Caminul Adventist - Partea a XII-a Standarde pentru viata de familie Cap.52 ADMINISTRAREA CAMINULUI

« Back = Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

Partea a XII-a STANDARDE PENTRU VIATA DE FAMILIE

Capitolul 52

ADMINISTRAREA CÃMINULUI

Principiul cãlãuzitor pentru pãrinti. Multi din lume îsi leagã sufletul de lucruri care pot fi bune în ele însele, dar mintea lor se multumeste cu aceste lucruri si ei nu mai cautã acel bine mai mare, mai înalt, pe care Domnul Hristos doreste sã-l ofere. Acum, noi nu trebuie ca, în mod grosolan, sã-i lipsim de ceea ce le este drag. Acestora descoperiti-le frumusetea si valoarea adevãrului. Conduceti-i la Hristos si iubirea Lui; atunci ei însisi vor lãsa la o parte orice lucru care le abate simtãmintele de la El. Acesta este principiul pe care trebuie sã-l foloseascã pãrintii în educarea copiilor lor. Prin felul vostru de a proceda cu cei mici puteti, prin harul lui Hristos, sã le modelati caracterele pentru viata vesnicã. 1

Tatii si mamele trebuie sã facã din aceasta studiul vietii lor, pentru ca vlãstarele lor sã poatã deveni, atât cât se poate prin efort omenesc, combinat cu ajutor divin, desãvârsiti în caracter. Aceastã lucrare, cu toatã importanta si responsabilitatea ce derivã din ea, ei au acceptat-o deja prin faptul cã au adus copii pe lume. 2

Reguli necesare în cãmin. Orice cãmin crestin trebuie sã aibã reguli; iar pãrintii trebuie sã dea copiilor lor, prin cuvintele si purtarea lor, un pretios exemplu viu de ceea ce doresc ca ei sã fie... Învãtati-i pe copii si pe tineri sã se respecte, sã fie credinciosi lui Dumnezeu, credinciosi fatã de principii; învãtati-i sã respecte si sã se supunã Legii lui Dumnezeu. Atunci, aceste principii le vor stãpâni viata si ei le vor trãi când se vor asocia cu altii. 3

Principii biblice care trebuie urmate. Este nevoie de veghere continuã, pentru ca principiile care stau la temelia conducerii familiei sã nu fie neglijate. Domnul a rânduit ca familiile de pe pãmânt sã fie simboluri ale familiei din ceruri. Iar atunci când familiile de pe pãmânt sunt conduse bine, aceeasi sfintire a Duhului va fi adusã si în bisericã. 4

Trebuie ca pãrintii sã fie ei însisi convertiti si sã stie ce înseamnã sã te supui vointei lui Dumnezeu; sã-si aducã toate gândurile în supunere fatã de Domnul Isus Hristos, înainte ca ei sã poatã reprezenta corect conducerea pe care Dumnezeu a rânduit-o în familie. 5

Însusi Dumnezeu a întemeiat relatiile familiale. Cuvântul Sãu este singura cãlãuzã sigurã în cresterea copiilor. Filozofia omeneascã nu a descoperit mai mult decât stie Dumnezeu si nici nu a nãscocit un plan mai întelept de educare a copiilor decât cel dat de Domnul nostru. Cine poate întelege mai bine toate nevoile copiilor decât Creatorul lor? Cine ar putea avea un interes mai profund pentru bunãstarea lor decât El, care i-a rãscumpãrat cu propriul Sãu sânge? Dacã s-ar studia cu mai multã atentie Cuvântul lui Dumnezeu si ar exista mai multã supunere cu credinciosie fatã de cele scrise în el, ar exista mai putinã durere sufleteascã datoritã comportamentului potrivnic al copiilor rãi. 6

Respectati drepturile copilului. Nu uitati, copiii au drepturi care trebuie respectate. 7

Copiii au drepturi pe care pãrintii trebuie sã le recunoascã si sã le respecte. Ei au dreptul la acea educatie si instruire care sã-i facã membri utili, respectati si iubiti în societatea de aici, si prin care sã fie corespunzãtori pentru societatea curatã si sfântã ce va urma. Tinerii trebuie învãtati cã bunãstarea lor, atât prezentã, cât si viitoare, depinde într-o mare mãsurã de obiceiurile pe care si le formeazã în copilãrie si tinerete. Ei trebuie sã se obisnuiascã încã de la o vârstã fragedã cu supunerea, tãgãduirea de sine si cãutarea fericirii celorlalti. Ei trebuie învãtati sã-si supunã temperamentul repezit, sã-si retinã cuvântul pãtimas, sã dovedeascã în mod constant bunãtate, curtoazie si stãpânire de sine. 8

Cãtre un pãrinte înselat de o afectiune oarbã. Afectiunea oarbã, o manifestare ieftinã a iubirii, vã amenintã multã vreme. Este usor a încrucisa bratele în jurul gâtului; însã aceste manifestãri nu trebuie încurajate de voi, ca pãrinti, decât dacã se dovedesc a fi de o realã valoare, provenind dintr-o ascultare desãvârsitã. Indulgenta ta, nesocotirea cerintelor lui Dumnezeu constituie cea mai mare cruzime. Tu încurajezi si scuzi neascultarea, spunând: "Bãiatul meu mã iubeste." Aceastã iubire este ieftinã si amãgitoare. De fapt, nici nu este dragostea. Iubirea, iubirea autenticã, ce trebuie cultivatã în familie, este de valoare, deoarece este pusã la probã prin ascultare... Dacã iubesti sufletele copiilor tãi, pune-i în rânduialã. Însã sãruturile nenumãrate si alte semne de dragoste îti orbesc ochii, si copiii tãi stiu acest lucru. Faceti sã existe mai putin din aceste demonstratii exterioare - îmbrãtisãri si sãrutãri - si mergeti în profunzimea lucrurilor si arãtati-le ce este adevãrata dragoste filialã. Refuzati aceste manifestãri, ca fiind o fraudã, o înselare, dacã nu sunt însotite de ascultare si respect fatã de voi. 9

Nu manifestati nici afectiune oarbã, nici severitate excesivã. În timp ce nu trebuie sã fim îngãduitori, dovedind o afectiune oarbã, nu trebuie nici sã manifestãm o severitate exageratã. Copiii nu pot fi adusi la Domnul cu forta. Ei pot fi condusi, dar nu mânati precum vitele. "Oile Mele ascultã glasul Meu, Eu le cunosc si ele mã urmeazã", declarã Domnul Hristos. El nu a spus: "Oile Mele aud vocea Mea si ele sunt fortate pe calea ascultãrii." În educarea copiilor, trebuie sã se arate iubire. Niciodatã pãrintii nu trebuie sã producã durere copiilor prin asprime sau exigente nerezonabile. Asprimea mânã sufletele în plasa lui Satana. 10

Frâul conducerii în familie este tinut cu hotãrâre si bunãtate, prin influenta unitã a autoritãtii si iubirii. Dacã aveti ca tintã numai slava lui Dumnezeu si ceea ce copiii nostri i sunt datori, acest lucru ne va feri de pierzare si de încurajarea rãului. 11

Asprimea, severitatea nu sunt necesare în vederea ascultãrii. Fie ca nici unul sã nu-si imagineze cã asprimea si severitatea sunt necesare pentru a asigura ascultarea. Am vãzut familii conduse în cel mai eficient mod, fãrã a exista vreun cuvânt sau vreo privire asprã. Am fost în alte familii, în care se poruncea întruna, pe un ton autoritar, si adesea erau administrate mustrãri si pedepse severe. În primul caz, copiii au urmat cursul indicat de pãrinti si rareori îsi vorbeau unul altuia pe un ton aspru. În cel de-al doilea caz, de asemenea, a fost imitat exemplul pãrintilor de cãtre copii; si de dimineata pânã seara nu se auzeau decât cuvinte rãstite, cãutãri de greseli si certuri. 12

Nu trebuie folosite cuvinte care intimideazã, care genereazã teamã si exclud dragostea din suflet. Un tatã întelept, iubitor si temãtor de Dumnezeu va aduce în cãmin iubire, si nu fricã servilã. Dacã noi bem din apa vietii, izvorul va da apã dulce, nu apã amarã.13 Cuvintele aspre acresc temperamentul si rãnesc inimile copiilor, iar în unele cazuri, aceste rãni sunt greu de vindecat. Copiii sunt sensibili la cea mai micã nedreptate si multi se descurajeazã din aceastã cauzã si nici nu vor lua în seamã vocea tare, furioasã, a poruncii, si nu le va pãsa nici de amenintãrile pedepsei. 14

Existã pericolul de a critica prea sever lucrurile mici. Mustrãrile prea severe si regulile prea rigide conduc la nesocotirea tuturor regulilor; si, încetul cu încetul, acesti copii educati astfel vor arãta aceeasi lipsã de respect si fatã de Legea lui Hristos. 15

Este nevoie de o hotãrâre constantã, o stãpânire nepãtimasã. Copiii au firi sensibile, iubitoare. Ei pot fi usor înveseliti si tot asa de usor fãcuti nefericiti. Printr-o disciplinã blândã, prin cuvinte si fapte iubitoare, mamele îsi pot lega copiii de inimile lor. A manifesta severitate si a fi exigent cu copiii constituie greseli mari. Pentru disciplina fiecãrei familii, este nevoie de hotãrâre constantã si stãpânire nepãtimasã. Spuneti ce aveti de spus în mod calm, actionati cu judecatã si aduceti la îndeplinire ceea ce spuneti fãrã abatere. Se meritã sã dovediti afectiune fatã de copiii vostri. Nu îi respingeti prin lipsã de întelegere în jocurile lor copilãresti, în bucuriile si necazurile lor. Sã nu vã încruntati niciodatã si sã nu lãsati sã vã scape de pe buze vreun cuvânt aspru. Dumnezeu înregistreazã toate aceste cuvinte în cartea Sa din ceruri. 16

Restrictia si precautia nu sunt suficiente. Stimati frati, ca bisericã, v-ati neglijat în mod trist datoria fatã de copii si tineri. Asupra lor se pun mereu restrictii si se întocmesc reguli, în timp ce ar trebui sã se acorde mai multã atentie faptului ca ei sã vadã partea asemenea lui Hristos din caracterul vostru, si nu pe cea satanicã. Copiii au nevoie de veghe continuã si iubire duioasã. Legati-i de inimile voastre si pãstrati înaintea lor atât iubirea, cât si teama de Dumnezeu. Tatii si mamele nu îsi stãpânesc propriul spirit si de aceea nu corespund pentru a-i conduce pe altii. A face restrictii copiilor si a fi prevãzãtori nu este tot ceea ce vi se cere. Mai aveti încã de învãtat sã faceti dreptate, sã iubiti mila si sã umblati smeriti cu Dumnezeu. 17

Sfat pentru o mamã a unui copil cu vointã puternicã. Copilul tãu nu îti apartine; nu poti face cu el ce vrei, pentru cã este proprietatea lui Dumnezeu. Exercitã un control consecvent, perseverent fatã de el; învatã-l cã i apartine lui Dumnezeu. Cu o astfel de educatie va creste, fiind o binecuvântare pentru cei din jur. Însã este nevoie de un discernãmânt clar, ascutit, ca sã-i puteti tine în frâu tendinta de a vã conduce pe amândoi, de a avea propria lui vointã si cale si de a face ceea ce îi place. 18

Conducere neschimbãtoare, fermã. Am vãzut multe familii ruinate datoritã unei conduceri exagerate din partea capului de familie, în timp ce s-ar fi putut, prin consultare si întelegere, ca toti sã meargã înainte, bine si în armonie. 19

Lipsa de consecventã în conducerea familiei este foarte vãtãmãtoare, de fapt este la fel de rea ca si neexistenta conducerii. Se pune adesea întrebarea: De ce copiii din pãrinti religiosi sunt adeseori încãpãtânati, sfidãtori si rãzvrãtiti? Motivul trebuie cãutat în educatia din familie. Prea adesea pãrintii nu sunt uniti în conducerea familiei. 20

O conducere schimbãtoare, intermitentã - uneori tinând frâiele foarte ferm, alteori îngãduind ceea ce a fost condamnat - înseamnã nimicirea copilului. 21

Lege reciprocã pentru pãrinti si copii. Dumnezeu este Dãtãtorul Legii si Regele nostru, iar pãrintii trebuie sã accepte regula Lui. Aceastã regulã interzice orice formã de opresiune din partea pãrintilor si orice formã de neascultare din partea copiilor. Domnul este plin de iubire, îndurare, bunãtate si adevãr. Legea Lui este sfântã, dreaptã si bunã si trebuie sã fie respectatã atât de pãrinti, cât si de copii. Regulile care ar trebui sã guverneze vietile pãrintilor si ale copiilor curg dintr-o inimã cu o iubire infinitã, iar binecuvântarea cea bogatã a lui Dumnezeu va rãmâne asupra acelor pãrinti care au ca regulã Legea Lui în casele lor si asupra copiilor care ascultã de aceastã lege. Trebuie sã se simtã efectul combinat al iubirii si dreptãtii. "Mila si adevãrul se întâlnesc, dreptatea si pacea se sãrutã." Cãminele care acceptã aceastã disciplinã vor merge pe calea Domnului, fãcând dreptate si judecatã. 22

1. Manuscript 4, 1893.

2. Fundamentals of Christian Education, pag. 67.

3. Letter 74, 1896.

4. Manuscript 80, 1898.

5. Review and Herald, 13 mar. 1894.

6. Signs of the Times, 24 noi. 1881.

7. Letter 47a, 1902.

8. Fundamentals of Christian Education, pag. 67.

9. Letter 52, 1886.

10. Review and Herald, 29 ian. 1901.

11. Manuscript 24, 1887.

12. Signs of the Times, 11 mar. 1886.