« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

         Capitolul  54

RELIGIA ÎN FAMILIE

            Definitia religiei în familie.  Religia în familie constã  în cresterea copiilor în sfatul si învãtãtura Domnului. Fiecare  membru al familiei trebuie hrãnit cu lectiile Domnului Hristos si  fiecare suflet trebuie protejat, apãrat cu grijã, pentru ca Satana  sã nu-l însele si sã-l ispiteascã, îndepãrtându-l de Hristos. Acesta  este standardul pe care fiecare  familie ar trebui sã-l aibã ca tintã  de atins si membrii familiei ar trebui sã fie hotãrâti sã nu dea  gres  sau sã se descurajeze.  Când pãrintii sunt seriosi si consecventi  în educatia pe care o dau, când îsi cresc copiii doar pentru  slava lui Dumnezeu, ei coopereazã cu Dumnezeu si Dumnezeu coopereazã  cu ei pentru salvarea sufletelor copiilor pentru care a murit Hristos.  1

            Educatia religioasã înseamnã mult mai mult decât educatia care se  face în mod  obisnuit.  Înseamnã sã vã rugati împreunã cu copiii vostri,  învãtându-i cum sã se apropie de Domnul Isus si sã-I spunã toate dorintele  lor.  Înseamnã sã arãtati în viata voastrã cã Domnul Isus este totul  pentru voi  si cã iubirea Lui este cea care vã face sã fiti rãbdãtori,  buni, iertãtori si totusi hotãrâti în a porunci  copiilor, asa cum  a fãcut Avraam. 2 

            În cãrtile din ceruri, sunteti înregistrati  exact  cum vã stãpâniti  în viata  de cãmin.  Cine doreste sã ajungã  un sfânt în ceruri trebuie  sã fie mai întâi un sfânt în propria sa familie. Dacã tatii si mamele  sunt  adevãrati crestini în familie, ei vor fi membri utili în bisericã  si vor fi capabili sã ocupe posturi de conducere în bisericã si în  societate, tot asa dupã cum îsi conduc propria familie.  Pãrintilor,  nu vã multumiti ca religia voastrã sã fie o simplã profesie, ci faceti  ca aceasta sã devinã o realitate. 3

            Religia sã facã parte din educatia din cãmin.  Religia în cãmin  este înfricosãtor de mult neglijatã. Sunt bãrbati si femei care manifestã  mult interes pentru lucrarea misionarã în tãri strãine. Ei oferã  în mod generos pentru aceasta, cãutând sã-si satisfacã astfel constiinta  si  gândind cã, dacã dau pentru cauza lui Dumnezeu,  îsi ispãsesc  astfel neglijenta de a fi un  bun exemplu  în cãmin. Însã cãminul  este câmpul lor special de lucru, si Dumnezeu nu acceptã nici o scuzã  pentru neglijarea  acestui  câmp. 4

            Acolo unde religia este un lucru practic în cãmin, este o mare realizare.  Religia îi va conduce pe pãrinti sã facã chiar acea lucrare pe care  Dumnezeu a rânduit-o pentru cãmin.  Copiii vor fi crescuti în temere  de Domnul si potrivit cu învãtãtura Lui. 5

            Motivul pentru care tinerii din veacul  prezent nu sunt mai mult înclinati  spre  religie este acela cã educatia lor este deficitarã.  Nu se dovedeste  iubire adevãratã fatã de copii, în timp ce li se permite sã îngãduie  patima sau când  neascultarea fatã de  cerintele voastre este lãsatã  nepedepsitã. Asa cum este aplecatã rãmurica, asa va fi aplecat si  pomul. 6

            Pentru a avea influentã în societate, religia trebuie sã aibã mai  întâi influentã în cercul familiei. Dacã copiii ar fi educati  în temere de Dumnezeu si iubindu-L pe El, când merg în lume, ei ar  fi pregãtiti sã-si instruiascã familiile lor pentru Dumnezeu si astfel  principiile adevãrului ar fi  implantate în societate si ar exercita  o influentã eficientã în lume. Religia nu trebuie despãrtitã de educatia  din cãmin. 7

            Religia din cãmin o precede pe cea din bisericã. În cãmin se pune  temelia pentru prosperitatea bisericii. Factorii care influenteazã  viata de familie  intervin si în  bisericã; de aceea, cele dintâi  îndatoriri ale bisericii trebuie sã înceapã în cãmin. 8

            Când avem o religie bunã în cãmin, vom avea o religie excelentã în  cadrul adunãrilor noastre. Aveti grijã de tot ceea ce înseamnã cãmin.  Consacrati-vã familia lui Dumnezeu, iar apoi  vorbiti si actionati  în  cãmin ca un crestin. Fiti buni, iertãtori si rãbdãtori în cãmin, stiind  cã voi sunteti învãtãtorii. Fiecare mamã este un învãtãtor si fiecare  mamã ar trebui sã fie  un învãtãcel în scoala lui Hristos,  ca sã  poatã sti cum sã învete, ca sã  poatã fi un exemplu bun, acel caracter-model  pentru copiii ei. 9

            Acolo unde lipseste religia  în cãmin, declararea credintei este fãrã  valoare...  Multi se amãgesc pe ei însisi gândind cã, la venirea lui Hristos,  caracterul le va fi  transformat, însã, când va veni El,  inima nu  va fi  convertitã. Noi trebuie sã ne pocãim de defectele din caracterul  nostru, aici, si, prin harul lui Dumnezeu, trebuie sã le biruim pânã  la încheierea timpului de probã.  Acesta  este locul în care trebuie  sã  corespundem pentru familia de sus.10

            Este  mare nevoie de religie în cãmin, iar cuvintele pe care le rostim  în cãmin trebuie sã fie corespunzãtoare, altfel mãrturia noastrã în  bisericã nu valoreazã nimic. Dacã nu dovediti blândete, bunãtate si  curtoazie în cãmin, religia voastrã va fi în zadar. Dacã ar fi existat  mai multã religie autenticã în cãmin, biserica ar fi avut mai multã  putere. 11

            Amânarea instruirii religioase -  o gresealã teribilã.  Unul dintre  cele mai triste lucruri este acela de a lãsa copiii sã creascã fãrã  cunoasterea lui Dumnezeu. 12

            Pãrintii fac  cea mai teribilã gresealã când neglijeazã lucrarea de  a da o educatie religioasã copiilor lor, gândind cã vor ajunge  bine  în  viitor si cã, pe mãsurã ce înainteazã în vârstã, acestia vor avea  ei însisi dorinta de a avea o experientã religioasã.  Nu vedeti voi,  pãrintilor, cã, dacã voi nu sãditi  pretioasele seminte ale adevãrului,  iubirii  si însusirilor ceresti în inimã,  Satana va semãna pe  pãmântul inimii gunoaiele sale? 13

            Prea adesea li se îngãduie copiilor sã creascã fãrã religie, pãrintii  lor considerând  cã sunt prea mici pentru datorii crestine...

Problema datoriei copiilor în chestiuni religioase trebuie  hotãrâtã  în mod absolut si fãrã ezitare, atâta vreme cât ei sunt membri ai  familiei. 14

            Pãrintii stau în locul lui Dumnezeu pentru  copiii lor, în a le spune  ceea ce trebuie sã facã si ceea ce nu trebuie sã facã, cu hotãrâre  si în desãvârsitã stãpânire de sine.  Orice efort fãcut pentru ei,  cu bunãtate si stãpânire de sine, va cultiva în caracterele lor  elementele  hotãrârii si ale deciziei... Tatii si mamele  sunt legati prin datorie  sã rezolve aceastã chestiune de timpuriu, în asa fel încât copilul  sã nu se mai gândeascã sã calce Sabatul, sã neglijeze momentele de  închinare si rugãciune în cãmin, si nici sã fure. Pãrintii   trebuie  sã construiascã bariera cu propriile lor mâini. 15

            Încã de la cea mai fragedã vârstã trebuie începutã si  îndeplinitã  o  înteleaptã educatie crestinã. Atunci când inimile  copiilor sunt  impresionabile, ei trebuie învãtati despre realitãtile vesnice. Pãrintii  trebuie sã nu uite cã ei trãiesc, vorbesc si actioneazã în prezenta  lui Dumnezeu. 16

            Pãrintilor, ce cale urmati voi? Actionati cãlãuziti de gândul cã,  în chestiuni religioase, copiii vostri trebuie lãsati complet liberi  de  orice îngrãdire? i lãsati voi fãrã  sfat si învãtãturã pe toatã durata  copilãriei si tineretii? i lãsati voi sã facã ce le place? Dacã faceti  astfel, neglijati responsabilitãtile încredintate vouã de Dumnezeu.17 

Educatia adaptatã vârstei copilului.  Celor mici, de îndatã  ce sunt în stare sã înteleagã, pãrintii ar trebui sã le spunã istoria  lui Isus, pentru ca ei sã se poatã adãpa din pretiosul adevãr cu privire  la Pruncul din Betleem. Sãditi în mintile copiilor sentimente simple  de evlavie, adaptate vârstei si capacitãtii lor.  Prezentati-i pe  copiii vostri în rugãciune lui Isus, cãci El a fãcut posibil ca ei  sã învete religia tot asa cum pot  învãta sã vorbeascã.   Când sunt foarte mici, copiii sunt sensibili la influenta divinã.  Domnul  îi ia pe acesti copii în mod deosebit în grija Sa; iar când sunt crescuti  în sfatul si învãtãtura Domnului, ei constituie un ajutor, si nu o  opreliste pentru pãrintii lor. 19

            Pãrintii sustin  împreunã religia în cãmin.  Tatãl si mama sunt  rãspunzãtori pentru sustinerea religiei în cãmin. 20

            Mama sã nu-si adune atâtea treburi si griji, încât sã nu poatã acorda  timp nevoilor spirituale ale familiei. Pãrintii sã caute cãlãuzirea  lui  Dumnezeu în lucrarea lor.  Doar pe genunchi, plecati înaintea Lui,  ei vor dobândi o adevãratã întelegere a marilor lor responsabilitãti,  si acolo ei îsi pot încredinta copiii Aceluia care niciodatã nu dã  gres în sfat si îndemnare...  Tatãl nu trebuie sã lase asupra mamei toatã grija privind educatia  spiritualã. Tatii si mamele au o mare lucrare de fãcut si fiecare  dintre ei trebuie sã-si facã partea ce îi revine în pregãtirea copiilor  lor pentru marele moment al judecãtii. 21

            Pãrintilor, luati-vã  alãturi de voi copiii pentru clipele spirituale.  Aruncati  împrejurul  lor  armele credintei voastre si consacrati-i Domnului Hristos. Nu  îngãduiti sã existe ceva care sã vã facã sã înlãturati rãspunderea  pe care o aveti, de a-i educa pe calea cea dreaptã; nu lãsati ca vreun  interes lumesc sã vã  determine sã-i lãsati pe ei la  o parte.  Nu  îngãduiti ca vreodatã viata voastrã crestinã sã-i izoleze de voi.  O  datã cu voi, aduceti-i Domnului; familiarizati-le  mintea cu adevãrul  divin.  Aveti grijã sã se asocieze cu aceia care l iubesc pe Dumnezeu.  Aduceti-i în poporul lui Dumnezeu - copii pe care voi  cãutati sã-i  ajutati  sã-si formeze caractere  corespunzãtoare pentru vesnicie.  22

            Religia în cãmin - oare ce  va putea îndeplini aceasta?  Va îndeplini  chiar acea lucrare pe care Dumnezeu a desemnat-o pentru fiecare familie.  Copiii vor fi crescuti în sfatul si învãtãtura Domnului. Ei vor  fi  educati si instruiti nu doar pentru a fi persoane  devotate  ale societãtii,  ci membri ai familiei lui Dumnezeu. 23

            Copiii privesc la pãrinti pentru un exemplu de viatã consecventã.  Orice  lucru îsi  pune amprenta asupra mintilor tinere. Este  studiatã înfãtisarea,  vocea îsi are influenta ei, iar comportamentul este imitat  îndeaproape  de cãtre copii. Pãrintii  nervosi, tâfnosi, dau uneori astfel de lectii  copiilor  pentru  care  ar da toatã lumea, dacã ar fi a lor, ca sã-i poatã dezvãta. Copiii  trebuie sã vadã în vietile pãrintilor lor acea consecventã care este  în conformitate cu credinta lor. Ducând o viatã   consecventã si dovedind  stãpânire de sine, pãrintii  pot  modela caracterele copiilor lor.  24

            Dumnezeu onoreazã familiile ordonate.  Tatii si mamele care  l pun pe Dumnezeu pe primul loc în cãminul lor, care îsi învatã copiii  cã frica de Domnul este începutul întelepciunii, aduc slavã  lui Dumnezeu  înaintea îngerilor  si a oamenilor, prezentând lumii o familie ordonatã,  disciplinatã, o familie care l iubeste si este supusã lui Dumnezeu,  si nu rãzvrãtitã  împotriva  Lui. Domnul Hristos nu este un strãin  în casa lor; Numele Lui este un nume ce face parte din familie, un  nume amintit cu  reverentã,  un nume cãruia  I se aduce slavã. Îngerii  îsi gãsesc plãcerea în cãminul în care domneste Dumnezeu ca persoanã  supremã, iar copiii  sunt învãtati sã respecte religia, Biblia  si  pe Creatorul lor. Aceste familii pot face apel la fãgãduinta: "Voi  cinsti  pe cei ce Mã cinstesc." 25

            Cum este adus Domnul Hristos în cãmin.  Când Domnul Hristos îsi  are locul în inimã, El este adus în familie. Tatãl si mama simt importante  trãiri  în ascultare  de Duhul Sfânt, astfel ca îngerii ceresti, care slujesc  acelora  care  vor mosteni  mântuirea, sã-i slujeascã si pe ei ca învãtãtori în cãmin,  educându-i si instruindu-i pentru  lucrarea de învãtare a copiilor  lor.  În cãmin este posibil a avea o micã bisericã ce va cinsti si  onora pe Rãscumpãrãtorul. 26

            Faceti ca religia sã fie atractivã.  Faceti în asa fel ca viata  crestinã sã fie atrãgãtoare. Vorbiti despre tara în care urmasii lui  Hristos trebuie  sã-si asigure cãmine. Dacã faceti astfel, Dumnezeu  vã va cãlãuzi copiii în tot adevãrul,  va sãdi în ei dorinta de a  corespunde  pentru locuintele pe care Domnul Hristos S-a dus sã le  pregãteascã pentru cei care l iubesc. 27

            Pãrintii nu trebuie sã-si oblige copiii  sã aibã o formã  de religie,  ci ei trebuie sã aseze în fata lor principiile vesnice într-o luminã  atrãgãtoare. 28

            Pãrintii trebuie sã facã din religia Domnului Hristos un lucru atractiv  prin voiosia lor, curtoazia lor crestinã si împreuna lor simtire duioasã,  plinã de milã; totusi,  ei trebuie sã fie hotãrâti în a cere respect  si ascultare. Principiile cele drepte trebuie asezate în mintea copilului.  29

            Noi trebuie sã prezentãm copiilor stimulente pentru a face binele.  Argintul  si aurul nu sunt suficiente pentru aceasta. Sã le descoperim iubirea,  îndurarea si harul lui Hristos, valoarea Cuvântului Sãu si bucuriile  celui care  biruieste.  Prin eforturile de acest fel veti  îndeplini  o lucrare cu rezultate vesnice. 30

            De ce dau gres  unii pãrinti.  Unii pãrinti, desi se considerã oameni  religiosi, nu-i fac pe copiii lor  constienti de faptul cã Dumnezeu  asteaptã slujirea si ascultarea noastrã, cã plãcerea, confortul si  înclinatiile noastre nu trebuie sã se interpunã între cerintele Lui  si ei. "Frica de Domnul este începutul întelepciunii." Lucrul  acesta  trebuie  urzit în fiecare viatã, în fiecare caracter.  Conceptia  corectã referitoare la Dumnezeu, prin cunoasterea Domnului Hristos,  care a murit pentru ca noi sã putem  fi  salvati, trebuie imprimatã  în mintile lor. 31

            Poate gânditi cã nu aveti timp sã faceti toate acestea, însã trebuie  sã vã faceti timp pentru a vã face lucrarea în familie, altfel Satana  va suplini el lipsa.  Îndepãrtati din viata voastrã orice vã împiedicã  sã faceti aceastã lucrare si educati-i pe copiii vostri dupã porunca  lui Dumnezeu.  Neglijati  cele vremelnice, multumiti-vã în cele materiale  cu putin, însã, de dragul lui Hristos, nu neglijati educatia religioasã  a  voastrã si a copiilor vostri. 32

            Fiecare membru al familiei sã fie consacrat lui Dumnezeu.  Rânduielile  date de Moise,  privind sãrbãtoarea Pastelui, sunt pline de semnificatie  si se aplicã atât pãrintilor, cât si copiilor din acest veac al lumii... 

Tatãl era rânduit sã fie preot al casei, iar dacã tatãl deceda, fiul  cel mai mare în viatã trebuia sã aducã la îndeplinire acel act so-lemn  de stropire a usiorilor  casei cu sânge.  Acesta  constituie un simbol  al  lucrãrii care trebuie fãcute în fiecare familie.  Pãrintii trebuie  sã-si adune copiii în casã si sã-L prezinte înaintea lor pe Domnul  Hristos ca fiind Pastele lor. Tatãl  trebuie sã consacre pe fiecare  individ  din casa sa lui Dumnezeu si sã facã acea lucrare  reprezentatã  prin sãrbãtoarea Pastelui. Este primejdios a lãsa aceastã solemnã  datorie  pe seama altora. 33

            Fie ca pãrintii crestini sã se hotãrascã sã fie credinciosi lui Dumnezeu,  sã-si  adune copiii în jurul lor, în casã, si sã stropeascã usiorii  cu sânge, recunoscându-L astfel pe Domnul Hristos, ca singurul  care  poate apãra si salva, astfel  ca îngerul  nimicitor sã treacã mai  departe peste  acel cãmin pãstrat cu grijã si apãrat.  Faceti ca lumea  sã vadã cã o influentã mai presus de ce tine de cele omenesti este  la lucru în cãmin. Fie ca pãrintii sã întretinã o legãturã  vie cu  Dumnezeu, sã se aseze ei însisi  de partea lui Dumnezeu si sã arate  prin harul Sãu ce mare bine poate fi adus la îndeplinire de cãtre  Dumnezeu  prin pãrinti. 34  

  1. Manuscript 24b, 1894.

  2. Letter 8a, 1896.

  3. Manuscript 53, nedatat.

  4. Signs of the Times, 23 aug. 1899.

  5. Review and Herald, 13 mar. 1894.

  6. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 701.

  7. Signs of the Times, 8 apr. 1886.

  8. Signs of the Times, 1 sep. 1898.

  9. Manuscript 70, nedatat.

 10. Signs of the Times, 14 noi. 1892.

 11. Solii pentru tineret, pag. 252.

 12. Signs of the Times, 23 apr. 1894.

 13. Signs of the Times, 6 aug. 1912.

 14. Review and Herald, 13 apr. 1897.

 15. Manuscript 119, 1899.

 16. Review and Herald, 13 mar. 1894.

 17. Review and Herald, 13 mar. 1894.

 18. Signs of the Times, 27 aug. 1912.

 19. Signs of the Times, 23 apr. 1912.

 20. Manuscript 47, 1908.

 21. Letter 90, 1911.

 22. Signs of the Times, 23 apr. 1912.

 23. Manuscript 7, 1899.

 24. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 621.

 25. Id., Vol.5, pag. 424.

 26. Manuscript 102, 1901.

 27. Review and Herald, 29 ian. 1901.

 28. Signs of the Times, 27 aug. 1912.

 29. Review and Herald, 27 iun. 1899.

 30. Manuscript 93, 1909.

 31. Review and Herald, 24 iun. 1890.

 32. Manuscript 12, 1898.

 33. Review and Herald, 21 mai 1895.

 34. Review and Herald, 19 feb. 1895.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA