Caminul Adventist - Partea a X-a Mama regina casei Cap.38 Pozitia si responsabilitatile mamei

« Back = Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

Partea X-a MAMA - REGINA CASEI

Capitolul 38

POZITIA SI RESPONSABILITÃTILE MAMEI

Egalã cu sotul. Femeia trebuie sã simtã pozitia pe care Dumnezeu a desemnat-o la început pentru ea, si anume egala sotului ei. Lumea are nevoie de mame, care sã fie mame nu doar cu numele, ci mame în adevãratul sens al cuvântului. Putem spune cu toatã certitudinea cã îndatoririle specifice ale femeii sunt mai sacre, mai sfinte decât acelea ale bãrbatului. Fie ca femeia sã fie constientã cât este de sacrã lucrarea sa si în puterea si cu teamã de Dumnezeu, sã preia misiunea încredintatã ei, sã-si educe copiii spre a fi folositori în aceastã lume si pentru cãminul din lumea mai bunã, care va veni. Sotia nu trebuie sã-si sacrifice tãria si sã îngãduie puterilor ei sã dormiteze, în timp ce ea se sprijinã cu totul doar pe sotul ei. Individualitatea ei nu poate fi contopitã cu a lui. Ea trebuie sã simtã cã este egala sotului ei - sã stea alãturi de el, cu credinciosie, la postul datoriei ei si el la postul datoriei lui. Lucrarea ei, de educare a copiilor, este în orice privintã la fel de înaltã si nobilã ca orice lucrare la care ar putea fi chemat el, fie si aceea de conducãtor al unui stat. 2

Regina casei. Regele nu are de îndeplinit o lucrare mai înaltã ca aceea a mamei. Mama este regina casei ei. Si în puterea ei stã modelarea caracterului copiilor ei, pentru ca acestia sã fie corespunzãtori pentru viata mai înaltã, vesnicã. Un înger nu ar putea pretinde o misiune mai înaltã; cãci, îndeplinind aceastã lucrare, ea l slujeste pe Dumnezeu. Dacã ea va constientiza caracterul înalt al misiunii ei, acest lucru îi va inspira curaj. Sã fie constientã de valoarea lucrãrii ei si sã-si punã toatã armãtura lui Dumnezeu, ca sã se poatã împotrivi ispitei de a se conforma standardului lumii. Lucrarea ei este pentru aceastã viatã si pentru vesnicie. 3

Mama este regina casei, iar copiii, supusii ei. Ea trebuie sã-si conducã familia cu întelepciune, cu toatã demnitatea ei de mamã. Influenta ei în cãmin este supremã; cuvântul ei, lege. Dacã ea este o crestinã, stãpânitã de Dumnezeu, ea va inspira respect copiilor sãi. 4

Copiii trebuie sã fie învãtati sã-si considere mama nu ca pe o sclavã, care munceste tot timpul pentru ei, ci ca pe o reginã care îi cãlãuzeste si îi conduce, învãtându-i pas cu pas, precept dupã precept. 5

O comparatie graficã de valori. Mama îsi apreciazã rareori propria-i lucrare si de obicei o socoteste doar ca o robotealã prin casã, plinã de trudã. Zi de zi, sãptãmânã dupã sãptãmânã, se învârte în acelasi cerc, fãrã rezultate speciale, vãdite. La sfârsitul zilei nu poate spune toate lucrurile mici pe care le-a fãcut în cursul zilei. Pe lângã realizãrile sotului ei, ea parcã nu a fãcut nimic demn de mentionat.

Tatãl vine adesea acasã cu un aer satisfãcut si povesteste cu mândrie ce a realizat în decursul zilei. Remarcile pe care le face el aratã cã trebuie sã fie servit de cãtre mamã, cãci ea nu a fãcut prea mult, doar a avut grijã de copii, a pregãtit mesele si a fãcut curãtenie în casã. Ea n-a fost negustor, nici nu a cumpãrat, nici nu a vândut; n-a fost fermier, lucrând pãmântul; n-a fost mecanic - deci ea nu a fãcut nimic care sã o facã sã fie obositã. El criticã, acuzã si dicteazã, ca si când el ar fi domnul creatiunii. Si acesta este lucrul cel mai greu pentru sotie si mamã, cãci ea s-a obosit foarte mult la postul datoriei ei, în timpul zilei, si totusi nu poate vedea ce a fãcut si este cu adevãrat descurajatã. Dacã s-ar da cortina la o parte, iar tatãl si mama ar vedea, asa cum vede Dumnezeu, lucrul fãcut peste zi, si cum comparã ochiul Sãu a toate veghetor lucrarea unuia cu a celuilalt, ar rãmâne uimiti de revelatia divinã. Tatãl si-ar vedea lucrul fãcut de el într-o luminã mai modestã, în timp ce mama ar avea acum un nou curaj si energie de a-si face lucrul cu întelepciune, perseverentã si rãbdare. Acum ea îsi cunoaste valoarea - în timp ce tatãl s-a ocupat de lucruri trecãtoare si pieritoare, mama s-a ocupat de dezvoltarea mintii si a caracterului, lucrând nu doar pentru aceastã viatã, ci si pentru vesnicie. 6

Dumnezeu i-a desemnat aceastã lucrare. Ce bine ar fi dacã fiecare mamã si-ar da seama de cât sunt de mari îndatoririle si responsabilitãtile ei si cât de mare va fi rãsplata pentru credinciosia ei.7 Mama care îsi împlineste cu voiosie datoriile va simti cã viata ei este pretioasã, pentru cã Dumnezeu i-a încredintat aceastã lucrare. În aceastã lucrare, nu este neapãrat necesar ca mintea ei sã se îngusteze si nici sã îngãduie ca intelectul ei sã fie slãbit.8 Lucrarea mamei, încredintatã ei de cãtre Dumnezeu, este aceea de a-si creste copiii în mustrarea si învãtãtura Domnului. Iubirea si teama de Dumnezeu trebuie pãstrate mereu în fata mintilor lor fragede. Când sunt corectati, ei trebuie sã fie învãtati sã simtã cã sunt sfãtuiti de Dumnezeu, cã Lui nu Îi place înselãciunea, necredinciosia si facerea rãului. Astfel, mintile celor micuti pot fi puse în legãturã cu Dumnezeu, încât tot ce vor face si vor spune va fi pentru slava Sa; iar în anii care vor urma, ei nu vor fi ca trestia în vânt, legãnându-se continuu între tentatie si datorie. 9

A-i conduce la Isus nu este tot ce se cere... Acesti copii trebuie educati si instruiti pentru a deveni ucenici ai lui Hristos, "pentru ca fiii nostri sã fie ca niste odrasle care cresc în tineretea lor; fetele noastre ca niste stâlpi sãpati frumos, care fac podoaba caselor împãrãtesti". Aceastã lucrare de modelare, rafinare si lustruire îi apartine mamei. Caracterul copilului trebuie format. Mama trebuie sã sape pe tablele inimii lectii care sã dureze cât vesnicia; cu sigurantã cã va avea neplãcerea Domnului, dacã îsi neglijeazã aceastã lucrare sacrã ori dacã îngãduie oricãrui alt lucru sã se interpunã... Mama crestinã are lucrarea desemnatã pentru ea de cãtre Dumnezeu, pe care nu o va neglija dacã este în legãturã cu El si umplutã cu Spiritul Sãu. 10

Încredintarea ei înaltã si nobilã. Fiecãrei mame îi sunt încredintate ocazii de o inestimabilã valoare, nespus de pretioase. Cercul umil de datorii pe care femeile au ajuns sã-l priveascã o sarcinã plictisitoare, obositoare, ar trebui sã fie privit ca o lucrare mãreatã, nobilã. Este privilegiul mamei acela de a binecuvânta lumea cu influenta ei, si fãcând astfel, va aduce bucurie propriei sale inimi. Ea poate croi cãrãri drepte pentru picioarele copiilor ei, prin soare si nori, cãtre înãltimile de sus. Însã doar atunci când cautã în propria ei viatã sã urmeze învãtãturile lui Hristos, mama va reusi sã formeze caracterul copiilor sãi dupã modelul divin. 11

Cea mai sacrã datorie a mamei, dintre toate activitãtile vietii ei, este aceea pe care o are fatã de copiii ei. Însã cât de adesea este lãsatã deoparte aceastã îndatorire pentru realizarea vreunei satisfactii egoiste! Pãrintilor le este încredintatã soarta prezentã si vesnicã a copiilor lor. Ei trebuie sã tinã frâiele si sã-si conducã familia spre onoarea lui Dumnezeu. Legea lui Dumnezeu trebuie sã fie standardul lor, iar dragostea trebuie sã domneascã în toate lucrurile. 12

Nici o lucrare nu este mai mãreatã si mai sfântã. Dacã bãrbatii cãsãtoriti merg la slujba lor, lãsându-si sotiile acasã sã aibã grijã de copii, sotia si mama îndeplineste o lucrare tot atât de mare si importantã ca cea a sotului si tatãlui. Dacã unul este în câmpul misionar, celãlalt este în câmpul misionar de acasã, si grijile si greutãtile mamei depãsesc de multe ori pe acelea ale sotului si tatãlui. Lucrarea ei este solemnã si importantã... Sotul, în câmpul misionar din afarã, poate cã primeste onoruri din partea oamenilor, în timp ce truditoarea de acasã poate cã nu primeste nici o apreciere pentru munca ei fizicã. Însã, dacã ea lucreazã spre binele suprem al familiei ei, îngerul raportor noteazã numele ei ca fiind al unuia dintre cei mai mari misionari din lume. Dumnezeu nu priveste lucrurile asa cum le priveste omul, cu o viziune limitatã. 13

Mama este agentul lui Dumnezeu pentru crestinizarea familiei ei. Ea trebuie sã exemplifice religia biblicã, arãtându-ne cum, zi de zi, în datoriile noastre, influenta acesteia trebuie sã ne stãpâneascã, învãtându-i pe copii cã doar prin har pot fi mântuiti, prin credintã, care este darul lui Dumnezeu. Aceastã învãtãturã continuã, cu privire la aceea ce este Domnul Hristos pentru noi si pentru ei, iubirea Lui, bunãtatea Lui, îndurarea Lui, descoperite în marele plan al mântuirii, va avea o impresie sfintitoare, sacrã, asupra inimii. 14

Educarea copiilor constituie o parte importantã din planul lui Dumnezeu pentru demonstrarea puterii crestinismului. Pãrintii au solemna responsabilitate de a-si educa copiii, pentru ca, atunci când acestia vor merge în lume, sã facã bine, si nu rãu, acelora cu care se vor asocia. 15

Conlucrãtoare cu pastorul. Pastorul are partea sa în lucrare, iar mama are partea ei. Ea trebuie sã-i aducã pe copiii ei la Domnul Isus pentru binecuvântarea Sa. Ea trebuie sã se hrãneascã cu cuvintele Domnului Hristos si sã le împãrtãseascã copiilor ei. Încã din pruncie, ea trebuie sã-i disciplineze, învãtându-i cumpãtarea, tãgãduirea de sine si deprinderi pentru pãstrarea ordinii si a curãteniei. Mama îsi poate creste astfel copiii, încât acestia sã vinã cu inimi deschise, primitoare, pentru a auzi cuvintele din gura slujitorilor lui Dumnezeu. Domnul are nevoie de mame care, în orice domeniu al vietii de familie, îsi vor pune în lucru talantii încredintati lor de Dumnezeu, pentru a-si pregãti copiii pentru familia din ceruri. Prin lucrarea fãcutã cu credinciosie în cãmin, Domnului I se slujeste în aceeasi mãsurã, ba chiar mai mult decât prin lucrarea aceluia care propovãduieste Cuvântul. Asemenea profesorilor în scoli, tatii si mamele trebuie sã simtã cã sunt educatori ai copiilor lor. 16

Sfera de utilitate a mamei nu trebuie mãrginitã la viata ei din gospodãrie. Influenta salutarã pe care o exercitã ea în cercul familiei poate si trebuie sã o facã si mai simtitã, dovedindu-si utilitatea între cei mai cunoscuti vecini si în biserica lui Dumnezeu. Cãminul nu este închisoare pentru sotia si mama devotatã. 17

Ea are o misiune în viatã. Fie ca femeia sã-si dea seama de caracterul sacru al lucrãrii ei si, în puterea si cu teamã de Domnul, sã-si preia misiunea pe care o are pentru întreaga viatã. Fie ca ea sã-si educe copiii spre a fi folositori în aceastã lume si corespunzãtori pentru o lume mai bunã. Ne adresãm mamelor crestine. Vã implorãm sã simtiti responsabilitatea pe care o aveti ca mame si sã trãiti nu pentru a vã plãcea vouã însivã, ci spre slava lui Dumnezeu. Domnul Hristos nu a fãcut ce a voit El, ci a luat chip de rob.18 Lumea este plinã de influente rele. Moda si unele obiceiuri exercitã o putere mare asupra tinerilor. Dacã mama dã gres în a-si educa, instrui, cãlãuzi si tine în stãpânire copiii, ei vor accepta în mod natural rãul si se vor întoarce de la bine. Fie ca fiecare mamã sã meargã adesea la Mântuitorul cu aceastã rugãciune: "Doamne, învatã-ne cum sã procedãm cu copilul, cum sã-l disciplinãm!" Mama sã ia seama la sfaturile din Cuvântul lui Dumnezeu, si întelepciunea îi va fi datã pe mãsurã ce are nevoie de ea. 19

Sculptând asemãnarea cu divinul. În cer, existã un Dumnezeu, iar lumina si slava de la tronul Sãu se revarsã asupra fiecãrei mame credincioase, care se strãduieste sã îsi educe copiii pentru a rezista influentelor rãului. Nici o altã lucrare nu o poate egala în importantã pe a sa. Ea nu are de pictat un model frumos pe pânzã, ca si artistul; nici de dãltuit marmurã ca sculptorul. Ea nu are de întruchipat un gând nobil în cuvinte pline de convingere; nici de a exprima un sentiment frumos prin melodie, asemenea muzicianului. Lucrarea ei, cu ajutorul lui Dumnezeu, este aceea de a dezvolta în sufletul omenesc asemãnarea cu divinul. Mama care apreciazã acest lucru va pretui mult ocaziile pe care le are. Va cãuta cu seriozitate sã prezinte în fata copiilor ei cel mai înalt ideal prin propriul sãu caracter si prin metodele folosite în educare. Cu stãruintã, rãbdare si curaj, ea se va strãdui sã îsi dezvolte propriile ei capacitãti pentru a-si putea folosi în mod corespunzãtor cele mai înalte puteri ale mintii în instruirea copiilor ei. Cu seriozitate, ea va întreba la fiecare pas: "Ce spune Domnul?" Va studia asiduu Cuvântul Sãu. si va atinti privirea la Domnul Hristos, pentru ca propria ei experientã de fiecare zi, în cercul ei modest de griji si datorii, sã poatã fi o adevãratã reflectare a Aceluia care a întruchipat Viata. 20

Mama credincioasã, cuprinsã în cartea cu renume vesnic. Tãgãduirea de sine si crucea sunt partea noastrã. O vom accepta? Nici unul dintre noi sã nu astepte ca, atunci când ultimele mari încercãri vor veni asupra noastrã, sã fim cuprinsi dintr-o datã de un spirit de sacrificiu de sine, patriotic, pentru cã suntem în nevoie. Acest spirit trebuie nutrit în experienta noastrã de zi cu zi si imprimat în mintile si inimile copiilor nostri, atât prin cuvânt, cât si prin propriul nostru exemplu. Mamele din Israel nu pot fi ele însele niste rãzboinici, însã pot creste rãzboinici, care se vor încinge cu toatã armãtura si vor purta bãrbãteste bãtãliile Domnului. 21

Mamelor, într-o mare mãsurã, destinul copiilor vostri stã în mâinile voastre. Dacã nu vã faceti datoria, s-ar putea sã-i asezati în rândurile vrãjmasului si sã-i faceti agentii lui pentru ruinarea sufletelor; însã, printr-un exemplu evlavios si printr-o disciplinare credincioasã, îi puteti conduce la Domnul Hristos si puteti face din ei instrumente în mâinile Sale pentru mântuirea multor suflete.22 Lucrarea mamei crestine, fãcutã cu credinciosie, va fi imortalizatã. Adeptii modei nu vor vedea si nu vor întelege niciodatã frumusetea nepieritoare a lucrãrii mamei; ei vor zâmbi dispretuitor la adresa ideilor învechite si a hainelor simple, neîmpodobite, ale mamei, însã Maiestatea cerului va scrie numele acelei mame credincioase în cartea de renume vesnic. 23

Clipele sunt nepretuite. Întreaga viatã a lui Moise, marea misiune pe care a îndeplinit-o el în calitate de conducãtor al lui Israel, stã ca mãrturie în legãturã cu importanta lucrãrii mamei crestine. Nici o altã lucrare nu o poate egala pe aceasta... Pãrintii ar trebui sã-si educe si sã-si îndrume copiii încã de când sunt foarte mici, astfel ca la sfârsit ei sã poatã fi crestini. Ei ne-au fost încredintati în grijã pentru a fi educati nu ca mostenitori ai unui tron pãmântesc, ci ca regi pentru Dumnezeu, pentru a domni timp de veacuri fãrã sfârsit.

Fiecare mamã trebuie sã simtã cât de pretioase sunt clipele pe care le are; lucrarea ei va fi evaluatã în ziua cea solemnã a socotelilor. Atunci se va descoperi cã multi dintre cei care au fost epave în aceastã viatã sau criminali - bãrbati si femei - au existat datoritã ignorantei si neglijentei acelora care aveau datoria de a le cãlãuzi pasii copiilor pe cãrarea cea dreaptã. Atunci se va descoperi cã multi dintre cei care au fost o binecuvântare pentru lume, cu lumina geniului lor, adevãr si sfintenie, îsi datoreazã succesul unei mame crestine care se ruga neîncetat. 24

1. Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 77.

2. Pacific Health Journal, iun. 1890.

3. Signs of the Times, 16 mar. 1891.

4. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 111.

5. Letter 272, 1903.

6. Signs of the Times, 13 sep. 1877.

7. Signs of the Times, 11 oct. 1910.

8. Pacific Health Journal, iun. 1890.

9. Good Health, ian. 1880.

10. Good Health, ian. 1880. 11. Patriarhi si profeti, pag. 591.

12. Signs of the Times, 16 mar. 1891.

13. Testimonies for the Church, Vol. 5, pag. 594.