« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

         Capitolul  24

MÃRIMEA FAMILIEI

             O gresealã dureroasã de pe urma cãreia suferã mamele, copiii  si societatea. Existã pãrinti care, fãrã sã tinã seama dacã vor  putea sau nu sã facã fatã unei familii mari, îsi umplu casele cu aceste  fiinte micute si neajutorate, care sunt întru totul dependente de pãrintii  lor în ce priveste  îngrijirea si educatia... Aceasta este o tristã  gresealã, nu numai fatã de mamã, dar si fatã de copii si societate... 

Pãrintii trebuie sã aibã întotdeauna în minte binele viitor al copiilor  lor. Ei nu ar trebui sã fie siliti sã-si consacre fiecare orã în muncã  împovãrãtoare pentru a putea asigura cele necesare vietii. 1

            Înainte de a-si mãri familia, ei ar trebui sã aibã în vedere în ce  mãsurã Dumnezeu va fi onorat sau dezonorat, dacã vor mai aduce copii  pe lume. Ei trebuie sã caute sã aducã slavã lui Dumnezeu prin unirea  lor din primul pânã la ultimul an al vietii lor de cãsãtorie. 2            

            Sãnãtatea mamei este importantã. Având în vedere responsabilitatea  pe care o au pãrintii, trebuie sã  cugetãm  serios dacã este bine  sã aducem copiii în familie. Are mama suficientã putere pentru a  avea grijã de copiii ei? Iar tatãl, poate el pune la dispozitie mijloacele  necesare, astfel încât copiii sã fie bine modelati si educati? Cât  de putin este luat în atentie destinul copilului! Se are în vedere  doar satisfacerea poftei, iar asupra sotiei si mamei sunt aduse poveri  care îi slãbesc vitalitatea si îi paralizeazã puterea spiritualã.  Cu sãnãtatea distrusã si spiritul descurajat, ea se trezeste înconjuratã  de o turmã micã de care nu poate avea grijã asa cum ar dori. Nebeneficiind  de educatia necesarã, ei cresc dezonorând pe Dumnezeu si transmitând  si altora rãul din propria lor fire si astfel se ridicã o armatã de  care Satana dispune dupã bunul sãu plac. 3

            Alti factori ce trebuie avuti în vedere. Dumnezeu doreste ca  pãrintii  sã actioneze ca fiinte înzestrate cu ratiune si sã îsi  trãiascã viata  astfel, încât fiecare copil sã fie educat în mod corespunzãtor, iar  mama sã poatã avea putere si timp pentru a-si folosi puterile mintale  în a-i educa pe cei mici, spre a fi primiti în societatea îngerilor.  Ea trebuie sã aibã tãria de a-si face în mod nobil partea sa si a-si  face lucrarea în temere si cu dragoste pentru Dumnezeu, astfel încât  copiii ei sã se poatã dovedi o binecuvântare pentru familie si societate. 

Sotul si tatãl trebuie sã aibã în vedere toate aceste lucruri, pentru  ca sotia si mama copiilor sãi sã nu fie împovãratã si astfel coplesitã  de descurajare. El trebuie sã aibã grijã ca mama copiilor lui sã nu  fie pusã în situatia de a nu face fatã atâtor micuti, care sã fie  nevoiti sã creascã fãrã a beneficia de o educatie corespunzãtoare.  4

            Pãrintii nu trebuie sã-si mãreascã familia decât în mãsura în care  le pot asigura o bunã îngrijire si educatie copiilor lor. Un copil  în bratele mamei în fiecare an este o mare nedreptate fatã de ea.  Aceastã stare de lucruri îi micsoreazã si uneori îi distruge plãcerea  de a fi în societate si o face sã se simtã nenorocitã în casa ei.  De asemenea, îi jefuieste pe copii de acea grijã, educatie si fericire  pe care ar trebui sã le dea pãrintii. 5

            Sfaturi pentru pãrintii unei familii mari. Întrebarea pe care trebuie  sã v-o puneti este aceasta: "Cresc eu copiii pentru a spori influenta  si a mãri rândurile puterilor întunericului sau pentru Domnul Hristos?" 

Dacã nu vã educati copiii si nu le modelati caracterele dupã cerintele  lui Dumnezeu, atunci, cu cât vor fi mai putini copii care sã sufere  de pe urma educatiei voastre deficiente, cu atât va fi mai bine pentru  voi, pãrintii lor, si cu atât mai bine pentru societate. Dacã nu le  puteti oferi copiilor încã din pruncie o educatie si o crestere potrivitã,  printr-o mamã înteleaptã si chibzuitã, constiincioasã si inteligentã  si care îsi conduce casa în temere de Domnul,  modelând si formând  caracterele acestora pentru a ajunge standardul neprihãnirii, atunci  este un pãcat acela de a creste numãrul membrilor familiei. Dumnezeu  v-a dat judecatã si vã cere sã o folositi. 6

            Tati si mame, când stiti cã sunteti deficitari în privinta cunostintelor  educãrii copiilor pentru Domnul, de ce nu vã învãtati lectiile? De  ce continuati sã aduceti copii pe lume doar pentru a spori rândurile  lui Satana? Este oare multumit Dumnezeu de aceastã situatie? Când  vedeti bine cã o familie numeroasã vã epuizeazã toate  resursele,  când vedeti cã umplând bratele mamei cu copii ea nu are rãstimpul  necesar pentru a face acea lucrare pe care trebuie sã o facã oricare  mamã între nasteri, de ce nu luati în seamã urmãrile? Fiecare copil  ia din vitalitatea mamei; si când tatii si mamele nu îsi folosesc  ratiunea în aceastã chestiune, ce sansã au pãrintii sau copiii sã  fie crescuti în mod corespunzãtor? Domnul face apel la pãrinti sã  ia seama la aceastã problemã în lumina realitãtilor viitoare, vesnice.  7

            Aspecte de ordin economic.  Pãrintii trebuie sã aibã în vedere,  cu calm, ce pot asigura copiilor lor. Ei nu au dreptul sã aducã pe  lume copii care sã fie o povarã pentru altii. Au ei o slujbã pe care  se pot baza spre a-si întretine familia, astfel ca sã nu fie o povarã  pentru altii? Dacã nu au, ei comit o crimã, aducând pe lume copii  care sã sufere din lipsã de îngrijire corespunzãtoare, hranã si îmbrãcãminte.  8

            În general, aceia care nu-si gãsesc de lucru, care nu se descurcã  în lume, îsi umplu casele cu copii, în timp ce bãrbatii care au  o  meserie cu care sã se descurce în viatã nu au mai multi copii decât  îi pot întretine. Aceia care nu sunt în stare sã-si poarte singuri  de grijã nu ar trebui sã aibã copii. 9

            Uneori, aceste situatii încurcate sunt aduse în bisericã. Multi  dintre cei care de-abia îsi duc zilele, singuri fiind, aleg sã se  cãsãtoreascã si sã  întemeieze o familie când stiu bine cã nu au nimic  din care sã se întretinã. Si, mai rãu decât atât, nu au abilitatea  de a conduce o familie. Întregul mers al familiei lor este marcat  de obiceiurile lor trândave. Nu se pot stãpâni pe ei însisi, sunt  stãpâniti de poftã, sunt nerãbdãtori si agitati. Când unii ca acestia  se ataseazã soliei noastre, ei considerã cã li se cuvine ajutor din  partea fratilor lor mai bogati; si, dacã nu le sunt împlinite asteptãrile,  ei se plâng de bisericã si îi acuzã pe membrii acesteia  cã nu-si  trãiesc credinta. Cine trebuie sã sufere în acest caz? Trebuie subminatã  oare cauza lui  Dumnezeu si  golitã vistieria în diferite locuri pentru  a purta de grijã acestor familii numeroase de sãraci? Nu. Pãrintii  trebuie sã fie cei care suferã. De regulã, ei nu suferã mai mult dupã  ce au primit Sabatul decât înainte. 10

            Cum poate fi afectatã lucrarea misionarã. Când se trimit misionari  în tãri depãrtate, trebuie alesi acei bãrbati care stiu sã fie chibzuiti  cu banii, care nu au familii mari si care, dându-si seama de scurtimea  timpului si de marea lucrare care trebuie adusã la îndeplinire, nu-si  vor umple bratele si casele de copii si vor avea grijã ca nimic sã  nu le distragã mintea de la marea lor lucrare pe care o au de  îndeplinit.  Sotia, dacã este consacratã si dacã i se dã aceastã libertate alãturi  de sotul ei, trebuie sã realizeze la fel de mult ca si el. Dumnezeu  a binecuvântat femeia cu multe daruri care sã fie folosite spre slava  Sa, aducând multi fii si fiice la Dumnezeu; însã multe dintre cele  care ar putea fi lucrãtoare eficiente sunt retinute acasã pentru a  îngriji de cei mici.  Noi avem nevoie de misionari în adevãratul sens al cuvântului;  care  vor  lãsa la o parte orice consideratie egoistã si vor pune  cauza lui Dumnezeu pe primul plan; si care, neavând altceva în vedere  decât slava Sa, vor fi oameni de actiune, pe care poti conta oricând  spre a merge acolo unde porunceste El si de a lucra din toate puterile  pentru a rãspândi cunoasterea adevãrului. În câmpul misionar, este  nevoie de bãrbati care au sotii care-L iubesc pe Dumnezeu si se tem  de El si care îi pot ajuta. Multi dintre cei care au familii merg  sã lucreze, însã nu se consacrã cu totul lucrãrii. Mintea lor este  împãrtitã. Sotia si copiii îi distrag de la lucru si adesea ies din  câmpul  în care ar fi trebuit sã lucreze, gândind cã trebuie sã fie  mai aproape de casã. 11

  1. Review and Herald, 24 iun. 1890.

  2. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 380.

  3. Review and Herald, 25 oct. 1892.

  4. Review and Herald, 24 iun. 1890.

  5. Solemn Appeal, pag. 110, 111.

  6. Testimonies for the Church, Vol. 5, pag. 323, 324.

  7. Letter 107, 1898.

  8. Testimonies for the Church, Vol. 2, pag. 380.

  9. Solemn Appeal, pag. 103.

 10. Testimonies for the Church, Vol. 1, pag. 273.

 11. Review and Herald, 8 dec. 1885.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA