| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Partea a VI-a
NOUA LOCUINTA
Capitolul 19
UNDE SĂ FIE ASEZATĂ NOUA LOCUINTĂ ?
Principii călăuzitoare în alegerea asezării. În alegerea asezării locuintei, Dumnezeu doreste ca noi să avem în vedere, înainte de toate, influentele morale si religioase, care vor fi în jurul nostru si al familiei noastre. 1
Vom alege societatea si locul care sunt cele mai favorabile înaintării noastre spirituale, căutând să ne folosim de tot ce se poate din raza noastră de actiune; fiindcă Satana ne va pune în fată tot felul de obstacole pentru a face cât mai dificil progresul pe calea către ceruri. S-ar putea să locuim în locuri care vor constitui o încercare pentru noi, multi neavând posibilitatea de a sta în locul pe care l-ar dori; însă noi nu trebuie să ne expunem în mod voit acelor influente care sunt nefavorabile formării caracterului crestin. Când vine vremea să ne ocupăm de acest lucru, trebuie să fim de două ori atenti, precauti si să ne rugăm pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, să putem rămâne neafectati de un mediu stricăcios. 2
Evanghelia ne învată să apreciem lucrurile la adevărata lor valoare si să acordăm cea mai mare atentie lucrurilor care au cea mai mare valoare - lucrurile care vor dura. Această lectie trebuie avută în vedere de cei care au răspunderea de a alege asezarea casei lor. Nu ar trebui să-si permită să se abată de la acest tel înalt... Când se caută un loc pentru asezarea casei, fie ca acest scop să călăuzească alegerea. Nu vă lăsati stăpâniti de dorinta după bogătii, de modă sau de obiceiurile din societate. Aveti în vedere ceea ce tinde cel mai mult spre simplitate, curătie, sănătate si este de adevărată valoare...
În loc de a locui într-un loc unde poate fi văzută doar lucrarea omului, unde ceea ce se vede si se aude ispiteste la rău, unde agitatia si larma aduc oboseală si frământare, duceti-vă acolo unde puteti privi lucrările lui Dumnezeu. Găsiti-vă odihna spiritului în frumusetea, linistea si pacea naturii. Lăsati ochii să poată poposi asupra câmpurilor verzi, a crângurilor si a dealurilor. Priviti cerul albastru, neînnegurat de praful si fumul oraselor si respirati aerul înviorător al cerului. 3
Primul cămin - un model. Căminul primilor nostri părinti avea să fie un model pentru alte cămine, pe măsură ce copiii lor aveau să ocupe pământul. Căminul acela, înfrumusetat de mâna lui Dumnezeu Însusi, nu a fost un palat somptuos. Oamenii, în mândria lor, îsi găsesc plăcerea în edificii mărete si costisitoare si aduc slavă lucrărilor mâinilor lor; însă Dumnezeu l-a asezat pe Adam într-o grădină. Aceasta a fost locuinta lui. Cerul albastru era domul; pământul cu florile lui delicate si covorul de un verde viu, era pardoseala; iar ramurile verzi ale arborilor maiestuosi erau baldachinul. Peretii erau împodobiti cu cele mai mărete ornamente - lucrarea mâinilor marelui Artist Maestru. Din locul în care a fost asezată sfânta pereche, învătăm o lectie pentru toate timpurile - că fericirea adevărată nu se găseste în îngăduirea mândriei si luxului, ci în comuniunea cu Dumnezeu, prin lucrurile create de El. Dacă oamenii ar acorda mai putină atentie celor artificiale si ar cultiva mai multă simplitate, s-ar apropia cu mult de scopul intentionat de Dumnezeu, prin crearea lor. Mândria si ambitia nu sunt niciodată satisfăcute, însă aceia care sunt cu adevărat întelepti vor găsi adevărata plăcere, care este înăltătoare, în sursele de bucurie pe care Dumnezeu le-a asezat la îndemâna tuturor. 4
Locuinta de pe pământ pe care a ales-o Dumnezeu pentru Fiul Său. Domnul Isus a venit pe acest pământ pentru a aduce la îndeplinire cea mai mare lucrare, care a fost îndeplinită vreodată între oameni. El a venit ca ambasadorul lui Dumnezeu pentru a ne arăta cum să trăim cel mai bine. Ce conditii a ales Tatăl cel nemărginit pentru Fiul Său? O casă singuratică pe unul din dealurile Galileii; o gospodărie întretinută prin muncă cinstită, demnă; o viată plină de simplitate; luptă zilnică cu greutătile; sacrificiul de sine, chibzuiala si lucrul făcut cu bucurie; ora de studiu alături de mama sa, având deschise sulurile Scripturii; linistea zorilor sau a amurgului din văile înverzite, lucrările sfinte din natură; studiul creatiunii si al providentei si comuniunea sufletească cu Dumnezeu - acestea au fost conditiile si ocaziile pe care le-a avut Domnul Isus în prima parte a vietii Sale. 5
Casele de la tară în Tara Făgăduită. În Tara Făgăduită, disciplina începută în pustie a fost continuată în conditii favorabile pentru formarea de obiceiuri corespunzătoare. Oamenii nu erau îngrămăditi în orase, ci fiecare familie avea pământul său, asigurând tuturor binecuvântările aducătoare de sănătate ale unei vieti naturale, nepervertite. 6
Efectul mediului înconjurător asupra caracterului lui Ioan. Ioan Botezătorul, înaintemergătorul lui Hristos, a fost educat în primii ani de către părintii săi. Cea mai mare parte a vietii sale a petrecut-o în pustiu... Ioan a preferat să aleagă, în locul distractiilor si luxului vietii de oras, disciplina aspră a pustiei. Împrejurările erau favorabile formării unor obiceiuri ce aveau în vedere simplitatea si tăgăduirea de sine. Neîntrerupt de larma lumii, el a putut studia aici lectiile din natură, ale revelatiei si providentei... Încă din copilărie, a retinut care este misiunea sa si a acceptat sfânta sarcină încredintată. Pentru el, linistea desertului era o scăpare binevenită din societatea în care bănuiala, necredinta si necurătia ajunseseră prezente aproape pretutindeni. El nu s-a încrezut în propria-i putere pentru a se împotrivi ispitei si s-a ferit să fie mereu în contact cu păcatul, ca să nu piardă simtul grozavei sale păcătosenii.
Alti oameni de valoare, proveniti din cămine situate la tară. Asa stau lucrurile cu marea majoritate a celor mai buni si nobili oameni din toate veacurile. Cititi istoria lui Avraam, Iacov si Iosif; a lui Moise, David si Elisei. Studiati vietile bărbatilor de mai târziu, care au ocupat cu demnitate pozitii de încredere si răspundere. Multi dintre acestia au crescut la tară. Ei nu au stiut ce este luxul. Nu si-au petrecut tineretea în distractii. Multi au fost nevoiti să lupte cu sărăcia si greutătile. Ei au învătat de timpuriu să muncească, iar viata lor activă în aer liber a conferit vigoare si elasticitate tuturor capacitătilor lor. Obligati să depindă de propriile lor resurse, ei au învătat să lupte cu greutătile si să învingă obstacolele, dobândind astfel curaj si perseverentă. Ei au învătat lectia încrederii în propriile mijloace si a stăpânirii de sine. Fiind la adăpost în mare măsură de asocierile rele, ei erau multumiti cu plăcerile naturale si prieteniile sănătoase. Gusturile lor erau simple, iar obiceiurile lor temperate. Erau călăuziti de principii si au crescut în curătie, puternici si demni. Când a sosit momentul începerii activitătii ce urma să dureze toată viata, ei aveau putere fizică si mintală, bună dispozitie a spiritului, capacitatea de a plănui si executa si tăria de a rezista în fata relelor, lucru care i-a făcut să fie o putere pozitivă, spre bine, în lume. 8
1. Patriarhi si profeti, pag. 161.
2. Solii pentru tineret, pag. 322.
3. Divina vindecare, pag. 265, 268.
4. Patriarhi si profeti, pag. 34, 35.
5. Divina vindecare, pag. 266.
6. Id., pag. 200.
7. Testimonies for the Church, Vol. 8, pag. 221.
8. Divina vindecare, pag. 266-268.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
