Caminul Adventist - Cap.30 Partasia in familie

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

Capitolul 30

PÃRTÃSIA ÎN FAMILIE

Pãrintii sã se apropie de copiii lor. Unii pãrinti nu îsi înteleg copiii si nici nu se strãduiesc sã-i cunoascã sau sã se apropie de ei. Adesea existã o mare distantã între pãrinti si copii. Dacã pãrintii ar cãuta sã afle care sunt simtãmintele copiilor si ceea ce este în inima lor, acest lucru ar fi un mare beneficiu pentru ei. 1

Tatãl si mama trebuie sã lucreze împreunã în deplinã armonie. Ei trebuie sã devinã prieteni ai copiilor lor. 2

Pãrintii trebuie sã cerceteze care este cea mai bunã si cea mai sigurã cale de a câstiga iubirea si încrederea copiilor lor, pentru a-i putea cãlãuzi pe calea cea dreaptã. Ei trebuie sã reflecte strãlucirea soarelui iubirii asupra celor din cãmin. 3

Încurajare si apreciere. Copiilor mici le place compania si rareori se bucurã sã fie singuri. Ei tânjesc dupã iubire si duiosie. Ei gândesc cã ceea ce le place lor place si mamei si este numai normal ca ei sã meargã la ea cu micile lor bucurii si necazuri. Mama nu trebuie sã rãneascã inimile lor sensibile, tratând cu indiferentã lucruri care, desi pentru ea sunt fãrã însemnãtate, pentru ei sunt de mare importantã. Pentru ei, simpatia si aprobarea ei sunt foarte pretioase. O privire aprobatoare, un cuvânt de încurajare sau de laudã vor fi ca raza de soare în inimile lor, adesea aducându-le fericire pentru o zi întreagã. 4

Pãrintii sã fie confidentii copilului. Pãrintii sã-si încurajeze copiii sã aibã încredere în ei si sã-si descarce necazurile inimilor lor, micile lor supãrãri zilnice si încercãri. 5

Învãtati-i cu blândete si legati-i de inimile voastre. Este o perioadã criticã pentru copii. În jurul lor, vor fi tot felul de influente care tind sã-i îndepãrteze de voi, lucru pe care trebuie sã îl preveniti. Învãtati-i sã facã din voi confidentul lor. Lãsati-i sã vã sopteascã la ureche necazurile si bucuriile lor. 6

Copiii ar fi scãpati de multe rele, dacã ar fi mai apropiati de pãrintii lor. Pãrintii trebuie sã încurajeze la copiii lor atitudinea de a fi mai deschisi fatã de ei, sã vinã la ei cu greutãtile lor si, când sunt în dilemã într-o anumitã problemã, sã vinã cu aceasta la pãrintii lor exact asa cum simt ei si sã le cearã sfatul. Cine oare decât niste pãrinti evlaviosi ar putea sã vadã cu întelepciune în ce primejdie se aflã ei si sã le arate acest lucru? Cine i-ar putea întelege mai bine pe copiii lor prin prisma temperamentului fiecãruia dintre ei? Mama, cea care a vegheat asupra evolutiei mintii lor încã din pruncie, este cea mai în mãsurã sã-si sfãtuiascã copiii. Cine oare, mai bine decât mama, ajutatã de tatãl, ar putea spune mai mult care trãsãturi de caracter trebuie tinute sub control si stãpânite? 7

"Nu am timp". "Nu am timp", spune tatãl, "nu am timp sã mã dedic educatiei copiilor mei, nu am timp pentru plãceri sociale si de familie." Atunci nu ar fi trebuit sã iei asupra ta rãspunderile unei familii. Rãpindu-le timpul care de drept le apartine, tu îi lipsesti de educatia pe care ar trebui sã o primeascã din partea ta. Dacã ai copii, ai de fãcut o lucrare, împreunã cu mama, în ceea ce priveste formarea caracterului lor. 8

Multe mame se vaitã: "Nu am timp sã fiu cu copiii mei." Atunci, de dragul lui Hristos, petreceti mai putin timp în pregãtirea îmbrãcãmintei. Mai degrabã neglijati împodobirea voastrã în vestimentatie. Faceti si primiti mai putine vizite. Nu mai gãtiti la nesfârsit atâtea feluri de mâncare. Însã niciodatã, niciodatã nu vã neglijati copiii. Ce aveti voi mai de pret decât copiii vostri? Nu lãsati ca ceva sã se interpunã vreodatã între voi si cel mai mare bine al copiilor vostri. 9

Împovãrate de multe griji, mamele simt uneori cã nu-si mai pot lua timp si, cu rãbdare, sã-i învete pe cei mici si sã le dãruiascã iubire si afectiune. Însã ele trebuie sã nu uite cã, dacã copiii nu gãsesc în pãrintii lor si în cãminul lor ceea ce ar trebui sã le satisfacã dorinta dupã afectiune si prietenie, ei vor cãuta aceasta în alte locuri, unde atât dezvoltarea lor mintalã, cât si caracterul pot fi puse în pericol. 10

Cu copiii vostri la lucru si la joacã. Dedicati-le copiilor câteva din orele voastre libere; prindeti-vã cu ei la lucru si în jocurile lor si câstigati-le încrederea. Împrieteniti-vã cu ei. 11

Pãrintii trebuie sã-si petreacã serile în familie. Lãsati deoparte grijile si ocupatiile lucrului zilei. 12

Sfat pentru pãrintii retinuti, dictatori. Existã primejdia ca atât pãrintii, cât si profesorii sã porunceascã si sã dicteze prea mult, în timp ce nu dau suficientã importantã relatiei de pãrtãsie cu copiii sau elevii lor. Adesea, sunt prea retinuti si îsi exercitã autoritatea într-un mod rece, lipsit de simpatie, care nu poate câstiga ini-mile copiilor si ale elevilor lor. Dacã si-ar apropia copiii si le-ar arãta cã îi iubesc, dacã ar manifesta interes pentru ceea ce le place lor chiar si pentru jocurile lor, uneori fiind necesar sã se poarte precum niste copii între copii, i-ar face pe copii foarte fericiti si le-ar câstiga dragostea si încrederea. Iar copiii vor fi mult mai binevoitori sã-i respecte si sã-i iubeascã pe pãrinti si profesori. 13 Tovãrãsiile rele fac concurentã cãminului. Satana si ostirea sa fac cele mai puternice eforturi pentru a influenta mintea copiilor si de aceea acestia trebuie tratati cu candoare, cu duiosie crestinã si cu iubire. Astfel veti putea avea o puternicã influentã asupra lor, iar ei vor simti cã pot avea încredere fãrã margini în voi. Presãrati în jurul vostru farmecul cãminului si al companiei voastre. Dacã veti face astfel, ei nu vor dori atât de mult societatea celor de vârsta lor... Datoritã relelor care sunt acum în lume si a restrictiilor ce trebuie impuse copiilor, pãrintii trebuie sã aibã de douã ori grijã sã-i lege pe acestia de inimile lor si sã-i convingã cã ei doresc sã-i facã fericiti. 14

Pãrintii sã fie apropiati de copiii lor. Nici o barierã de rãcealã sau rezervã nu trebuie îngãduitã între pãrinti si copii. Pãrintii sã se apropie de copiii lor, cãutând sã înteleagã gusturile si mentalitatea lor, sã pãtrundã în simtãmintele lor si sã-i determine sã spunã ce au pe suflet. Pãrinti, faceti-i pe copii sã vadã cã îi iubiti si veti face tot ce vã stã în putere pentru a-i face fericiti. Dacã veti face astfel, restrictiile necesare, pe care le impuneti, vor avea mai multã greutate asupra lor. Cãlãuziti-i pe copiii vostri cu duiosie si milã, fãrã a uita cã "îngerii lor vãd necontenit fata Tatãlui Meu care este în ceruri." Dacã doriti ca îngerii sã facã pentru copiii vostri lucrarea datã lor de Dumnezeu, colaborati cu ei, fãcându-vã partea voastrã. Crescuti sub aripile unui cãmin întelept si iubitor, copiii nu vor mai avea dorinta dea hoinãri în alte pãrti, în cãutare de plãceri si tovãrãsii. Rãul nu-i va atrage. Spiritul care predominã în cãminul lor le va modela caracterul; ei îsi vor forma obiceiuri si principii care vor constitui o puternicã apãrare împotriva ispitelor în clipa în care vor pãrãsi adãpostul pãrintesc si îsi vor ocupa locul în lume.

1. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 396.

2. Manuscript 45, 1912.

3. Review and Herald, 30 aug. 1881.

4. Divina vindecare, pag. 283.

5. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 391.

6. Id., pag. 387.

7. Id., pag. 392.

8. Fundamentals of Christian Education, pag. 65, 66.

9. Signs of the Times, 3 apr. 1901.

10. Divina vindecare, pag. 284.

11. Counsels to Teachers, Parents, and Students, pag. 124.

12. Christian Temperance and Bible Hygiene, pag. 65.