« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

CAMINUL ADVENTIST

ELLEN G. WHITE

        Capitolul 3

CÃMINUL DIN EDEN - UN MODEL 

            Dumnezeu a pregãtit primul cãmin al omului.  Cãminul din Eden al  primilor nostri pãrinti le-a fost pregãtit de Însusi Dumnezeu. Dupã  ce l-a înzestrat cu tot ce-si putea dori omul, El a spus: "Sã  facem om dupã chipul si asemãnarea Noastrã..." Domnul a fost multumit de aceastã ultimã si cea mai nobilã dintre  toate creaturile Sale si a avut în vedere ca omul sã fie locuitorul  desãvârsit al unei lumi desãvârsite. Însã scopul Sãu nu era ca omul  sã trãiascã singur. El a spus: "Nu este bine ca omul sã fie singur;  am sã fac un ajutor potrivit pentru el." 1

              Dumnezeu Însusi i-a dat lui Adam o tovarãsã. El i-a dat un "ajutor  potrivit pentru el" - un ajutor corespunzãtor pentru el - o persoanã  potrivitã,  spre a-i fi tovarãsã - una care putea sã fie una cu el în dragoste  si împreunã simtire. Eva a fost creatã dintr-o coastã a lui Adam,  ceea ce înseamnã cã ea nu trebuie sã stãpâneascã asupra lui (ca fiind  capul) si nici sã fie cãlcatã în picioare ca inferioarã, ci sã stea  alãturi de el ca egalã, sã fie iubitã si protejatã de el. O parte  din om, os din oasele sale si carne din carnea sa, ea era a doua identitate  a lui; mãrturie a apropierii si atasamentului plin de afectiune, care  trebuie sã existe în aceastã legãturã. "Cãci nici un om nu  si-a urât vreodatã propriul trup; ci l-a hrãnit si i-a purtat  de grijã." "De aceea va lãsa omul pe tatãl  si pe mama sa  si se va alipi  de nevasta sa; si vor fi un singur trup." 2

              Prima cãsãtorie oficiatã de Dumnezeu. Dumnezeu a sãrbãtorit prima  cãsãtorie. Astfel, aceastã institutie l are la originea sa pe Creatorul  Universului. "Cãsãtoria este demnã de onoare"; ea a constituit  unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om si este una  dintre cele douã institutii pe care, dupã cãdere, Adam le-a dus cu  sine dincolo de portile Paradisului. Când sunt recunoscute principiile  divine în cadrul acestei relatii si cei doi se supun acestora, cãsãtoria  este o binecuvântare; ea apãrã curãtia si fericirea neamului omenesc,  asigurã nevoile sociale ale omului, îl înaltã din punct de vedere  fizic, intelectual si moral. 3

            Cel care a dãruit-o pe Eva lui Adam, ca un ajutor potrivit, a fãcut  prima minune la un ospãt de nuntã. În sala împodobitã de sãrbãtoare,  acolo unde prieteni si rude se bucurau împreunã, Si-a început Domnul  Hristos lucrarea publicã. Astfel El a consfintit cãsãtoria, recunoscând-o  ca pe o institutie pe care El Însusi a întemeiat-o...  Domnul Hristos a onorat cãsãtoria, fãcând de asemenea din aceasta  un simbol al legãturii dintre El si cei rãscumpãrati ai Sãi. El Însusi  este mirele; mireasa este biserica, despre care - ea fiind  aleasa  Sa - El spune: "Esti frumoasã de tot, iubito; nu ai nici un cusur."  4

            Fiecare dorintã îndeplinitã.  Adam era înconjurat de tot ce-si putea  dori inima sa. Avea din belsug pentru îndeplinirea fiecãrei dorinte.  Nu existã pãcat si nici vreun semn de decãdere în Edenul cel plin  de slavã. Îngerii lui Dumnezeu conversau liber si cu drag cu perechea  sfântã. Fericitii cântãreti aduceau întruna slavã Creatorului prin  cântecele lor vesele si pline de naturalete. Animalele pasnice se  jucau, în nevinovãtia lor fericitã, în jurul lui Adam si al Evei,  supuse  cuvântului lor. Adam era în plinãtatea bãrbãtiei, cea mai nobilã lucrare  a Creatorului. 5

            Nici o umbrã nu se interpunea între ei si Creatorul lor. Ei lÎ cunosteau  pe Dumnezeu ca fiind Pãrintele lor binefãcãtor si în toate lucrurile  vointa lor se conforma vointei lui Dumnezeu. Iar caracterul lui Dumnezeu  era reflectat în caracterul lui Adam. Slava Sa era revelatã de toate  lucrurile din naturã. 6

            Munca a fost rânduitã pentru fericirea omului. Dumnezeu iubeste  frumosul. O dovadã de netãgãduit a acestui fapt o constituie lucrarea  mâinilor Sale. El a sãdit pentru primii nostri pãrinti o frumoasã  grãdinã în Eden. Din pãmânt a fãcut sã creascã pomi falnici, care  aduceau roade si împodobeau decorul. Flori frumoase, de o rarã drãgãlãsenie,  de toate culorile si toate nuantele, parfumau aerul... Era planul  lui Dumnezeu ca omul sã-si gãseascã fericirea cu ocupatia  de a avea  grijã de lucrurile pe care El le crease si ca nevoile sale sã fie  satisfãcute de fructele pomilor din grãdinã. 7

            Lui Adam i-a fost datã ocupatia de a avea grijã de grãdinã. Creatorul  stia cã Adam nu putea fi fericit fãrã o ocupatie. Frumusetea grãdinii  îl încânta, însã acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncã  pentru a-si pune la lucru pãrtile minunat întocmite ale corpului sãu.  Dacã fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa  de sfântã inocentã, ar fi rãmas fãrã ocupatie. Dar Acela care l-a  creat pe om stia ce era necesar pentru fericirea lui; si, de îndatã  ce l-a creat, i-a dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el. Fãgãduinta  slavei viitoare si sentinta cã omul trebuie sã trudeascã pentru pâinea  cea de toate zilele au venit de la aceeasi autoritate supremã. 8 

            Dumnezeu este onorat prin cãminul crestin. Tatii si mamele care  l pun pe Dumnezeu pe primul plan în familia lor, care îsi învatã  copiii cã frica de Domnul este începutul  întelepciunii, i dau slavã  lui Dumnezeu înaintea îngerilor si a oamenilor prin faptul cã prezintã  lumii o familie ordonatã, disciplinatã, o familie care l iubeste  si l ascultã pe Dumnezeu si nu se rãzvrãteste împotriva Lui. Domnul  Hristos nu este un strãin în cãminele lor. Numele Lui este un nume  drag în cãmin, onorat si slãvit. Îngerii îsi gãsesc plãcere în cãminul  în care domneste Dumnezeu, iar copiii sunt învãtati sã pretuiascã  Biblia  si sã se închine Creatorului lor. Astfel de familii se pot bucura  de fãgãduinta: "Pe aceia ce Mã cinstesc îi voi cinsti." Dintr-o  astfel de casã tatãl pleacã la datoriile zilnice cu spiritul înduiosat  si supus lui Dumnezeu. 9

            Numai prezenta lui Dumnezeu  îi poate face fericiti pe bãrbati si  femei. Apa obisnuitã poate fi transformatã de Hristos în vin ceresc.  Cãminul devine atunci un Eden de fericire; iar familia, un simbol  frumos al familiei din ceruri. 10

  1. The Youth's Instructor, 10 aug. 1899.

  2. Patriarhi si profeti, pag. 30, 31.

  3. Ibid.

  4. Divina vindecare, pag. 259.

  5. Signs of the Times, 11 iun. 1874.

  6. The Youth's Instructor, 2 iun. 1898.

  7. The Health Reformer, iul. 1871.

  8. The Youth's Instructor, 27 feb. 1902.

  9. Testimonies for the Church, Vol. 5, pag. 424.

 10. Manuscript 43, 1900.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA