îl maltratãm si astfel acesta nu corespunde pentru serviciul Lui. A purta de grijã trupului, oferindu-i o hranã apetisantã si întãritoare este una dintre cele dintâi datorii ale gospodarului. Este mai bine sã ai haine si mobilã mai putin costisitoare, decât sã restrângi necesarul de hranã.

Unii gospodari reduc masa familiei cu scopul de a putea oferi mese scumpe si distractii oaspetilor. Acest lucru este neîntelept. În ospãtarea musafirilor trebuie sã fie multã simplitate. Nevoile familiei trebuie sã constituie prima atentie. Economia neînteleaptã si obiceiurile artificiale împiedicã adesea exercitarea ospitalitãtii atunci când este nevoie de aceasta si când ea s-ar dovedi o binecuvântare. Hrana pe care o avem pe mesele noastre ar trebui sã existe astfel ca musafirul neasteptat sã fie binevenit, fãrã ca gospodina sã fie împovãratã cu o altã pregãtire. 17

Economia noastrã nu trebuie sã fie niciodatã de asa naturã, încât mesele noastre sã fie sãrãcãcioase. Elevii si studentii sã aibã belsug de hranã sãnãtoasã. Însã aceia care gãtesc trebuie sã aibã grijã întotdeauna sã strângã firimiturile, astfel ca nimic sã nu se piardã. 18

Economie nu înseamnã zgârcenie, ci cheltuirea cu chibzuintã, pentru cã existã o mare lucrare ce trebuie fãcutã. 19

Oferiti mijloace care sã usureze munca sotiei. Familia fratelui E. trãieste conform principiilor de cea mai strictã economie... Fratele E. s-a hotãrât cu constiinciozitate sã nu construiascã o magazie din lemn si o bucãtãrie pentru familia sa cea numeroasã, pentru cã nu a simtit cã e necesar sã investeascã bani în mijloace care le-ar fi lor de folos, când cauza lui Dumnezeu avea nevoie de bani. Am încercat sã-i arãt cã este necesar pentru sãnãtatea, cât si pentru moralul copiilor sãi, sã-si facã gospodãria cât mai plãcutã si sã ofere acele mijloace care sã usureze munca sotiei sale. 20

Îngãduie-i sotiei sã cheltuie personal. Trebuie sã vã ajutati unul pe celãlalt. Nu socotiti o virtute aceea de a lega baierele pungii, refuzând sã-i dati bani sotiei. 21

Trebuie sã acorzi o anumitã sumã de bani, în fiecare sãptãmânã, sotiei pe care sã o lasi sã o foloseascã dupã cum doreste. Tu nu i-ai oferit ocazia sã-si exercite tactul sau preferintele, pentru cã tu nu ai o întelegere corespunzãtoare a pozitiei pe care trebuie sã o ocupe o sotie. Sotia ta are o minte excelentã si bine echilibratã. 22

Dã-i sotiei tale o parte din banii pe care îi primesti. Acestia sã fie ai ei, pe care sã îi foloseascã dupã cum doreste. Ar fi trebuit sã i se îngãduie sã foloseascã ceea ce a dobândit dupã cum a considerat cã e cel mai bine cu judecata ei. Dacã ea ar fi avut o anumitã sumã de bani, pe care sã o foloseascã ea însãsi, fãrã sã fie criticatã, o mare greutate ar fi fost îndepãrtatã din mintea ei. 23

Urmãriti confortul si sãnãtatea. Fratele P. nu a folosit banii în mod judicios. Judecata lui n-a avut o influentã mai mare asupra lui decât vocile si dorintele copiilor lui. El nu pretuieste asa cum ar trebui mijloacele pe care le detine, ci le cheltuie cu grijã pe cele mai indispensabile articole, când ar putea fi folosite pentru acele lucruri care sunt pentru confort si sãnãtate. În aceastã privintã, întreaga familie are de fãcut îmbunãtãtiri. Lipsa de apreciere a ordinii si a unui sistem de administrare în familie conduce spre ruinã si este un mare dezavantaj. 24

Nu ne putem face inima mai curatã si mai sfântã dacã ne vom îmbrãca în haine de saci si dacã ne vom lipsi cãminul de tot ceea ce înseamnã confort, gust sau obiecte de utilitate practicã. 25

Dumnezeu nu cere ca poporul Sãu sã se lipseascã de ceea ce este cu adevãrat necesar pentru sãnãtatea si confortul lor, însã El nu aprobã destrãbãlarea, extravaganta si etalarea. 26

Învãtati când sã economisiti si când sã cheltuiti. Ar trebui sã învãtati când sã economisiti si când sã cheltuiti. Noi nu putem sã fim urmasii lui Hristos, dacã nu ne lepãdãm de noi însine si nu ne luãm crucea. Trebuie sã ne achitãm datoriile pe care le avem; sã completãm golurile, sã legãm capetele rãsfirate si sã stim exact ceea ce este al nostru. Trebuie adunate toate cheltuielile mãrunte, folosite pentru multumirea de sine. Trebuie notat ceea ce se cheltuieste doar pentru satisfacerea gustului si pentru multumirea unui apetit pervertit, senzual. Banii folositi pentru delicatese inutile ar trebui folositi pentru a spori confortul casei si a procura obiecte utile, care înlesnesc munca în gospodãrie. Nu trebuie sã fiti zgârciti, trebuie sã fiti cinstiti cu voi însivã si cu fratii vostri. Zgârcenia constituie un abuz fatã de generozitatea lui Dumnezeu. Risipa, destrãbãlarea este de asemenea un abuz. Cheltuielile mici, pe care le socotiti nevrednice de a fi luate în seamã, se vor dovedi considerabile în cele din urmã. 27

Inima consacratã va fi cãlãuzitã. Nu este necesar a specifica aici cum trebuie practicatã economia în fiecare caz particular. Aceia, ale cãror inimi sunt cu totul consacrate lui Dumnezeu si care iau Cuvântul sãu drept cãlãuzã, vor stii cum sã-si îndeplineascã toate datoriile vietii. Ei vor învãta de la Domnul Isus care este blând si smerit cu inima; si în timp ce vor cultiva blândetea lui Hristos, ei vor închide usa împotriva nenumãratelor ispite. 28

1. Letter 8, 1889.

2. Historical Sketches of S.D.A. Foreign Missions, pag. 165, 166.

3. General Conference Bulletin, 6 apr. 1903.

4. Testimonies for the Church, Vol. 5, pag. 734.

5. Review and Herald, 16 sep. 1884.

6. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 308.

7. Review and Herald, 19 dec. 1893.

8. Gospel Workers, pag. 460.

9. Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 63.

10. Review and Herald, 24 dec. 1903.

11. Letter 8, 1889.

12. Letter 23, 1888.