« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

Partea a XI-a COPIII - PARTENERI TINERI

         Capitolul  48

CUM  PRETUIESTE CERUL COPIII

            Copiii sunt rãscumpãrati prin sângele Domnului Hristos. Domnul Hristos  îi pretuieste atât de mult pe copiii vostri, încât Si-a dat  viata pentru ei. Tratati-i ca pe o valoare cumpãratã cu sângele Sãu.  Educati-i  cu rãbdare si hotãrâre pentru El. Disciplinati-i cu iubire si stãpânire  de sine. Dacã veti face astfel, ei vor deveni o cununã de slavã pentru  voi si vor strãluci ca niste lumini în lume. 1

            Cel mai mic copil, care l iubeste pe Dumnezeu si se teme de El, este  mai mare în ochii Lui decât cel mai talentat si  învãtat om, care  neglijeazã o mântuire asa de mare. Copiii care îsi  consacrã inimile  si vietile lui Dumnezeu s-au asezat, prin aceasta, în legãturã  cu  Izvorul întelepciunii supreme si al desãvârsirii. 2 

            "Cãci împãrãtia cerurilor este a unora ca ei."  Sufletul  copilului  mic, care se încrede în Domnul Hristos, este tot atât de pretios pentru  El ca si îngerii din jurul tronului Sãu. Ei trebuie adusi la Hristos  si formati pentru El. Ei trebuie cãlãuziti pe cãrarea ascultãrii,  nu a îngãduirii poftei si vanitãtii. 3

            Dacã noi am dori sã învãtãm minunatele lectii pe care Domnul Isus  a vrut  sã le ofere ucenicilor printr-un copilas, cât de multe lucruri,  care acum ni se par greutãti de netrecut, ar dispãrea cu totul! Când  ucenicii au venit la Isus, întrebând: "Cine este mai mare în  Împãrãtia cerurilor?", Domnul Isus a chemat la El un copilas,  l-a asezat în mijlocul lor si le-a spus: "Adevãrat vã spun  cã, dacã nu vã veti  întoarce la Dumnezeu si nu vã veti face ca niste  copilasi, cu nici un chip nu veti intra în Împãrãtia cerurilor. De  aceea oricine se va smeri ca acest copilas va fi cel mai mare în Împãrãtia  cerurilor." 4

            Proprietatea lui Dumnezeu, încredintatã pãrintilor.  Copiii   dobândesc  viata,  fiinta, de la pãrintii lor si, totusi, copiii vostri se bucurã de  viatã prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, cãci Dumnezeu este Dãtãtorul  vietii. Fie ca acest lucru sã nu se uite niciodatã, si anume: copiii  nu trebuie  tratati  ca si când ar fi proprietatea noastrã personalã.  Copiii  sunt mostenirea Domnului, iar planul de mântuire include si salvarea  lor pe lângã salvarea noastrã. Ei au fost încredintati pãrintilor  pentru a fi crescuti în învãtãtura si dupã îndemnurile Domnului, pentru  a fi calificati pentru lucrarea pe care o au de fãcut în aceastã viatã  si în vesnicie. 5

            Mamelor, tratati-i cu blândete pe cei micuti. Si Domnul Hristos a  fost odatã copil! De dragul Lui, onorati-i pe copii. Priviti asupra  lor ca la o misiune sacrã, încredintatã nu pentru a-i rãsfãta si idolatriza,  ci pentru a-i învãta sã trãiascã o viatã curatã, nobilã.  Ei sunt  proprietatea lui Dumnezeu; El îi  iubeste si vã adreseazã chemarea  de a colabora cu El spre a-i ajuta sã-si formeze caractere desãvârsite.  6

            Dacã vreti sã vã întâlniti cu Dumnezeu în conditii de pace, hrãniti  turma  Sa cu hranã spiritualã; cãci fiecare copil are posibilitatea  sã ajungã la mântuire. Copiii sunt comoara deosebitã a lui Dumnezeu.  7

            Copiilor trebuie sã li se aducã la cunostintã adevãrul cã talentele  lor nu le apartin. Puterea, timpul, intelectul sunt comori doar împrumutate.  Ele apartin lui Dumnezeu si este datoria oricãrui tânãr de a le folosi  cât mai mult cu putintã.  El este un lãstar de la care Dumnezeu asteaptã  roade; un ispravnic al cãrui capital trebuie sã fie  în crestere;  o luminã care sã lumineze în întunericul lumii.  Fiecare tânãr, fiecare  copil are o lucrare de fãcut pentru onoarea lui Dumnezeu în înnobilarea  omenirii. 8

            Cãrarea cãtre ceruri este potrivitã capacitãtii copiilor.  Am  vãzut cã Domnul Isus ne cunoaste neputintele si a împãrtãsit experienta  noastrã în toate lucrurile, cu exceptia pãcatului; de aceea, El ne-a  pregãtit o cãrare potrivitã puterii si capacitãtii noastre si, ca  si Iacov, a mers încet  si la pas cu copiii, atât cât au putut ei  suporta, ca sã putem  beneficia de mângâierea companiei Sale  si sã  ne  fie o cãlãuzã continuã.  El nici nu dispretuieste, nici nu neglijeazã  si nici nu pãrãseste copiii turmei.  El  nu ne-a poruncit sã mergem  înainte si sã-i lãsãm. El nu o ia înainte, lãsându-ne pe noi în urmã  cu copiii nostri.  Oh, nu; ci El a netezit cãrarea vietii, chiar si  pentru copii. Iar pãrintilor li  se cere, în Numele Sãu, sã-i conducã  pe copii pe calea cea strâmtã. Dumnezeu a lãsat o cãrare potrivitã  si pentru puterea si capacitatea copiilor. 9

  1. Signs of the Times, 3 apr. 1901.

  2. Solii pentru tineret, pag. 254.

  3. Review and Herald, 30 mar. 1897.

  4. Manuscript 13, 1891.

  5. Signs of the Times, 10 sep. 1894.

  6. Signs of the Times, 23 aug. 1899.

  7. Letter 105, 1893.

  8. Educatie, pag. 53.

  9. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 388, 389.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA