| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Partea a XIII-a ÎNTREBUINTAREA BANILOR
Capitolul 60
ISPRAVNICI AI LUI DUMNEZEU
Noi trebuie să recunoastem că apartinem lui Dumnezeu. Recunoasterea faptului că apartinem lui Dumnezeu stă la temelia integritătii în afaceri si a adevăratului succes. Creatorul tuturor lucrurilor, El este proprietarul original. Noi suntem ispravnicii Lui. Tot ceea ce avem noi este încrederea pe care ne-o acordă El, care să fie folosită după voia Sa. Aceasta este o obligatie a fiecărei fiinte omenesti. Aceasta are de-a face cu întreaga sferă a activitătii omului. Fie că recunoastem sau nu acest lucru, noi suntem ispravnici, cărora Dumnezeu le-a încredintat talente si capacităti si pe care El i-a asezat în lume spre a face lucrarea la care El ne-a chemat. 1
Banii nu ne apartin nouă; nici casele, nici pământul, nici tablourile, nici mobila, nici îmbrăcămintea sau obiectele de lux. Noi suntem străini si călători. Avem doar acele lucruri care ne sunt necesare pentru sănătate si viată... Binecuvântările acestea vremelnice ne sunt încredintate pentru a dovedi că ni se vor putea încredinta bogătii vesnice. Dacă trecem proba lui Dumnezeu, atunci noi vom primi acea avutie dobândită, care va fi a noastră - slavă, onoare si nemurire. 2
Va trebui să dăm socoteală. Dacă poporul nostru ar oferi pentru cauza lui Dumnezeu banii care i-au fost împrumutati, acordati ca încredere - acea parte pe care o cheltuiesc pentru multumirea de sine, idolatrie - ei si-ar face comori în ceruri si ar face chiar acea lucrare pe care Dumnezeu o cere de la ei. Însă, ca si bogatul din parabolă, ei trăiesc în lux. Banii pe care Dumnezeu li i-a încredintat, spre a fi folositi pentru slava Numelui Său, ei îi irosesc în extravagantă. Ei nu-si iau timp să ia în seamă socoteala pe care o au de dat lui Dumnezeu, că în fată le stă o zi a socotelilor, nu prea departe de acum înainte, când va trebui să răspundă pentru isprăvnicia lor. 3
Trebuie să ne amintim întotdeauna că la judecată vom da socoteală de felul cum am folosit banii lui Dumnezeu. Foarte mult se cheltuie pentru plăceri si satisfactii egoiste, lucruri care nu ne fac nici un bine, ci, dimpotrivă, ne produc vătămări. Dacă noi ne vom da seama că Dumnezeu este Dătătorul tuturor lucrurilor bune, că banii sunt ai Lui, atunci vom fi întelepti în folosirea lor, în conformitate cu voia Sa cea sfântă. Lumea, obiceiurile ei, moda ei, nu trebuie să constituie standardul nostru. Nu trebuie să dorim să ne conformăm practicilor ei; nu trebuie să îngăduim înclinatiilor noastre firesti să ne stăpânească. 4
Noi putem face din folosirea banilor un mijloc de îmbunătătire a celor spirituale, socotindu-i pe acestia ca o încredintare sacră, care să nu fie întrebuintată pentru a satisface mândria, vanitatea, pofta sau pasiunea. 5
Mi-a fost arătat că îngerul raportor înregistrează cu credinciosie fiecare dar oferit lui Dumnezeu si pus în vistieria Sa si, de asemenea, rezultatele finale ale folosirii acestor mijloace. Ochiul lui Dumnezeu ia cunostintă de fiecare bănut consacrat cauzei Sale, cât si de bunăvointa sau neplăcerea dătătorului. Motivul dăruirii este de asemenea înregistrat. 6
Dăruirea sistematică în cadrul familiei. "Fiecare dintre voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câstigul lui". Fiecare membru al familiei, de la cel mai bătrân până la cel mai tânăr, să ia parte la această lucrare de dăruire... Planul dăruirii sistematice* va dovedi o sigurantă pentru fiecare familie împotriva ispitei de a cheltui pe lucruri inutile si în special va fi o binecuvântare pentru cei bogati, păzindu-i de extravagantă.
În fiecare săptămână, cerintele lui Dumnezeu fată de fiecare familie sunt aduse în minte de membrii acesteia, care aduc la îndeplinire acest plan; si, în timp ce ei au hotărât să se lipsească de orice lucru de prisos pentru a putea avea resurse pe care să le pună în vistierie, în inimă sunt întipărite lectii de valoare în ce priveste tăgăduirea de sine pentru slava lui Dumnezeu. O dată pe săptămână, fiecare este adus fată în fată cu faptele sale din săptămâna trecută - venitul pe care l-ar fi avut dacă ar fi fost mai econom si banii pe care nu-i are din cauza îngăduintei de sine. Constiinta sa este trezită, si aceasta ori îl recomandă înaintea lui Dumnezeu, ori îl acuză. El învată că, dacă vrea pace în suflet si favoarea lui Dumnezeu, trebuie să mănânce, să bea si să se îmbrace spre slava Lui. 7
Puneti pe primul loc cerintele lui Dumnezeu. Cerintele lui Dumnezeu trebuie puse pe primul loc. Noi nu facem voia Lui, dacă i consacrăm ceea ce a rămas din venitul nostru, după ce am cheltuit pentru tot ce si-a dorit închipuirea noastră. Înainte de orice cheltuială, noi trebuie să punem deoparte si să-I prezentăm acea parte pe care El o cere. În vechea dispensatiune, pe altar ardea în mod continuu o jertfă de multumire, arătând astfel că obligatia omului fată de Dumnezeu nu are sfârsit. Dacă ne bucurăm de succes în afacerile noastre vremelnice, acest lucru este pentru că Dumnezeu ne binecuvântează. O parte din acest venit trebuie pus deoparte pentru săraci si o parte mai mare pentru cauza lui Dumnezeu. Când se înapoiază lui Dumnezeu ceea ce i apartine, ceea ce rămâne va fi sfintit si binecuvântat pentru propriul nostru folos. Însă atunci când un om l jefuieste pe Dumnezeu, retinând ceea ce El cere, blestemul Său va fi asupra întregului pe care îl are. 8
Nu uitati de cei săraci în nevoie. Dacă reprezentăm caracterul lui Hristos, fiecare părticică de egoism trebuie să fie îndepărtată din suflet. Pentru a aduce la îndeplinire lucrarea pe care El a încredintat-o mâinilor noastre, va fi necesar să economisim orice iotă, orice lucru cât de mic. Vom auzi de familii sărace si în suferintă care trebuie alinate. Noi cunoastem prea putin în legătură cu suferinta umană, care există pretutindeni în jurul nostru; însă atât cât avem ocazia, noi trebuie să fim gata să acordăm ajutor grabnic acelora care sunt în mare nevoie. 9
Irosirea banilor pe lucruri de lux îi lipseste pe cei săraci de mijloacele necesare pentru asigurarea hranei si îmbrăcămintei. Ceea ce se cheltuie pentru satisfacerea mândriei în îmbrăcăminte, casă, mobilă si în împodobire ar putea usura situatia din multe familii ruinate, în suferintă. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să lucreze pentru cei în nevoie. 10
Remediul lui Dumnezeu pentru egoism si lăcomie. Dăruirea, care este roada tăgăduirii de sine, este un ajutor minunat pentru dătător. Ne conferă acea educatie care ne face în stare să întelegem pe deplin lucrarea Lui, care a făcut numai bine, a alinat pe cei în suferintă si a acoperit nevoile celor lipsiti. 11
Dăruirea constantă, tăgăduitoare de sine, constituie remediul rânduit de Dumnezeu împotriva păcatelor nefaste ale egoismului si lăcomiei. Dumnezeu a rânduit dăruirea sistematică pentru sustinerea cauzei Sale si pentru usurarea nevoilor celor în suferintă si în nevoie. El a rânduit ca dăruirea să devină un obicei care să contracareze păcatul periculos si amăgitor al lăcomiei. Dăruirea continuă nimiceste lăcomia. Dăruirea sistematică are rolul desemnat de Dumnezeu de a lua de la cei lacomi comorile cât mai repede după ce sunt câstigate si a le consacra Domnului, căruia ele apartin de fapt... Obiceiul neîntrerupt al planului lui Dumnezeu prin dăruire sistematică slăbeste lăcomia si întăreste bunăvointa de a dărui. Dacă bogătiile sporesc, oamenii, chiar cei care se socotesc evlaviosi, îsi leagă inimile de ele, si cu cât au mai mult, cu atât dau mai putin pentru vistieria Domnului. Astfel bogătiile îi fac pe oameni egoisti, strângându-si bunuri cu lăcomie, si aceste rele se întăresc prin exersare activă. Dumnezeu cunoaste primejdia în care ne aflăm si a pus bariere împrejurul nostru, prin care vrea să ne salveze din ruină. El ne cere exersare continuă a dăruirii, astfel ca puterea obisnuintei în ce priveste faptele bune să zădărnicească puterea obisnuintei în directia opusă. 12
1. Educatie, pag. 127.
2. Letter 8, 1889.
3. Letter 21, 1898.
4. Letter 8, 1889. 5. Letter 8, 1889.
6. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 518, 519.
7. Id., Vol. 3. pag. 412.
8. Id., Vol. 4, pag. 477.
9. Manuscript 25, 1894.
10. Review and Herald, 8 dec. 1896.
11. The Youth's Instructor, 10 sep. 107.
12. Testimonies for the Church, Vol. 3, pag. 548.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
