« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

         Capitolul  55

STANDARDE MORALE

            Satana cautã sã perverteascã institutia cãsãtoriei. A fost  planul bine studiat  al lui Satana (în  veacul antediluvian) de a  perverti institutia  cãsãtoriei, de a slãbi obligatia acesteia si  de a-i diminua caracterul sacru; pentru cã pe nici o altã cale mai  sigurã nu ar fi putut el deforma mai bine chipul lui Dumnezeu în om  si deschide usa cãtre nenorocire si viciu. 1

            Satana cunoaste foarte bine materialul cu care are de-a face în inima  omului. El cunoaste - cãci  le-a studiat cu o intensitate diabolicã  timp  de  mii de ani - punctele cel mai usor  de cucerit din fiecare caracter;  si, de-a lungul multor generatii la rând, el a lucrat sã-i distrugã  pe  cei mai  puternici bãrbati, printi în Israel, prin aceleasi ispite  care au avut asa mare succes la Baal-Peor. De-a lungul veacurilor,  au existat atâtea caractere ruinate care au esuat pe stâncile indulgentei  senzuale. 2 

            Tragedie în Israel.  Nelegiuirea care a atras judecãtile lui Dumnezeu  asupra lui Israel a fost imoralitatea. Impertinenta femeilor de a  atrage  suflete în cursã nu s-a sfârsit la Baal-Peor. În ciuda pedepselor  primite de pãcãtosii din Israel, aceeasi crimã a fost repetatã de  multe ori. Satana era din ce în ce mai activ, cãutând  sã-l nimiceascã  pe Israel cu desãvârsire. 3

            Practicarea imoralitãtii de cãtre evrei a dus la ceea ce nici  toatã  strategia popoarelor si nici descântecele lui Balaam nu au putut face.  Ei  s-au despãrtit de Dumnezeul lor. Scutul  si protectia au fost îndepãrtate  de la ei. Dumnezeu a devenit vrãjmasul lor. Astfel, multi dintre cei  de vitã nobilã si multi din popor s-au fãcut vinovati de imoralitate  în asa mãsurã, încât aceasta a devenit pãcat national, deoarece mânia  lui Dumnezeu s-a extins asupra întregii adunãri. 4

            Istoria se repetã. Spre încheierea istoriei acestui pãmânt, Satana  va lucra cu toate puterile lui, în acelasi fel si cu aceleasi ispite  cu care a amãgit pe vechiul  Israel chiar înainte de intrarea în Tara  Fãgãduitã. El  va întinde capcane acelora care pretind cã  pãzesc  poruncile lui Dumnezeu si care sunt aproape de hotarul Canaanului  ceresc. El va lucra din rãsputeri pentru a prinde sufletele în cursã  si a-i ataca  pe cei ce  pretind a fi din poporul lui Dumnezeu în  punctele lor cele mai slabe. Pe aceia care nu si-au supus patimile  josnice puterilor nobile din fiinta lor, pe aceia care au permis mintii  lor sã pluteascã pe canalul îngãduintei patimilor josnice, firesti,  Satana este hotãrât sã-i nimiceascã cu ispitele sale - sã le  pângãreascã  sufletele prin imoralitate. El nu se multumeste cu tinte usoare, neînsemnate,  ci îsi foloseste  capcanele prin aceia pe care îi poate enumera între  agentii sãi, pentru a-i ademeni pe oameni sã-si  îngãduie lucruri  care sunt condamnate de Legea lui Dumnezeu. Si bãrbati din pozitii  de rãspundere, care propovãduiesc cerintele Legii lui Dumnezeu, ale  cãror guri sunt pline cu argumente în apãrarea Legii Sale, asupra  cãrora Satana si-a pornit raidul - asupra unora ca acestia el tabãrã  cu puterile sale diabolice si cu agentii sãi care nu au tihnã, atacându-i  în punctele slabe din caracterul lor, stiind cã cine este vinovat  într-un singur punct este vinovat în toate, obtinând astfel stãpânire  asupra întregii fiinte a omului. Mintea, sufletul, trupul si constiinta  sunt implicate în aceastã lucrare de ruinare. Dacã bãrbatul respectiv  a fost un sol al neprihãnirii si a avut multã luminã sau dacã Domnul  l-a folosit ca pe o unealtã deosebitã a Lui, pentru cauza adevãrului,  cât de mare este atunci triumful lui Satana! Cât de mult tresaltã  el! Si cât de mult este dezonorat Dumnezeu! 5

            Rãspândirea imoralitãtii astãzi.  Mi-a fost prezentat un  tablou teribil al stãrii existente în lume.  Imoralitatea abundã  pretutindeni.  Imoralitatea este pãcatul special al acestui veac.  Niciodatã nu si-a înãltat viciul capul  lui respingãtor cu atâta obrãznicie  ca acum. Oamenii parcã sunt amortiti, iar cei care iubesc virtutea  si adevãrata bunãtate sunt aproape descurajati datoritã  obrãzniciei  si rãspândirii acesteia.  Nelegiuirea  care abundã nu se limiteazã  numai  la cei necredinciosi si batjocoritori.  Ar fi fost  bine sã fie asa,  însã nu este asa.  Multi bãrbati si femei, care sustin religia  lui  Hristos, sunt vinovati. Chiar  unii dintre cei care mãrturisesc cã  asteaptã  venirea Lui nu sunt mai pregãtiti pentru acel eveniment  decât Satana însusi. Ei nu s-au curãtit de orice întinare. Ei au fãcut  atât de mult pe plac firii lor, încât  este natural ca gândurile lor  sã fie necurate  si imaginatia lor coruptã.  Este la fel de imposibil  ca  mintea lor sã  cugete  la lucruri curate si sfinte,  cum este pentru  cascada Niagara sã-si schimbe cursul si apele sã curgã în susul curentului...  Fiecare crestin va trebui sã învete sã-si înfrâneze patimile si sã  fie condus de principii. Dacã nu face acest lucru, el nu este demn  de  numele de crestin. 6

            Sentimentalismul bolnav abundã. Bãrbati cãsãtoriti primesc complimente  din partea unor femei cãsãtorite sau necãsãtorite; femeile, de asemenea,  par a fi fermecate  si a-si pierde judecata, discernãmântul spiritual  si bunul simt; ele fac întocmai  acele lucruri pe care Cuvântul lui  Dumnezeu le condamnã, pe care mãrturiile  Spiritului lui Dumnezeu  le condamnã. Avertizãrile si mustrãrile  se aflã în fata lor în mod  limpede si totusi ele merg pe aceeasi cale pe care au mers altii înaintea  lor. Este un fel de joc fãrã minte în care s-au prins. Satana le conduce  spre ruinã, punând în primejdie cauza lui Dumnezeu, rãstignindu-L  din nou pe Fiul lui Dumnezeu si punând asupra Lui vãditã ocarã. 7

            Ignoranta, iubirea de plãceri si obiceiurile pãcãtoase, care întineazã  sufletul, trupul si spiritul,  fac ca lumea sã fie plinã de leprã  moralã; o malarie moralã, mortalã, distruge mii si zeci de mii. Ce  trebuie  fãcut pentru a ne salva tinerii? Noi putem face putin, însã  Dumnezeu este viu. El domneste si El este Cel care poate  face mult.  8

            Poporul lui Dumnezeu în contrast cu lumea.  Libertinismul acestui  veac corupt nu trebuie sã constituie un criteriu pentru urmasii Domnului  Hristos.  Aceste etalãri moderne de familiaritate  nu trebuie sã existe  printre crestinii care tânjesc dupã nemurire.  Dacã desfrâul, destrãbãlarea,  adulterul, nelegiuirea si crima sunt la ordinea zilei printre  cei  care nu cunosc  adevãrul si care refuzã sã fie cãlãuziti de principiile  Cuvântului lui Dumnezeu, cât de important este atunci ca acea clasã  de oameni, care mãrturisesc a fi urmasi ai lui Hristos, atât de strâns  legati de Dumnezeu si de îngeri, sã le arate acestora o cale mai bunã,  mai nobilã! Cât de important este ca, prin castitatea si virtutea  lor, ei sã fie în contrast  marcant fatã de acea clasã stãpânitã de  patimi josnice! 9

            Pericolele si primejdiile se înmultesc.   În acest veac  degenerat,  multi sunt atât de orbiti de pãcãtosenia pãcatului, încât ei aleg  o viatã  destrãbãlatã, pentru cã aceasta este înclinatia  fireascã  pervertitã a inimii lor.  În loc de a se privi  în oglinda Legii lui  Dumnezeu si a-si aduce inimile si caracterele în conformitate cu standardul  lui Dumnezeu, ei îngãduie agentilor lui Satana sã înalte standardul  acestuia în inimile lor.  Oameni corupti socotesc cã este mai bine  a interpreta Scripturile dupã bunul lor plac pentru a-si sustine nelegiuirea  decât  sã renunte la pãcat si sã aibã o inimã si o viatã curatã.  Sunt mai multi oameni de acest fel  decât ne putem imagina, si ei  se vor înmulti pe mãsurã ce ne apropiem de încheierea timpului.  10

            Când puterea  plinã de vrajã a lui Satana ia în stãpânire o persoanã,  Dumnezeu este uitat, iar omul întinat este ridicat  în slãvi. Desfrâul  tãinuit este practicat de aceste suflete amãgite ca o virtute.  Acesta  este de fapt un fel de vrãjitorie... Existã întotdeauna o putere  plinã de vrajã în nelegiuire si  destrãbãlare.  Mintea este atât de  înselatã, încât nu poate judeca în mod inteligent, iar o iluzie continuã  o îndepãrteazã de curãtie. Vederea spiritualã devine încetosatã  si  persoane cu un moral nealterat pânã atunci ajung în stare confuzã  sub amãgirea  sofistãriei acelor agenti ai lui Satana care pretind  a  fi soli ai luminii. Tocmai  aceastã iluzie este ceea ce dã putere  acestor  agenti. Dacã  s-ar arãta cu obrãznicie si si-ar face avansurile în  mod deschis, ei ar fi respinsi fãrã vreun moment de ezitare; însã  ei lucreazã pentru ca sã câstige mai întâi simpatie si sã-si asigure  încrederea  cã sunt oameni ai lui Dumnezeu, sfinti care se sacrificã. Apoi, în  calitate de soli speciali,  ei îsi încep opera lor de artã - aceea  de a îndepãrta sufletele de pe calea dreptãtii, încercând sã facã  fãrã  valoare Legea lui Dumnezeu. 11

            Atât bãrbatii, cât si femeile sã-si pãstreze locul si sã  trãiascã fãrã repros.  Mintea unui bãrbat  sau a unei femei  nu coboarã într-o singurã clipã de la curãtie si sfintenie la  depravare, întinare si nelegiuire. Se cere timp pentru ca omul  sã ajungã asemenea  Divinitãtii, si tot în timp se petrece degradarea  celor creati dupã chipul lui Dumnezeu într-o stare  brutã sau satanicã.  Prin privire, noi suntem schimbati. Desi întocmit dupã chipul Fãcãtorului  Sãu, omul îsi poate educa astfel mintea, încât pãcatul, pe care odinioarã  îl  detesta, va deveni o plãcere pentru el. Când înceteazã sã vegheze  si sã se roage, el înceteazã sã-si pãzeascã  cetatea, inima, si  se  angajeazã în pãcat si nelegiuire.  Mintea se degradeazã si este imposibil  sã o ridice din aceastã stare de coruptie, în timp ce ea este educatã  sã înrobeascã  puterile morale si intelectuale si sã le aducã în supunere  fatã de pasiunile josnice.  Trebuie declarat rãzboi continuu mintii,  cu înclinatii firesti, carnale; iar noi trebuie sã fim ajutati de  influenta curãtitoare a harului  lui Dumnezeu, care va atrage mintea  spre cele  de sus si o va deprinde  sã  cugete asupra lucrurilor curate  si sfinte. 12

            Nu existã sigurantã pentru om, tânãr sau bãtrân, decât dacã  simte  nevoia  de a-L cãuta pe Dumnezeu pentru sfat, la fiecare pas.  Numai  aceia care mentin o strânsã comuniune cu Dumnezeu vor învãta sã-i  apropie pe oameni, asa cum îi pretuieste El,  si sã pretuiascã lucrurile  curate, bune, umile si modeste.  Mintea trebuie apãratã asa cum a  fost  cea a lui Iosif.  Atunci ispitele de îndepãrtare de integritate vor  fi întâmpinate cu hotãrâre: "Cum  as putea sã fac un rãu atât  de mare si sã pãcãtuiesc împotriva lui Dumnezeu?" Cea mai puternicã  ispitã nu este scuzã pentru pãcat.  Oricât de  mare ar fi presiunea  care este exercitatã asupra  ta, pãcatul este un act pe care îl comiti  pentru cã tu ai ales astfel.  Locul de unde porneste dificultatea  este inima  nerenãscutã. 13

            Având în vedere toate  primejdiile care sunt în aceste vremuri, nu  ar trebui  oare  ca noi,  poporul pãzitor al poruncilor lui Dumnezeu,  sã îndepãrtãm din mijlocul nostru orice pãcat, orice nedreptate, orice  perversitate? Nu ar trebui oare ca femeile care  mãrturisesc cã sunt  de partea adevãrului sã se pãzeascã cu toatã puterea,  în asa fel  ca sã nu încurajeze  în nici un fel familiaritatea  nepermisã? Ele  pot închide multe usi  ale ispitei,  dacã îsi vor pãzi în orice vreme  cu strictete felul  de comportare. 14

            Femeile trebuie sã tinã sus standardul  conduitei.   Scriu cu inima  tristã cã femeile din acest veac, atât  cele cãsãtorite, cât si cele  necãsãtorite, prea adesea nu dovedesc acea rezervã care este necesarã.  Ele se poartã ca niste femei usoare.  Ele încurajeazã atentiile din  partea bãrbatilor singuri sau cãsãtoriti, iar cei care sunt slabi  în  ce priveste tãria  moralã vor fi  ademeniti. Aceste lucruri, dacã  sunt îngãduite, amortesc simturile morale si orbesc mintea în asa  fel, încât  nelegiuirea  nu mai apare pãcãtoasã.  Sunt trezite anumite  gânduri, lucru care nu s-ar fi petrecut dacã femeia  si-ar fi pãstrat  locul  cu toatã modestia si sobrietatea.  S-ar putea ca scopul sau motivul  ei sã nu fi fost pãcãtos, însã ea a încurajat  bãrbati care sunt usor  ispititi si care au nevoie de tot ajutorul din partea celor din preajma  lor.  Mult rãu poate fi evitat dacã suntem circumspecti, rezervati,  nu ne îngãduim libertãti, nu primim atentii  nepermise, ci mentinem  un nivel al moralitãtii si demnitãtii. 15

             De mult  timp trebuia sã mã adresez surorilor si sã le spun cã,  în  conformitate cu  ceea ce Domnul a socotit potrivit sã-mi arate din  când în când, sunt mari greseli printre  ele în acest sens. Ele nu  sunt precaute sã se abtinã de  la orice  se pare cã este rãu. Ele  nu sunt cu totul circumspecte în comportamentul  lor,  asa cum sunt  femeile evlavioase. Cuvintele lor nu sunt selectate si alese, asa  cum ar trebui sã fie cele ale femeilor care au primit harul lui Dumnezeu.  Ele sunt prea familiare cu fratii lor. Ele zãbovesc  în preajma lor,  se apleacã spre ei si le place în societatea lor. Ele se simt mult  onorate  când li se acordã atentie.  Potrivit cu lumina pe care mi-a dat-o Domnul, surorile noastre ar  trebui sã procedeze altfel. Ar trebui sã fie mai rezervate, sã manifeste  mai putinã îndrãznealã si sã încurajeze "sfiala si sobrietatea".  Atât  bãrbatii, cât si femeile îsi îngãduie prea multe  discutii  joviale.  Femeile  care  pretind cã sunt  evlavioase îsi îngãduie prea mult vorbele de  duh, glumele si râsul. Acest lucru este deplasat si întristeazã Duhul  lui Dumnezeu. Aceste manifestãri dau pe fatã lipsa  curãtiei crestine.  Ei  nu îsi întãresc sufletul de partea lui Dumnezeu, ci aduc mult întuneric;  ei  alungã  îngerii ceresti, curati si sfinti, si îi cheamã pe aceia care  îi conduc spre aceste rele pânã  la cel  mai de jos nivel. 16

            Prea adesea,  femeile sunt ispititorii. Sub un pretext  sau altul,  ele câstigã  atentia bãrbatilor, cãsãtoriti sau necãsãtoriti, si îi  ispitesc pânã când calcã Legea lui Dumnezeu si sufletele lor sunt  în primejdie... Dacã femeile ar dori sã-si înnobileze vietile si  sã devinã conlucrãtoare cu Hristos, ar exista mai putine pericole  datoritã  influentei lor;  însã în starea lor prezentã, de nepãsare  fatã de responsabilitãtile cãminului si cerintele lui Dumnezeu  fatã  de ele, influenta  lor este adesea puternicã în directia opusã, puterile  lor sunt pipernicite, iar lucrarea  lor nu poartã amprenta divinã.  17

            Sunt atât de multe domnisoare si femei îndrãznete, obraznice, care  au acea însusire de a atrage atentia asupra lor însele, de a se aseza  în compania bãrbatilor tineri, de a-i curta si a le atrage atentia,  de a flirta atât cu bãrbatii cãsãtoriti, cât si  cu cei necãsãtoriti,  încât dacã n-ati avea privirea îndreptatã  cãtre Domnul Hristos, tare  ca otelul, ati fi atrasi în plasa lui Satana. 18

            Ca ambasador al lui Hristos, vã implor pe voi, care pretindeti cã  sustineti adevãrul prezent,  sã respingeti cu hotãrâre orice avans  fãcut cãtre  necurãtie si sã pãrãsiti  societatea acelora care pun  la cale ademeniri necurate. Sã vã fie silã de aceste pãcate care pângãresc  si sã arãtati fatã de ele cea mai mare urã. Fugiti din preajma acelora  care, chiar prin conversatie numai, ar îndrepta mintea pe un asemenea  fãgas, "cãci din prisosul inimii vorbeste gura..."  Nici mãcar pentru o clipã sã nu îngãduiti ispita necuratã, ascunsã,  cãci chiar si aceasta ar mânji sufletul, asa cum apa murdarã murdãreste  canalul prin care curge. 19

            O femeie care îngãduie un cuvânt nevirtuos sau face insinuãri  în asa fel, ca asemenea cuvinte sã fie rostite în prezenta ei, nu  este pe placul lui Dumnezeu; aceea care îngãduie un comportament usuratic  sau ademeniri necurate nu îsi pãstreazã asemãnarea cu divinul. 

Protejati printr-un cerc sacru al curãtiei.  Surorile noastre ar  trebui  sã încurajeze adevãrata modestie; ele nu trebuie sã fie îndrãznete,  vorbãrete si sã facã avansuri, ci modeste si rezervate, zãbavnice  la vorbire. Ele pot fi amabile, binevoitoare. A fi blând, milos, iertãtor  si umil înseamnã a deveni pe placul lui Dumnezeu. Dacã  vor fi astfel,  ele nu vor fi împovãrate cu atentii necuviincioase din partea bãrbatilor  din bisericã sau din afara ei. Toti vor simti cã existã un cerc sacru  de curãtie în jurul acestor femei temãtoare de  Dumnezeu, care le  protejeazã de orice lucruri  nepermise.  Existã unele femei care pretind a fi evlavioase, care îsi îngãduie  o libertate  vulgarã, necontrolatã în  maniere, care conduc spre rãu  si spre pãcat.  Însã acele femei, ale cãror minti si inimi zãbovesc  prin  meditatie asupra acelor subiecte care fortificã  curãtia vietii si  care înaltã sufletul spre comuniunea cu Dumnezeu, nu vor fi usor abãtute  de pe cãrarea dreptãtii si virtutii. Unele  ca acestea  vor fi întãrite  împotriva sofistãriilor lui Satana; ele vor fi pregãtite sã facã  fatã  tacticilor lui seducãtoare. 21

            Fac apel la voi, ca urmasi ai lui Hristos, sã faceti din aceasta o  profesiune înaltã, si anume sã pretuiti  nestemata perlã a modestiei.  Aceasta ne apãrã virtutea. 22

            Controlati gândurile.   Ar trebui  sã vã tineti sub control gândurile.  Aceasta  nu este o sarcinã usoarã; nu puteti realiza  acest lucru fãrã efort  serios. Si totusi, Dumnezeu cere  acest lucru din partea voastrã;  aceasta este o datorie a fiecãrei fiinte responsabile. Veti da socotealã  lui Dumnezeu pentru gândurile voastre.  Dacã vã îngãduiti închipuiri  desarte, permitând mintii sã zãboveascã asupra subiectelor necurate,  voi sunteti, într-o anumitã mãsurã, la fel  de  vinovati înaintea  lui Dumnezeu ca si în cazul în care gândurile voastre ar fi fost transpuse  în faptã. Ceea ce a împiedicat  actiunea  nu a fost,  de fapt, decât  lipsa ocaziei favorabile.  Starea de reverie atât în timpul zilei,  cât si al noptii, de himerã, este dãunãtoare si constituie un obicei  extrem de periculos. Odatã instalatã, este aproape imposibil sã  întrerupi  un asemenea obicei si sã canalizezi gândurile spre subiecte curate,  sfinte, înãltãtoare. 23

            Feriti-vã de lingusire.  Sunt îndureratã când vãd bãrbati  lãudati, lingusiti si rãsfãtati! Dumnezeu mi-a descoperit cã cei  care primesc aceste atentii nu sunt demni de a lua Numele Lui  pe  buze; însã ei sunt lãudati si mult stimati de fiinte mãrginite, care  judecã doar dupã înfãtisarea exterioarã. Surorile mele, nu rãsfãtati  si nu lingusiti niciodatã pe bietii bãrbati, slabi si usor de abãtut,  fie tineri, fie bãtrâni, cãsãtoriti sau necãsãtoriti. Voi nu le cunoasteti  slãbiciunile si voi nu stiti cã tocmai aceste atentii si aceastã laudã  excesivã poate duce la ruina lor. Sunt alarmatã de nesãbuinta, lipsa  de întelepciune, pe care multi o manifestã în aceastã privintã.  Bãrbatii care fac lucrarea lui Dumnezeu, în a cãror inimã  locuieste  Domnul Hristos, nu vor coborî standardul moralitãtii, ci vor cãuta  întotdeauna sã-l înalte. Ei nu-si vor gãsi plãcerea în lingusirile  femeilor sau în a fi rãsfãtati de cãtre acestea. Fie  ca bãrbatii,  atât cei singuri, cât si cei cãsãtoriti, sã spunã: "La o parte!  Nu voi da  niciodatã nici cea mai micã ocazie ca bunul meu nume sã   fie  vorbit de rãu. Numele meu bun este un capital de valoare mai mare  decât aurul sau argintul. Lasã-mã sã-l pãstrez neatins.  Dacã oamenii  atacã acest nume, nu este pentru cã eu le-am oferit ocazia sã facã  astfel, ci au acelasi motiv pentru care L-au vorbit de rãu pe Hristos  - pentru cã ei au urât  curãtia si sfintenia caracterului Sãu, deoarece  aceasta constituie o continuã mustrare la adresa lor." 24

            Dacã slujitorul lui Dumnezeu ispiteste.   Cele mai mici  insinuãri,  din orice sursã ar veni cu  invitatia de a fi îngãduitoare fatã de  pãcat sau   de a permite lucruri inadmisibile, oricât de neînsemnate  ar pãrea, trebuie detestate si considerate ca fiind cele mai grave  insulte care pot fi aduse demnitãtii voastre ca femei. Sãrutul pe  obraz, într-un moment si loc nepotrivit, trebuie sã vã determine sã  respingeti cu dezgust pe emisarul lui Satana. Dacã este din partea  unuia  dintr-o pozitie înaltã, care are de-a face cu lucrurile sfinte, pãcatul  este de zece ori mai mare si ar trebui  sã o conducã  pe femeia sau  tânãra temãtoare de Dumnezeu sã-l respingã cu oroare, nu numai  datoritã  pãcatului în  care ar fi  vrut sã o  atragã, ci  datoritã ipocriziei  si ticãlosiei unuia pe care oamenii îl respectã si  cinstesc, ca fiind  slujitorul  lui Dumnezeu. 25

            Dacã un slujitor al Evangheliei nu-si stãpâneste patimile josnice,  dacã el dã gres în a urma exemplul apostolului, dezonorându-si  astfel  profesia si credinta, mergând pânã la a fi îngãduitor fatã de pãcat, surorile  noastre, care doresc sã fie evlavioase, nu trebuie sã se amãgeascã  nici o clipã cu gândul cã acel pãcat sau nelegiuire îsi pierde din  pãcãtosenie, pentru cã este comis de un slujitor al Evangheliei.  Faptul  cã bãrbatii din pozitii de rãspundere se  complac în pãcat nu trebuie  sã micsoreze în mintea nimãnui  vinovãtia si grozãvia pãcatului. Pãcatul  trebuie privit exact asa cum este - pãcãtos, dezgustãtor - si trebuie  privit asa cum fusese privit ca pânã atunci; iar mintile curate si  nobile trebuie sã urascã  si sã evite pe cel care se complace  în pãcat, tot asa  ca si cum ar fugi de un sarpe a cãrui muscãturã  este mortalã. Dacã surorile ar fi nobile si ar poseda  curãtie a inimii, orice fel de avansuri spre destrãbãlare, fie  chiar si din partea slujitorului Evangheliei, ar fi respinse cu atâta  hotãrâre, încât n-ar mai exista niciodatã vreo tentativã de repetare.   Fiti credinciosi în legãmântul cãsãtoriei.  Cât de atent ar trebui  sã fie sotul si tatãl în a-si mentine credinciosia în legãmântul cãsãtoriei!  Cât de circumspect ar trebuie sã fie el în felul lui de a fi, pentru  a nu stârni în mintea tinerelor sau a femeilor cãsãtorite gânduri  care nu sunt  în concordantã cu standardul cel înalt  si sfânt - poruncile  lui Dumnezeu! Poruncile lui Hristos sunt extrem de cuprinzãtoare,  vizând chiar si gândurile, intentiile si scopurile ascunse ale inimii.  În acest punct, multi sunt vinovati. Închipuirile inimii lor nu sunt  curate si sfinte, asa cum cere Dumnezeu; si oricât de înaltã ar fi  chemarea lor, oricât de talentati ar fi, Domnul va consemna nelegiuirea  în dreptul lor  si îi va socoti  cu mult  mai vinovati si vrednici  de mânia Lui decât aceia care au mai putine talente, mai putinã luminã,  mai putinã influentã. 27

            Bãrbatilor cãsãtoriti le spun: Respect si dragoste datorati sotiilor  voastre, mamelor copiilor vostri. Atentia voastrã trebuie îndreptatã  cãtre ele, iar gândurile voastre  trebuie sã zãboveascã asupra  unor  planuri fãcute pentru fericirea lor. 28

            Mi-au fost arãtate familii în care sotul si tatãl nu si-a pãstrat  acea bãrbãtie demnã, rezervatã, de bãrbat asemenea lui Dumnezeu, care  îi stã bine unui urmas al lui Hristos. El nu a fost  bun, amabil si  curtenitor fatã de sotia sa asa cum ar fi trebuit sã fie, cãci a promis  înaintea lui Dumnezeu si a îngerilor sã o iubeascã, sã o cinsteascã  atâta timp cât vor trãi. Fata angajatã pentru treburile  gospodãriei  se simtea în largul ei, liberã, îndrãzneatã în  înfãtisare si avansuri  afective, iar el era încântat, pânã la a-si pierde capul. Fatã de  sotia sa nu mai manifesta iubire si nu mai era atent cu ea ca înainte.  Cu sigurantã, Satana era la lucru acolo. Respectati-vã persoanele  angajate la lucru, tratati-le cu bunãtate, consideratie, însã nu mergeti  mai departe.  Comportamentul sã vã fie de o asa manierã, încât sã  nu stârneascã avansuri spre familiaritate din partea lor. 29

            Mentineti intimitatea familiei.  Oh, cât de multe vieti sunt amãrâte  prin dãrâmarea zidurilor care împrejmuiesc intimitatea fiecãrei familii,  care au menirea sã-i apere curãtia si sfintenia! Sotia acordã  încredere  unei a treia persoane, cãreia îi destãinuie lucruri   care tin de  intimitatea familiei ei. Aceasta este o  inventie a lui Satana de  a  înstrãina inimile sotului si sotiei. Oh, de ar înceta  aceasta! De  câte necazuri ar fi  scutitã lumea! Fiecare sã zãvorascã în inima  sa  greselile celuilalt. Spuneti-vã necazurile numai lui Dumnezeu.  El vã poate da sfaturi drepte si o  consolare sigurã, care este curatã,  fãrã amãrãciune. 30

            Când o femeie vorbeste despre necazurile familiei ei sau se plânge  de sotul ei unui alt bãrbat, ea încalcã  legãmântul cãsãtoriei; ea  îsi dezonoreazã sotul si îndepãrteazã zidul ridicat pentru a apãra  sfintenia cãsãtoriei; ea deschide larg  usa  si îl invitã  pe Satana  sã  intre cu ispitirile lui ascunse. Aceasta este tocmai ceea ce vrea  Satana.  Atunci când o femeie merge la un frate crestin cu toatã povestea necazurilor,  dezãmãgirilor si suferintelor ei, acesta trebuie sã o sfãtuiascã întotdeauna  ca, dacã simte cã trebuie sã vorbeascã despre necazurile ei cuiva,  atunci sã aleagã drept persoane confidente femei, si atunci nu va  fi nici o aparentã de rãu care sã punã cauza lui Dumnezeu într-o luminã  nepotrivitã. 31

            Cum sã ne ferim de abateri.   Mã adresez poporului nostru. Dacã  vã  apropiati tot mai mult de Isus si cãutati sã vã faceti  bine profesia,  printr-o viatã ordonatã si o conversatie cuviincioasã, picioarele  voastre  vor fi ferite de a se abate   pe cãrãri gresite.  Dacã ati veghea,  dacã ati  veghea mereu cu rugãciune, dacã ati face totul ca si când  ati fi  în prezenta lui Dumnezeu, nu veti ajunge sã cedati  în fata  ispitei si puteti nãdãjdui cã veti  fi  pãstrati curati, fãrã patã,  fãrã mânjiturã, pânã la sfârsit.  Dacã vã pãstrati încrederea neclintitã  de la început  pânã la sfârsit, cãile voastre vor fi întotdeauna  întemeiate  pe Dumnezeu; si  ceea ce harul a început, slava va încununa  în Împãrãtia  Dumnezeului nostru. Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea,  îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea,  înfrânarea poftelor; împotriva acestor lucruri nu este lege.  Dacã  Domnul  Hristos locuieste  în noi, vom  rãstigni firea  cu poftele  si patimile ei. 32

  1. Patriarhi si profeti, pag. 339.

  2. Id., pag. 470.

  3. Review and Herald, 17 mai 1887.

  4. Review and Herald, 17 mai 1887.

  5. Review and Herald, 17 mai 1887.

  6. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 346, 347.

  7. Manuscript 19a, 1890.

  8. Manuscript 8, 1894.

  9. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 459.

 10. Id., Vol. 5, pag. 141.

 11. Id., pag. 142, 143.

 12. Id., Vol. 2, pag. 459.

 13. Manuscript 19a, 1890.

 14. Testimonies for the Church, Vol. 5, pag. 601, 602.

 15. Manuscript 4a, 1889.

 16. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 455.

 17. Id., Vol. 5, pag. 596, 597.

 18. Medical Ministry, pag. 145.

 19. Testimonies for the Church, Vol. 5, pag. 146, 147.

 20. Manuscript 4a, 1885.

 21. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 456.

 22. Id., pag. 458.

 23. Id., pag. 561.

 24. Id., Vol. 5, pag. 595.

 25. Id., Vol. 2, pag. 458, 459.

 26. Id., pag. 457.

 27. Id., Vol. 5, pag. 594, 595.

 28. Letter 231, 1903.

 29. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 461.

 30. Id., pag. 462.

 31. Id., pag. 306,.

 32. Id., Vol. 5, pag. 148.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA