| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Capitolul 53
UN FRONT UNIT
În conducerea familiei, responsabilitătile trebuie împărtite. În unire si cu rugăciune, tatăl si mama trebuie să poarte o serioasă responsabilitate a călăuzirii drepte a copiilor lor. 1
Părintii trebuie să lucreze împreună ca o unitate. Nu trebuie să existe dezacord. Însă multi părinti lucrează având scopuri di-ferite si astfel copiii sunt răsfătati printr-o educatie necorespunzătoare... Se întâmplă uneori că, dintre tată si mamă, unul este prea indulgent, iar celălalt prea sever. Această neconcordantă nu poate da rezultate bune în formarea caracterelor copiilor lor. Nu trebuie folosită forta, asprimea, pentru a face reforme, însă în acelasi timp nu trebuie arătată nici îngăduinta bolnăvicioasă. Mama nu trebuie să caute să orbească ochii tatălui fată de defectele copiilor si nici să-i influenteze pe acestia să facă acele lucruri pe care tatăl le interzice. Mama nu trebuie să sădească nici o sământă de îndoială în mintile copiilor cu privire la capacitatea tatălui de a conduce familia. Ea nu trebuie, prin actiunile ei, să contracareze lucrarea tatălui. 2
Dacă tatăl si mama sunt la poli opusi, lucrând unul împotriva celuilalt pentru a-si contracara influenta, familia va ajunge într-o stare demoralizată si nici tatăl, nici mama nu vor primi respectul si nu se vor bucura de încrederea care sunt esentiale pentru o familie bine cârmuită... Copiii discern foarte repede orice se răsfrânge, orice aruncă umbre asupra regulilor si rânduielilor din cămin, în special asupra acelora care le restrâng actiunile. 3
Tatăl si mama trebuie să fie uniti în disciplinarea copiilor; fiecare trebuie să poarte o parte din responsabilitate, recunoscând că ei însisi se află sub solemna obligatie fată de Dumnezeu de a-si creste copiii, astfel încât să le asigure, în măsura în care este posibil, o bună stare de sănătate fizică si caractere frumos dezvoltate. 4
Cum se dau lectii de înselare. Unele mame iubitoare îngăduie copiilor lor anumite rele care nu ar trebui îngăduite în acel moment. Relele făcute de copii sunt uneori tăinuite fată de tată. Articole de îmbrăcăminte sau alte îngăduinte sunt acordate de către mamă în ideea că tatăl nu trebuie să stie nimic despre aceasta, pentru că el ar respinge aceste lucruri. În acest caz, copiii sunt învătati efectiv o lectie de înselăciune. Iar, dacă tatăl descoperă acele rele, sunt aduse scuze, însă doar jumătate din adevăr este spus. Mama nu este sinceră. Ea nu îsi dă seama asa cum ar trebui că pe tatăl îl interesează copiii în aceeasi măsură ca si pe ea si el nu ar trebui să fie în necunostintă de relele sau de acele trăsături ale copiilor, care ar trebui corectate cât acestia sunt încă mici. Lucrurile au fost musamalizate. Copiii stiu că părintii nu sunt uniti, si lucrul acesta îsi are efectul său. Copiii încep încă de mici să însele, să ascundă, să spună lucruri într-altă lumină decât cea reală atât mamei, cât si tatălui. Exagerarea devine obicei si ajung să fie spuse minciuni sfruntate aproape fără nici o remuscare de constiintă. Aceste rele au început când mama a început să tăinuiască lucruri fată de tata, care este la fel de mult interesat de caracterele pe care le vor avea copiii. Tatăl trebuie consultat în mod deschis. Totul trebuie să i se înfătiseze clar. Însă cursul opus al lucrurilor, apucat pentru a tăinui greselile copiilor, încurajează în caracterele acestora predispozitia de a însela, lipsa cinstei si a sinceritătii. 5
În cresterea copiilor, părintii credinciosi trebuie să aibă principiul de neclintit de a fi uniti. În această privintă, există lipsuri la unii părintii - lipsa unirii. Greseala e uneori la tată, însă mai des la mamă. Mama, iubitoare, îi răsfată si este îngăduitoare fată de copii. Munca îl tine pe tată adesea departe de cămin si de societatea copiilor săi. Influenta mamei vorbeste. Exemplul ei contează mult în formarea caracterului copiilor. 6
Copiii sunt pusi în încurcătură când părintii nu sunt consecventi. Familia este un nucleu ce trebuie bine organizat. Împreună, tatăl si mama trebuie să-si asume responsabilitătile si să-si preia sarcinile, fiindu-le clar ceea ce au de făcut. Nu trebuie să existe lipsă de consecventă. Tatăl si mama nu trebuie să critice niciodată planurile sau judecata celuilalt în prezenta copiilor. Dacă mama nu are experientă în ceea ce priveste cunoasterea de Dumnezeu, ea ar trebui să judece de la cauză la efect, căutând să descopere dacă disciplina pe care o foloseste ea sporeste dificultătile pe care le are tatăl, în timp ce lucrează pentru mântuirea copiilor. Sunt eu pe calea Domnului? Aceasta ar trebui să fie cea mai importantă întrebare. 7
Dacă părintii nu sunt de acord într-o anumită privintă, un timp să nu stea în prezenta copiilor, până ce ajung la o întelegere. 8
Prea adesea se întâmplă că părintii nu sunt uniti în conducerea familiilor lor. Tatăl, care este foarte putin timp acasă cu copiii si nu le cunoaste particularitătile caracterului si temperamentului, este aspru si sever. El nu îsi stăpâneste firea, însă îi corectează pe altii cu patimă. Copilul stie acest lucru si, în loc să fie supus, pedeapsa îl umple de mânie. Mama îngăduie, cu anumite ocazii, anumite abateri pe care alteori le pedepseste aspru. Copiii nu stiu niciodată exact la ce să se astepte si sunt ispititi să vadă cât de departe pot merge cu încălcarea libertătii. Astfel, sunt semănate semintele răului, care răsar si apoi aduc roade. 9
Dacă părintii ar fi uniti în această lucrare de disciplinare, copilul ar întelege ce i se cere. Însă dacă tatăl, prin cuvânt sau priviri, arată că nu aprobă disciplina pe care o foloseste mama, dacă el simte că ea este prea strictă si socoteste că el trebuie să compenseze prin răsfăt si indulgentă, copilul va fi distrus. El va învăta curând că poate face ce îi place. Părintii care comit acest păcat fată de copiii lor vor da socoteală pentru ruina sufletelor lor. 10
Îngerii privesc cu interes la fiecare familie pentru a vedea cum sunt tratati copiii de către părinti, cei care îi au în grijă si prieteni. Si ce conducere nesăbuită văd ei în familiile în care tatăl si mama nu sunt deopotrivă! Tonul vocii tatălui si mamei, privirile lor, cuvintele lor - toate dovedesc că ei nu sunt uniti în cresterea si educatia copiilor lor. Tatăl aruncă umbră asupra mamei si îi conduce pe copii să trateze fără respect duiosia si afectiunea mamei fată de cei mici. Iar mama socoteste că este nevoită să dovedească multă afectiune fată de copii, să-i multumească si să fie îngăduitoare fată de ei, pentru că, tatăl fiind aspru si nerăbdător - gândeste ea - trebuie să se poarte în asa fel pentru a contracara influenta severitătii sale. 11
Este nevoie de multă rugăciune si cugetare înteleaptă. Dragostea nu poate să dăinuiască, chiar în cercul familiei, dacă nu există o conformare a vointei si caracterului cu voia lui Dumnezeu. Toate facultătile si simtămintele trebuie aduse în armonie cu însusirile Domnului Isus Hristos. Dacă tatăl si mama si-ar uni interesele, în dragoste si teamă de Dumnezeu, pentru a avea autoritate în cămin, ei ar simti nevoia de mai multă rugăciune si cugetare serioasă, înteleaptă. Si, în timp ce l caută pe Dumnezeu, ochii lor vor fi deschisi spre a vedea solii ceresti, prezenti pentru a-i apăra, ca răspuns la rugăciunea credintei. Ei vor birui slăbiciunile din caracterul lor si vor merge înainte spre desăvârsire. 12
Inimile să fie legate prin funia de mătase a iubirii. Tată si mamă, legati-vă inimile în cea mai strânsă si cea mai fericită unire. Nu cresteti separat fiecare, ci legati-vă mai strâns unul de celălalt; atunci sunteti pregătiti să legati inimile copiilor de ale voastre cu funia de mătase a iubirii. 13
Continuati să semănati sământa atât pentru viata aceasta, cât si pentru vesnicie. Tot cerul priveste eforturile pe care le face părintele crestin. 14
1. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 127.
2. Review and Herald, 30 mar. 1897.
3. Review and Herald, 13 mar. 1894.
4. Pacific Health Journal, apr. 1890.
5. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 156, 157.
6. Id., pag. 156.
7. Manuscript 79, 1901.
8. Review and Herald, 30 mar. 1897.
9. Signs of the Times, 11 mar. 1886.
10. Review and Herald, 27 iun. 1899.
11. Review and Herald, 13 mar. 1894.
12. Manuscript 36, 1899.
13. Review and Herald, 15 sep. 1891.
14. Review and Herald, 15 sep. 1891.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
