« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

         Capitolul  49

AJUTOARELE MAMEI

        Copiii sã fie asociati ai companiei numite cãmin.  Copiii, ca si  pãrintii, au datorii importante în cãmin. Ei ar trebui învãtati cã  sunt o parte a companiei numite cãmin. Ei sunt hrãniti, îmbrãcati,  iubiti si îngrijiti, asadar ei ar trebui sã rãspundã la aceste multe  binefaceri, fãcându-si partea în ducerea poverilor cãminului si aducând  cât se poate de multã fericire în familia în care sunt membri. 1

        Fie ca fiecare mamã sã-si învete copiii cã ei sunt membri ai companiei-familie  si cã ei trebuie sã lucreze în cadrul acesteia. Fiecare membru al  familiei trebuie sã poarte aceste responsabilitãti cu tot atâta credinciosie  ca si un membru al bisericii în relatiile cu ceilalti membri ai bisericii. 

Prin micile servicii pe care le fac, copiii sã stie cã ei îi ajutã  pe tata si pe mama. Dati-le ceva de fãcut spre a vã ajuta si spuneti-le  cã  dupã  aceea pot merge la joacã. 2 

        sCopiii au minti dinamice si ei trebuie sã se antreneze în ducerea  poverilor în viata practicã... Ei nu trebuie lãsati niciodatã sã-si  aleagã propria ocupatie. Pãrintii trebuie sã vegheze ei însisi în  aceastã chestiune. 3

          Pãrintii si copiii au obligatii.  Pãrintii au obligatia de  a-i hrãni, îmbrãca si educa pe copii, iar copiii au obligatia  de a le sluji pãrintilor cu credinciosie voioasã, serioasã.  Când  copiii considerã cã nu mai au obligatia de a  împãrtãsi cu pãrintii  lor  truda si poverile vietii, cum s-ar simti ei atunci dacã si pãrintii  lor ar înceta sã simtã cã e obligatia lor sã le dea cele necesare?  Încetând sã-si  facã datoriile care le revin spre a fi  de folos pãrintilor  lor,  de a le usura  poverile, fãcând ceea ce poate este neplãcut  si plin de trudã, copiii pierd  ocazia de a dobândi o educatie foarte  valoroasã, care le va fi de mare folos în viitor. 4

          Dumnezeu doreste ca toti copiii  credinciosilor sã fie educati  din  cei mai fragezi ani, ca  sã contribuie la ducerea poverilor pe care  pãrintii lor trebuie sã le poarte pentru ei. Ei au camerele lor în  case si dreptul  si privilegiul de a avea un loc în consiliul familiei.  Dumnezeu cere ca pãrintii sã-si hrãneascã si sã-si îmbrace copiii.  Însã obligatiile pãrintilor si ale copiilor sunt mutuale.  Din partea  copiilor se cere ca ei sã-si respecte si sã-si cinsteascã pãrintii.  5

          Pãrintii nu trebuie sã fie sclavii copiilor lor, fãcând numai sacrificii,  în timp ce copiilor li se permite sã creascã în nepãsare si fãrã griji,  lãsând toate poverile pe seama pãrintilor. 6

          Printr-o bunãtate gresit înteleasã, copiii sunt deprinsi sã fie indolenti.  Copiii trebuie sã fie învãtati de foarte mici sã fie utili, sã se  ajute pe ei însisi si sã-i ajute pe altii. Multe fiice ale acestui  veac pot fi vãzute, în timp ce mamele lor trudesc, gãtind, spãlând  sau cãlcând rufe, stând în salon, fãrã vreo mustrare de constiintã,  citind povesti, împletind, crosetând sau  brodând. Inimile lor sunt  tot asa de nesimtitoare ca si o piatrã.  Însã de unde îsi are originea acest rãu? Cine sunt, de obicei, cei  care ar trebui cel mai mult învinuiti în aceastã chestiune? Bietii  pãrinti, ei, cei înselati. Ei pierd  din vedere viitorul bun al copiilor  lor si, dintr-o afectiune gresit înteleasã, îi lasã sã trândãveascã  sau sã facã  doar lucruri de micã însemnãtate, care nu cer un exercitiu  al mintii si al muschilor, si apoi îsi  scuzã fiicele  indolente pentru  cã sunt slabe, bolnãvicioase. Ce le-a fãcut sã fie asa? În multe cazuri,  este vorba de greseala pãrintilor. O anumitã mãsurã de activitate  în gospodãrie va face bine atât mintii, cât si trupului. Însã copiii  sunt lipsiti  de aceasta prin insuflarea unor idei gresite pânã ce  ajung refractari fatã de muncã. 7

          Dacã nu v-ati obisnuit copiii sã lucreze, în curând  ei vor deveni  plictisiti. Se vor plânge de dureri de mijloc, de umeri si de membre  obosite; si, datoritã afectiunii  pe care le-o purtati, veti fi în  primejdia de a face voi însivã munca respectivã în loc sã-i lãsati  pe ei sã sufere putin. Sarcina pe care le-o dati la început trebuie  sã fie usoarã, apoi mãriti-o în fiecare zi, pânã ce ei vor putea lucra  suficient,  fãrã a mai fi  plictisiti. 8

          Pericolele leneviei.  Mi s-a arãtat cã multe pãcate sunt urmarea  lenevirii. Mâinile si mintile active nu gãsesc timp de a lua seama  la fiecare ispitã pe care vrãjmasul o scoate în cale, însã  mâinile  lenese si creierul lenes sunt întotdeauna gata spre a fi luate în  stãpânire de Satana. Când nu este ocupatã cu lucruri potrivite, mintea  se opreste asupra unor lucruri necorespunzãtoare. Pãrintii trebuie  sã-si învete copiii cã lenea este pãcat. 9

          Nu existã nimic altceva care sã conducã în mod atât de sigur  la pãcat  ca îndepãrtarea tuturor poverilor de la copii, lãsându-i sã ducã o  viatã trândavã, fãrã nici un rost, sã nu facã nimic sau sã-si caute  ocupatii dupã bunul lor plac.  Mintile copiilor  sunt dinamice si,  dacã nu sunt ocupate  cu ceea ce este bun si util, ei se vor întoarce  în mod  inevitabil spre ceea ce este rãu. Desigur, este dreptul lor  si este necesar ca ei sã se recreeze, dar trebuie  învãtati sã munceascã  si sã aibã ore regulate de muncã fizicã si, de asemenea,  ore pentru  citit  si studiu. Vegheati ca ocupatia lor sã se potriveascã cu vârsta si  sã le procurati cãrti utile si interesante. 10

            Garantia cea mai sigurã este o ocupatie utilã.  Pentru tineri, cel  mai sigur este sã-si gãseascã o ocupatie utilã. Dacã ar fi fost învãtati  sã fie harnici, astfel ca tot timpul sã aibã o ocupatie utilã, n-ar  mai avea timp sã se plângã de soarta lor sau sã zacã în trândãvie,  visând toatã ziua. Astfel, primejdia de a-si forma obiceiuri sau  tovãrãsii  rele ar fi mai micã. 11

            Dacã pãrintii sunt atât de ocupati cu alte lucruri, încât nu se pot  îngriji de copiii lor pentru a le da o ocupatie utilã, Satana le va  da de lucru. 12

            Copiii trebuie sã învete sã poarte poveri.  Pãrintii trebuie sã  se trezeascã,  sã fie constienti de faptul cã cea mai importantã lectie  pe care trebuie sã o învete copiii lor  este cã trebuie sã-si  facã  partea în ducerea poverilor cãminului... Pãrintii trebuie sã-si  învete copiii sã se deprindã cu  acel simt practic asupra vietii,  sã-si dea seama cã trebuie sã fie utili în lume. În cãmin, sub supravegherea  unei mame întelepte, bãietii si fetele trebuie sã primeascã prima  instruire legatã de ducerea poverilor vietii. 13

            Educatia copilului spre bine sau spre rãu începe în cei mai fragezi  ani ai sãi... Pe mãsurã ce copiii mai mari cresc, ei trebuie sã  ajute la îngrijirea  celor mai mici membri ai familiei. Mama nu trebuie  sã  se oboseascã fãcând lucruri pe care copiii  ar putea si ar trebui  sã le facã. 14

            Împãrtãsirea poverilor aduce satisfactie.  Pãrinti, ajutati-vã copiii  sã facã voia lui Dumnezeu, fiind credinciosi în îndeplinirea datoriilor  care le revin în calitate de membri ai familiei.  Aceasta  le va  conferi  cea mai valoroasã  experientã. i va învãta cã nu trebuie sã-si concentreze  gândurile asupra lor însisi, sã-si facã doar plãcerile lor si  sã se distreze.  Educati-i  cu rãbdare, învãtându-i sã-si facã  partea în cercul familiei, sã considere o realizare, un succes când  depun eforturi pentru a împãrtãsi poverile casei alãturi de  tatã,  mamã, frati si surori. În acest  fel, ei vor avea satisfactia de a  sti cã sunt cu adevãrat utili. 15

            Copiii trebuie sã fie educati pentru a fi de ajutor. În mod  natural,  ei sunt activi si înclinati spre a avea o ocupatie; iar aceastã activitate  poate fi canalizatã în directia cea bunã, prin educatie. Copiii pot  fi învãtati, când sunt mici, sã-si facã zi de zi datoriile usoare,  fiecare  copil trebuind sã aibã o anumitã sarcinã de adus la îndeplinire,  pentru care este rãspunzãtor fatã de pãrintii sãi sau fatã de cei  care îl au în grijã.  Astfel, ei vor fi învãtati sã ducã jugul datoriei  încã de când sunt mici; iar îndeplinirea micilor lor datorii va deveni  o plãcere, care le va aduce acea fericire care este  dobânditã doar  prim facerea de bine. Ei vor fi obisnuiti  în munca cu rãspunderile  si îsi vor gãsi plãcere în ocupatia lor,  întelegând cã viata le poate  oferi o ocupatie mai importantã decât aceea de a se distra...  Munca este bunã pentru copii, ei se simt mai fericiti sã fie ocupati  în mod util o mare parte de timp; ei se bucurã mai mult în distractiile  lor nevinovate dupã ce îsi împlinesc datoriile cu succes  deplin.  Munca întãreste atât muschii, cât si mintea.  Mamele pot face din  copiii lor niste mici ajutoare foarte pretioase si, în timp ce îi  învatã sã fie folositori, ele însele pot întelege  mai bine  firea  omeneascã  si cum sã se poarte cu aceste fiinte fragede, tinere si  sã-si  mentinã  inimile calde si tinere prin aceastã legãturã  cu  cei mici. Si,  dupã cum copiii lor le privesc cu încredere si iubire,  tot  asa si ele pot privi la  iubitul lor Mântuitor, care le va ajuta  si  cãlãuzi. Copiii care sunt educati corespunzãtor învatã, pe mãsurã  ce avanseazã în vârstã, sã iubeascã acea activitate care usureazã  poverile prietenilor lor. 16

            Asigurã echilibru mintal.  Prin îndeplinirea datoriilor ce le revin,   se  poate dobândi o memorie puternicã si un bun echilibru al mintii, ca  si stabilitate de caracter si o bunã executare. Ziua întreagã, cu  cercul ei de datorii mãrunte, cere atentie, chibzuintã si un plan  de actiune.  Pe mãsurã ce cresc, se poate cere tot mai mult de la  copii. Nu trebuie  sã li se cearã sã efectueze  munci  istovitoare  sau sã lucreze continuu prea mult timp, ca sã nu oboseascã si sã se  descurajeze; lucrul  care li se dã de  fãcut trebuie ales în mod judicios,  astfel încât sã asigure cea mai bunã dezvoltare fizicã si cultivarea  mintii si a caracterului. 17

            În legãturã cu lucrãtorii din ceruri. Dacã copiii ar fi învãtati  sã priveascã  cercul  umil al datoriilor de fiecare zi ca fiind planul  stabilit de Însusi Domnul pentru ei, ca o scoalã în care sã fie instruiti  sã-I aducã un serviciu credincios si eficient, cât de plãcutã  si  onorabilã  li s-ar pãrea atunci munca lor! A-ti face datoria în fiecare zi ca  pentru Domnul face din cea mai umilã activitate o încântare  si îi  leagã pe lucrãtorii de pe pãmânt cu fiintele sfinte care fac voia  lui Dumnezeu în ceruri. 18

            În ceruri, se lucreazã în mod continuu. Acolo nu existã lenesi. "Tatãl  Meu lucreazã", a spus Domnul Hristos, "si Eu de asemenea lucrez".  Nu ne putem închipui cã, atunci când vom dobândi biruinta finalã si  când locuintele noastre vor fi  gata pregãtite pentru noi, lenevirea  va fi partea noastrã si cã  ne vom putea odihni într-o stare de beatitudine,  în care sã nu facem nimic. 19

            Întãreste legãturile din cãmin.  În educatia tinerilor în cãmin,  principiul  colaborãrii este inestimabil... Cei mai mari trebuie sã fie ajutoarele  pãrintilor, participând  la planurile lor si împãrtãsind cu ei rãspunderile  si poverile. Tatii si mamele sã-si ia timp spre a-i învãta pe copii;  sã le arate cã ei le pretuiesc ajutorul, le doresc încrederea si se  bucurã  de compania  lor, iar copiii nu vor întârzia sã  rãspundã.  Nu doar cã se va usura povara pãrintilor si copiii vor primi  o educatia  practicã, de o  inestimabilã valoare, dar se vor întãri si legãturile  în cadrul cãminului si  se vor adânci bazele caracterului. 20

            Contribuie la desãvârsirea mintalã, moralã si spiritualã.  Copiii si tinerii ar trebui sã aibã plãcere sã usureze grijile  tatãlui si ale mamei, dovedind interes neegoist pentru cãmin. Ducând  poverile  care le revin, ei dobândesc  acea educatie care îi pregãteste, îi  face în stare sã  ocupe  pozitii de încredere si utilitate. În fiecare  an, ei trebuie sã avanseze în mod serios, treptat, lãsând  în urmã  vârsta lipsitã de experientã a copilãriei si îndreptându-se spre maturitate.  Prin  îndeplinirea cu credinciosie a datoriilor simple din cãmin, bãietii  si  fetele pun bazele  desãvârsirii mintale, morale si spirituale. 21 

            Dã sãnãtate trupului, pace mintii.  Ca o asigurare iubitoare, asupra  copiilor care îsi fac cu  voiosie partea ce le revine în treburile  gospodãresti, ducând sarcinile împreunã cu tatãl si mama, stã  aprobarea  lui Dumnezeu. Ei vor fi rãsplãtiti cu sãnãtatea trupului si pacea  mintii; si vor avea parte de plãcerea de a-si vedea pãrintii bucurându-se  în legãturile sociale si într-o recreatie  sãnãtoasã, prelungindu-si  astfel vietile. Copiii deprinsi cu datoriile practice ale vietii  vor  pleca  din cãminele lor, fiind  niste  membri folositori în societate,  având  o educatie   superioarã celei obtinute prin  închiderea într-o  salã de clasã,  la o  vârstã  fragedã, când   nici mintea si nici  trupul nu sunt suficient de puternice pentru a rezista încordãrii.  22

            În multe cazuri, ar fi mai bine  ca cei mici sã aibã mai putin  de lucru la scoalã si sã fie instruiti mai mult în ceea ce priveste  îndeplinirea datoriilor din cãmin. Mai presus de orice, ei trebuie  învãtati sã fie seriosi si de folos. Multe lucruri care se învatã  din cãrti sunt mult mai putin esentiale decât lectiile hãrniciei  practice si ale disciplinei.   Asigurã somn odihnitor.  Mamele  trebuie sã-si  ia fetele  cu ele în bucãtãrie si sã le învete cu rãbdare. Prin constitutie,  li se potriveste mai bine aceastã muncã; muschii lor vor dobândi  tonus  si tãrie, iar gândurile lor vor fi mult mai sãnãtoase, mai înãltãtoare,  la sfârsitul zilei. S-ar putea sã fie obosite, însã cât de dulce este  odihna dupã o mãsurã suficientã de activitate! Somnul, refãcãtorul  cel  dulce al  naturii, dã tãrie corpului obosit si îl  pregãteste pentru  datoriile zilei urmãtoare. Nu sugerati copiilor cã este  totuna  dacã  lucreazã sau nu.  Învãtati-i cã este nevoie de ajutorul lor, cã timpul  lor este valoros si cã voi depindeti de munca lor. 24

            Este pãcat sã lãsati copiii sã creascã lenesi. Puneti-i sã-si  exerseze membrele si muschii, chiar dacã aceasta îi oboseste.  Dacã nu muncesc peste mãsurã, cum ar fi oare posibil ca oboseala sã  le dãuneze mai mult lor decât vouã? Existã o mare deosebire între  obosealã  si istovire. Copiii au nevoie, mai frecvent decât adultii,  de schimbarea îndeletnicirii si de perioade de odihnã; însã,  chiar  când sunt foarte tineri, ei pot sã înceapã sã învete sã munceascã  si vor fi fericiti la gândul cã sunt de folos.  Somnul lor va fi dulce  dupã o muncã sãnãtoasã si vor fi refãcuti pentru o nouã zi de muncã.  25

            Nu spuneti: "Copiii mei mã necãjesc".  "Oh", spun  unele mame, "copiii  mei mã necãjesc, mã încurcã atunci când încearcã  sã mã ajute." Asa fãceau si ai mei, dar credeti cã i-am lãsat  sã fie constienti de acest lucru? Lãudati-vã copiii. Învãtati-i cuvânt  cu cuvânt, lucru  dupã lucru. Este mult mai bine decât sã citeascã  romane, sã facã vizite sau sã urmeze moda lumii. 26

            Privind modelul.  Pentru o perioadã de timp, Maiestatea  cerului,  Împãratul slavei, nu a fost decât un prunc din Betleem;  nimic  altceva  decât un  prunc în bratele mamei Sale.  În copilãrie, nu a putut face  altceva decât lucrul unui copil ascultãtor, care îndeplineste  dorintele  pãrintilor, fãcând acele lucruri care corespund capacitãtii Sale de  copil.  Aceasta este tot ceea ce pot face copiii si ei pot  fi astfel  educati  si instruiti, încât sã poatã urma exemplul Domnului Hristos. Domnul  Hristos a lucrat astfel încât  a binecuvântat casa în care Se afla,  pentru cã era supus pãrintilor si astfel  a fãcut  lucrare misionarã  în viata de cãmin. Este scris: "Si pruncul crestea si se întãrea;  era plin de întelepciune si harul lui Dumnezeu era peste El."  "Si Isus crestea  în întelepciune si în staturã si era tot mai  plãcut înaintea lui Dumnezeu si înaintea oamenilor. 27

            Este privilegiul pretios al profesorilor si pãrintilor sã colaboreze  în a-i învãta pe copii sã se adape din bucuria vietii lui Hristos,  învãtând sã-I urmeze exemplul. Anii copilãriei Mântuitorului au fost  ani  folositori. El era ajutorul mamei Sale în cãmin; în aceeasi mãsurã  Si-a îndeplinit misiunea când si îndeplinea  datoriile în cãmin  si  lucra în atelierul  de tâmplãrie, ca si atunci când S-a angajat în  lucrarea Sa publicã de slujire. 28

            Prin viata Sa de pe pãmânt, Domnul Hristos este un exemplu  pentru întreaga familie omeneascã, El fiind  ascultãtor si de folos  în cãminul Sãu. El a învãtat mestesugul tâmplãriei si a lucrat cu  propriile Sale mâini în micul atelier din Nazaret... În timp ce  muncea  în copilãrie si tinerete, mintea si corpul Sãu se dezvoltau. El nu-Si  folosea puterile fizice în mod nechibzuit, ci în asa fel, încât sã  le pãstreze în sãnãtate deplinã, pentru ca sã poatã lucra cel mai  bine în orice privintã. 29

  1. Divina vindecare, pag. 288.

  2. Review and Herald, 23 iun. 1903.

  3. Manuscript 57, 1897.

  4. The Youth's Instructor, 20 iul. 1893.

  5. Manuscript 128, 1901.

  6. Manuscript 126, 1897.

  7. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 686.

  8. Id., pag. 687.

  9. Id., pag. 395.

 10. Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 134, 135.

 11. Review and Herald, 13 sep. 1881.

 12. Signs of the Times, 3 apr. 1901.

 13. Letter 106, 1901.

 14. Manuscript 126, 1903.

 15. Manuscript 27, 1896.

 16. Health Reformer, dec. 1877.

 17. Health Reformer, dec. 1877.

 18. Patriarhi si profeti, pag. 592, 593.

 19. Manuscript 126, 1903.

 20. Educatie, pag. 266.

 21. Solii pentru tineret, pag. 162.

 22. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 148.

 23. Manuscript 126, 1903.

 24. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 395.

 25. Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 135.

 26. Manuscript 31, 1901.

 27. Signs of the Times, 17 sep. 1894.

 28. Review and Herald, 6 mai 1909.

 29. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 147.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA