Caminul Adventist - Cap.9 Casatorii interzise

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

Capitolul 9

CÃSÃTORII INTERZISE

Cãsãtorii între crestini si necredinciosi. Existã în lumea crestinã o indiferentã surprinzãtoare, alarmantã, fatã de învãtãtura din Cuvântul lui Dumnezeu cu privire la cãsãtoria între crestini si necredinciosi. Multi care pretind cã-L iubesc pe Dumnezeu si se tem de El aleg sã urmeze propriile lor înclinatii, în loc sã ia aminte la sfatul Întelepciunii Nemãrginite. Într-o problemã ce afecteazã în mod vital fericirea si bunãstarea ambelor pãrti atât pentru lumea aceasta, cât si pentru cea viitoare, ratiunea, judecata si teama de Dumnezeu sunt lãsate la o parte; iar stãpânirea o are impulsul orb si hotãrârea încãpãtânatã.

Bãrbati si femei, care de altfel sunt sensibili si constiinciosi, nu iau în seamã sfatul; ei sunt surzi la apelurile si rugãmintile prietenilor, rudelor si slujitorilor lui Dumnezeu. Un cuvânt de avertizare este socotit ca amestec impertinent, iar prietenul care este suficient de credincios, rostind aceastã obiectie, este tratat ca dusman. Aceasta este ceea ce urmãreste Satana. El ademeneste sufletul care este vrãjit, îndrãgostit nebuneste. Ratiunea lasã sã cadã hãturile stãpânirii de sine pe grumazul poftei pãtimase; patima nesfintitã pune stãpânire pânã ce, prea târziu, victima se trezeste într-o viatã de mizerie si sclavie. Acesta nu este un tablou plãsmuit de imaginatie, ci o realitate. Dumnezeu nu sfinteste acele uniri prin cãsãtorie pe care le-a interzis în mod expres. 1

Poruncile lui Dumnezeu sunt clare. Domnul a poruncit Israelului din vechime sã nu se uneascã prin cãsãtorii cu natiunile idolatre din jurul lor. "Sã nu te unesti prin cãsãtorie cu ele; sã nu- ti dai fiicele dupã fiii lor." Este dat si motivul. Întelepciunea infinitã, vãzând dinainte urmarea acestor uniri, declarã: "Cãci ele vor îndepãrta pe fiul tãu de a Mã urma si va sluji altor dumnezei; astfel mânia Domnului se va revãrsa asupra ta si te va nimici dintr-o datã." "Cãci tu esti un popor sfânt pentru Domnul Dumnezeul tãu; cãci Domnul Dumnezeul tãu te-a ales sã fii un popor deosebit, al Lui, mai presus de oricare popor de pe fata pãmântului." Si în Noul Testament existã interziceri asemãnãtoare în ce priveste cãsãtoria crestinilor cu pãgânii. Apostolul Pavel, în prima sa epistolã cãtre Corinteni, spune: "Sotia este legatã prin lege câtã vreme trãieste bãrbatul ei; însã dacã bãrbatul ei moare, este liberã sã se cãsãtoreascã cu cine vrea; numai în Domnul." Din nou, în cea de-a doua epistolã, el scrie: "Nu vã înjugati la un jug nepotrivit cu cei necredinciosi; cãci ce legãturã este între neprihãnire si fãrãdelege; sau cum poate sta împreunã lumina cu întunericul? Ce întelegere poate fi între Hristos si Belial? Sau ce legãturã are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacã templul lui Dumnezeu cu idolii? Cãci noi suntem templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: 'Eu voi locui si voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu. De aceea: Iesiti din mijlocul lor si despãrtiti-vã de ei, zice Domnul, nu vã atingeti de ce este necurat si vã voi primi. Eu vã voi fi Tatã si voi îmi veti fi fii si fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.'"2

Blestemul lui Dumnezeu apasã asupra multora, care s-au legat prin cãsãtorii nepotrivite în acest veac. Dacã Biblia ar lãsa aceste probleme într-o luminã vagã, neclarã, atunci calea pe care o aleg multi tineri ar fi scuzabilã. Însã cerintele Bibliei nu sunt porunci incomplete; ele necesitã o desãvârsitã curãtie a cugetului, cuvântului si faptei. i suntem recunoscãtori lui Dumnezeu, pentru cã avem Cuvântul Sãu - o luminã pe cãrare; nimeni nu ar trebui sã greseascã drumul. Tinerii ar trebui sã-si facã obiceiul de A-L cerceta si de a da atentie sfaturilor cuprinse în el, cãci greselile cu urmãri triste sunt totdeauna consecinte ale depãrtãrii de preceptele acestuia. 3

Dumnezeu interzice cãsãtoria credinciosilor cu necredinciosii. Niciodatã n-ar trebui ca poporul lui Dumnezeu sã se aventureze pe terenul interzis. Cãsãtoria între credinciosi si necredinciosi este interzisã de Dumnezeu. Însã prea adesea inima neconvertitã urmeazã dorintele ei firesti si sunt întemeiate astfel cãsãtorii nesfintite. Datoritã acestui lucru, multi bãrbati si femei sunt fãrã nãdejde si fãrã Dumnezeu în lume. Aspiratiile lor nobile s-au nãruit; printr-un lant de circumstante, ei sunt prinsi în cursa lui Satana. Aceia care sunt condusi de pasiune si impuls vor avea de cules o recoltã amarã în aceastã viatã, iar calea lor poate sfârsi prin pierderea sufletului lor. 4

Aceia care sustin cã sunt de partea adevãrului calcã în picioare vointa lui Dumnezeu atunci când se cãsãtoresc cu necredinciosi; ei pierd darul harului Sãu si depun eforturi amare în vederea pocãintei. Cel necredincios s-ar putea sã aibã un caracter moral excelent, însã faptul cã el sau ea nu a rãspuns cerintelor lui Dumnezeu si a neglijat o mântuire atât de mare constituie un motiv suficient de întemeiat, pentru ca sã nu se realizeze aceastã unire. Caracterul celui necredincios ar putea fi asemenea celui al tânãrului cãruia Domnul Isus i-a adresat cuvintele: "ti mai lipseste un singur lucru." 5

Exemplul lui Solomon. Existã oameni cuprinsi de sãrãcie si întuneric, pe care Dumnezeu i-ar primi la Sine si i-ar face utili pe pãmânt si pentru slava cerului, însã Satana este în mod continuu la lucru pentru a nimici planurile Sale si a-i trage spre pierzare prin cãsãtoria cu cei al cãror caracter este de asa naturã, încât pur si simplu îi smulg de pe calea vietii. Foarte putini pot iesi din aceastã încurcãturã, biruitori.6 Satana a stiut foarte bine care aveau sã fie urmãrile ascultãrii; în timpul primei pãrti a domniei lui Solomon - ani de glorie datoritã întelepciunii, mãrinimiei si judecãtii drepte a împãratului - el a cãutat sã aducã influente care aveau sã submineze în ascuns credinciosia lui Solomon fatã de principii si sã-l determine sã se despartã de Dumnezeu. Cã dusmanul a avut succes în eforturile lui stim din acest raport: "Solomon s-a înrudit cu împãratul Faraon al Egiptului, a luat pe fiica lui Faraon si a adus-o în cetatea lui David."

Formând aceastã aliantã cu o natiune pãgânã si pecetluind aceastã întelegere prin cãsãtoria cu o printesã idolatrã, el a nesocotit poruncile lui Dumnezeu pentru mentinerea curãtiei poporului Sãu. Speranta cã aceastã sotie egipteanã ar fi convertitã nu a fost decât o slabã scuzã pentru pãcat. Încãlcând o poruncã directã de a rãmâne aparte fatã de celelalte natiuni, regele a unit tãria sa cu un brat slab. Un timp, Dumnezeu, în mila Sa îndurãtoare, nu a luat în seamã teribila sa gresealã. Sotia lui Solomon a fost convertitã; iar regele, fãcând uz de întelepciunea sa, s-a luptat mult sã stãvileascã fortele rãului, pe care nechibzuinta sa le pusese în miscare. Însã Solomon începuse sã piardã din vedere pe Cel care era Izvorul puterii si slavei sale. Înclinatiile firesti au triumfat asupra ratiunii. Pe mãsurã ce încrederea în sine crestea, el cãuta sã aducã la îndeplinire planul lui Dumnezeu pe propria lui cale... Multi dintre cei care mãrturisesc a fi crestini considerã, ca si Solomon, cã se pot uni cu cei fãrã Dumnezeu, crezând cã influenta lor asupra celor ce se aflã pe o cale rea va fi beneficã; însã cât de adeseori chiar ei însisi, prinsi în cursã si învinsi, cedeazã în privinta credintei lor sfinte, sacrificã principiile si se despart de Dumnezeu. Un pas gresit conduce la altul, pânã când ajung în punctul în care îsi dau seama cã nu pot rupe lanturile care îi leagã.7 Scuza - "El simpatizeazã cu religia." Se aduce uneori scuza cã cel necredincios simpatizeazã cu religia si cã este tot ce poate fi de dorit într-o companie, cu exceptia unui singur lucru - nu este crestin. Desi cea mai bunã judecatã a credinciosului poate sugera cã nu este potrivitã unirea pe viatã a credinciosului cu necredinciosul, totusi, în nouã cazuri din zece, înclinatiile firesti triumfã. Decãderea spiritualã începe în momentul în care se face legãmântul la altar; zelul pentru religie este descurajat si o fortãreatã dupã alta este dãrâmatã, pânã ce amândoi stau unul lângã celãlalt sub drapelul negru al lui Satana. Chiar în cadrul sãrbãtorii de nuntã, spiritul lumesc triumfã asupra constiintei, credintei si adevãrului. În noul cãmin, momentul dedicat rugãciunii nu este respectat. Mirele si mireasa s-au ales unul pe celãlalt îndepãrtându-L pe Isus. 8

Schimbarea s-a produs în cel credincios. La început, cel credincios s-ar putea sã nu arate opozitie în noua relatie; însã când se aduce în centrul atentiei subiectul adevãrului Bibliei, deodatã se dezvãluie aceastã atitudine: "Te-ai cãsãtorit cu mine, stiind cã sunt ceea ce sunt; nu vreau sã fiu tulburat. De acum înainte, sã fie înteles cã este interzisã orice discutie privitoare la vederile tale proprii." Dacã cel credincios va manifesta în vreun fel seriozitate în ce priveste credinta sa, aceasta este luatã drept lipsã de bunãvointã fatã de cel care nu prezintã interes pentru experienta crestinã. Cel credincios considerã cã, în noua relatie, el trebuie sã cedeze întrucâtva fatã de cel pe care l-a ales ca tovarãs de viatã. Se sustin distractiile sociale, lumesti. La început se manifestã o mare opozitie fatã de acestea, însã pe mãsurã ce interesul pentru adevãr scade, îndoiala si necredinta iau locul credintei. Nimeni nu s-ar astepta ca cel care altãdatã era un credincios hotãrât, constiincios si un devotat urmas al lui Hristos sã devinã vreodatã îndoielnic, sovãitor. O, ce schimbare a produs aceastã cãsãtorie neînteleaptã! 9

Este un lucru primejdios sã te unesti cu cineva lumesc. Satana stie foarte bine cã ceasul legãmântului cãsãtoriei poate însemna pentru multi tineri si tinere încheierea experientei lor religioase si a utilitãtii lor. Ei sunt pierduti pentru Hristos. O perioadã de timp, printr-un efort sustinut, ar putea sã trãiascã o viatã de crestin, însã toate strãdaniile lor întâmpinã influenta puternicã din directia opusã. Odinioarã era un privilegiu si o bucurie pentru ei sã vorbeascã despre credinta si speranta lor; însã acum, ei nu doresc sã mentioneze acest subiect, pentru cã stiu cã pe acela de care si-au legat destinul nu-l intereseazã. Drept urmare, credinta în adevãrul cel pretios se stinge în inima lor, iar Satana tese în mod ascuns în jurul lor plasa scepticismului. 10

Riscând bucuriile cerului. "Pot merge oare doi oameni împreunã fãrã a se învoi?" "Dacã doi dintre voi se învoiesc sã cearã ceva Tatãlui Meu din ceruri, le va da." Ce ciudat! În timp ce unul dintre cei atât de strâns uniti este implicat, devotat, celãlalt este indiferent si nãpãsãtor; unul cautã calea spre viata vesnicã, iar celãlalt se aflã pe calea cea largã ce duce spre moarte. Sute de tineri L-au sacrificat pe Domnul Hristos si cerul, ca urmare a cãsãtoriei cu persoane neconvertite. Oare dragostea si pãrtãsia cu Isus are pentru ei valoare, atât de neînsemnatã încât preferã compania bietilor muritori? Este oare cerul atât de neînsemnat, încât riscã bucuriile acestuia de dragul unuia care nu are dragoste pentru pretiosul Mântuitor? 11

A te uni cu un necredincios înseamnã a te aseza pe tine însuti pe terenul lui Satana. l întristezi pe Duhul lui Dumnezeu si pierzi protectia Sa. ti poti permite tu sã stai într-un asemenea raport de forte în bãtãlia pentru viata vesnicã? 12

Întreabã-te: "Oare nu cumva un sot necredincios îmi va îndepãrta gândurile de la Isus? El este un iubitor mai mult de plãceri decât de Dumnezeu; oare nu cumva mã va determina el si pe mine sã-mi gãsesc plãcerea în lucrurile în care el îsi gãseste plãcerea?" Calea cãtre viata vesnicã este abruptã si asprã. Nu-ti mai lua bagaje în plus care sã-ti îngreuneze mersul. 13

O casã deasupra cãreia umbrele dãinuiesc mereu. Inima tânjeste dupã dragoste omeneascã si aceastã iubire nu este suficient de puternicã, suficient de curatã sau suficient de pretioasã pentru a lua locul iubirii lui Isus. Doar în Mântuitorul ei sotia poate gãsi întelepciunea, tãria si harul de a trece prin grijile, rãspunderile si necazurile vietii. Ea trebuie sã facã din Isus tãria si cãlãuza ei. Femeia trebuie sã se predea lui Hristos înainte de a se dãrui vreunui prieten pãmântesc si a începe vreo relatie care sã fie în conflict cu acesta. Aceia care doresc sã afle adevãrata fericire trebuie sã aibã binecuvântarea cerului asupra a tot ceea ce le apartine si asupra a tot ceea ce fac. Datoritã neascultãrii de Dumnezeu existã atât de multe inimi si cãmine în suferintã. Sora mea, dacã doresti sã ai o casã deasupra cãreia sã nu se ridice niciodatã umbre, nu-ti lega viata cu unul care este un vrãjmas al lui Dumnezeu. 14

Argumentele unui crestin. Ce ar trebui sã facã orice crestin atunci când ajunge în situatia dificilã în care se pune la încercare soliditatea principiului religios? Cu o hotãrâre demnã de imitat, el ar trebui sã spunã deschis: "Eu sunt un crestin constiincios. Eu cred cã ziua a saptea a sãptãmânii este Sabatul biblic. Credinta si principiile noastre merg în directii opuse. Nu putem fi fericiti împreunã, deoarece, dacã eu continuu sã doresc mai departe cunoasterea vointei lui Dumnezeu, mã voi deosebi tot mai mult de lume si mã voi asemãna din ce în ce mai mult cu Hristos. Dacã tu continui sã nu vezi frumusetea lui Hristos si nu te simti atras de adevãr, vei iubi mai departe lumea, pe care eu nu o pot iubi, în timp ce eu voi iubi lucrurile lui Dumnezeu pe care tu nu le poti iubi. Lucrurile spirituale trebuie judecate spiritual. Fãrã discernãmânt spiritual, tu nu vei putea întelege ceea ce cere Dumnezeu de la mine sau sã-ti dai seama de obligatiile pe care le am fatã de Stãpânul pe care-L slujesc; din aceastã cauzã, tu vei avea impresia cã te voi neglija datoritã îndatoririlor religioase. Nu vei fi fericit, ci gelos pe seama sentimentelor pe care le am fatã de Dumnezeu, iar eu voi fi sigurã în ceea ce priveste convingerile mele religioase. Când îti vei schimba felul în care vezi lucrurile, când inima ta va rãspunde cerintelor lui Dumnezeu, când vei învãta sã-L iubesti pe Mântuitorul meu, atunci relatia noastrã ar putea fi reluatã." Credinciosul face astfel un sacrificiu pentru Hristos, pe care constiinta sa îl aprobã si care aratã cã pentru el viata vesnicã pretuieste atât de mult, încât nu-si poate permite riscul de a o pierde. El considerã cã este mai bine sã rãmânã necãsãtorit decât sã se lege pe viatã cu unul care alege mai degrabã lumea decât pe Domnul Isus si care l-ar îndepãrta de crucea lui Hristos. 15

O cãsãtorie sigurã. O cãsãtorie poate fi întemeiatã în sigurantã numai în Hristos. Dragostea omeneascã poate fi manifestatã prin legãturi foarte strânse doar în mãsura în care este alimentatã de dragostea divinã. Doar acolo unde domneste Hristos poate exista dragoste profundã, adevãratã, neegoistã. 16

Când unul dintre parteneri se converteste dupã cãsãtorie. Acela care s-a cãsãtorit când era neconvertit are, datoritã convertirii sale, într-o mãsurã mai mare, obligatia de a fi credincios tovarãsului sãu de viatã, oricât de mari ar fi diferentele de ordin religios; totusi, cerintele lui Dumnezeu trebuie avute în vedere înaintea oricãrei relatii omenesti, chiar dacã urmarea va fi necazul si persecutia. Printr-un spirit iubitor si blând, aceastã credinciosie poate duce la câstigarea celui necredincios. 17

1. Testimonies for the Church, Vol. 5, pag. 365, 366.

2. Id., pag. 363, 364.

3. Fundamentals of Christian Education, pag. 102, 103.

4. Id., pag. 500, 501.

5. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 505.

6. Id., Vol. 5, pag. 124.

7. Fundamentals of Christian Education, pag. 498-500.

8. Testimonies for the Church, Vol. 4, pag. 505.

9. Id., pag. 505, 506.

10. Id., pag. 504, 505.

11. Id., pag. 507.

12. Id., Vol. 5, pag. 364.